ICCJ. Decizia nr. 1480/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1480/2009
Dosar nr. 2193/54/2008
Şedinţa publică din 22 aprilie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 24 din 16 februarie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul B.P. împotriva rezoluţiei din 8 octombrie 2008 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, dată în dosarul nr. 1861/II/2/2008.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că prin rezoluţia cu nr. 4471/P/2006 din 20 noiembrie 2007, primul procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina, a dispus, în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de numiţii C.S., C.F., P.R.V., D.G., N.G., P.P. şi P.O., persoane înscrise în tabloul avocaţilor U.N.B.R. - Structura B., Baroul Olt, sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 25 din Legea nr. 51/1995, raportat la art. 281 C. pen., precum şi faţă de numitul B.P., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), cu referire la art. 25 din Legea nr. 51/1995, raportat la art. 281 C. pen.
Împotriva acestei soluţii a formulat plângere petentul B.P., criticând-o pentru netemeinicie, sub aspectul reţinerii greşite a temeiului juridic în baza căruia s-a dispus neînceperea urmăririi penale, apreciind că, în cauză, se justifica reţinerea art. 10 lit. a) C. proc. pen., întrucât faptele sesizate nu există.
Împotriva aceleiaşi soluţii a formulat plângere şi Consiliul Baroului Olt, solicitând infirmarea soluţiei şi continuarea cercetărilor, indicând probe care ar mai fi trebuit administrate.
Prin rezoluţia cu nr. 1239/11/2/2007 din 18 decembrie 2007, primul procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt, a admis, în parte, plângerea formulată de B.P., cu consecinţa infirmării soluţiei, în sensul modificării temeiului legal al acesteia, reţinut faţă de C.S., C.F., P.R.V., D.G., N.G., P.P. şi P.O., din art. 10 lit. d) C. proc. pen., în art. 10 lit. a) C. proc. pen.
Totodată, a fost menţinut temeiul legal al soluţiei de neîncepere a urmăriri penale faţă de B.P., respectiv dispoziţiile art. 10 lit. d) C. proc. pen.
Cele două rezoluţii au fost atacate ulterior la Judecătoria Slatina, instanţă care s-a pronunţat în dosarul nr. 720/311/2007, prin sentinţa penală nr. 306 din 26 martie 2008, adoptând o soluţie de respingere a plângerii formulată împotriva celor două soluţii de neîncepere a urmăririi penale.
Această sentinţă a fost atacată cu recurs de B.P. şi C.S.
Tribunalul Olt, prin Decizia penală nr. 270 din 5 ianuarie 2008, a admis recursurile, a casat sentinţa nr. 306 din 26 martie 2008, a Judecătoriei Slatina, în baza art. 2781 alin. (13) C. proc. pen., a trimis cauza procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, ca organ competent.
Verificând soluţia adoptată de primul procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt, prin rezoluţia nr. 1239/11/2/2007, procurorul general a stabilit că aceasta răspunde cerinţelor de legalitate şi temeinicie, fiind fundamentate pe actele premergătoare efectuate în dosarul nr. 4471/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina, din care a rezultat inexistenţa faptei prev. de art. 25 din Legea nr. 51/1995, republicată, raportat la art. 281 C. pen., în privinţa numiţilor C.S., C.F., P.R.V., D.G. , N.G., P.P. şi P.O., şi lipsa laturii obiective din conţinutul constitutiv al infracţiunii prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 25 din Legea nr. 51/1995, republicată, raportat la art. 281 C. pen., în privinţa lui B.P.
Cât priveşte critica principală formulată în plângere de către petentul B.P., aceea referitoare la reţinerea greşită a temeiului soluţiei de neîncepere a urmăririi penale [art. 10 lit. d) C. proc. pen.], corelativ cu aprecierea că temeiul corect este acela prevăzut de art. 10 lit. a) C. proc. pen., procurorul general a apreciat că susţinerea este nefondată, întrucât B.P., după momentul intrării în vigoare a Legii nr. 255/2004, a atribuit calitatea de avocat persoanelor cercetate în cauză, acte de natură a înlesni practicarea avocaturii în afara cadrului legal, însă rezultatul acţiunii sale nu s-a produs, întrucât persoanele sus-nominalizate, după 25 iunie 2004, nu au desfăşurat activităţi de asistenţă juridică, nefîind înregistrate la organele fiscale ca realizând venituri din această activitate - ulterior fiind admişi în Baroul Olt, prin deciziile Consiliului acestui barou, în baza dispoziţiilor Legii nr. 51/1995, republicată.
În consecinţă, plângerea formulată de B.P. împotriva rezoluţiei nr. 1239/11/2/2007 a primului procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt, a primit o soluţie de respingere, ca neîntemeiată, prin rezoluţia procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, din 8 octombrie 2008 dată în dosarul nr. 1861 /II/2/2008.
Împotriva acestei rezoluţii a formulat plângere petentul B.P., potrivit art. 2781 C. proc. pen., invocând, în esenţă, înlocuirea temeiului soluţiei de neîncepere a urmăririi penale, din art. 10 lit. d), în art. 10 lit. a) C. proc. pen., apreciind că nu persoana fizică B.P. a conferit persoanelor mai sus nominalizate calitatea de avocat, ci persoana juridică Baroul şi Uniunea constituite în baza Legii nr. 51/1995, modificată.
Instanţa de fond a apreciat plângerea ca nefondată, reţinând că temeiul juridic în baza căruia s-a pronunţat soluţia de neîncepere a urmăririi penale este corect.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, petentul B.P. a declarat recurs, reiterând criticile formulate la prima instanţă şi parchet şi solicitând modificarea temeiului soluţiei de neîncepere a urmării penale, din art. 10 lit. d) în art. 10 lit. a) C. proc. pen.
Recursul este neîntemeiat.
Înalta Curte, verificând soluţia pronunţată de instanţa de fond, atât prin prisma criticilor formulate de petent, cât şi din oficiu, sub toate aspectele, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., apreciază că acesta este legală şi temeinică.
Pentru a se putea reţine incidenţa art. 10 lit. a) C. proc. pen. ca temei al soluţiei de neîncepere a urmăririi penale este necesar ca fapta ce i se impută făptuitorului să nu existe în materialitatea ei, adică să nu existe nici o acţiune sau inacţiune care să fi produs vreo urmare concretă.
Din actele şi lucrările dosarului nu se poate reţine acest lucru ci, dimpotrivă, petentul B.P. a întreprins activităţi, respectiv, după momentul intrării în vigoare a Legii nr. 255/2004, a convocat de două ori adunarea avocaţilor din structura pe care o înfiinţase, adunări care au hotărât constituirea unor structuri asociative purtând exact denumirile înserate în textul acestei legi.
UNBR – Structura B. a fost înfiinţată prin act sub semnătură privată, fără acordul expres al nici unei autorităţi şi fără hotărâre judecătorească, iar în baza acestor adunări s-a atribuit calitatea de avocaţi intimaţilor din cauză.
Chiar dacă aceste persoane nu au desfăşurat, după 25 iulie 2004, activităţi de asistenţă juridică, nu se poate susţine că faptele petentului, de a atribui calitatea de avocaţi acestora, nu există.
S-a apreciat, însă, corect, că aceste fapte nu întrunesc elementele constitutive ale complicităţii la infracţiunea prevăzută de art. 25 din Legea nr. 51/1995, întrucât rezultatul nu s-a produs, intimaţii neexercitând activităţi de asistenţă juridică, astfel încât reţinerea dispoziţiilor art. 10 lit. d) C. proc. pen. ca temei juridic al soluţiei de neîncepere a urmăririi penale este corectă.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petent.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., se va dispune obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul B.P., împotriva sentinţei penale nr. 24 din 16 februarie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul petent la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 aprilie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 146/2009. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 1482/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
