ICCJ. Decizia nr. 1455/2009. Penal. Infracţiuni privind circulaţia pe drumurile publice (O.U.G nr. 195/2002). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1455/200.
Dosar nr. 2002/91/2008
Şedinţa publică din 17 aprilie 2009
Asupra recursului de faţă:
Prin sentinţa penală nr. 371 din 3 octombrie 2008 Tribunalul Vrancea, în baza art. 10 lit. b1) ref. la art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul T.M.C. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 97 alin. (1) din OUG nr. 195/2002.
În baza art. 181 alin. (3) C. pen. şi art. 91 lit. c) C. pen. a sancţionat pe inculpat cu 1000 lei amendă administrativă.
A fost obligat inculpatul la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a fi dispus astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Inculpatul T.M.C. lucrează în calitate de agent în cadrul Penitenciarului Focşani şi este proprietarul autoturismului Dacia 1310 cu număr de înmatriculare şi posesor al permisului de conducere categoria B din anul 1996.
La data de 28 aprilie 2007, în jurul orei 17,00, inculpatul conducea autoturismul în Focşani cu intenţia de a ajunge la domiciliu.
Într-o curbă a efectuat un viraj mai larg acroşând autoturismul Opel Astra cu nr. condus regulamentar de martorul B.A.
Inculpatului i-au fost recoltate probe biologice stabilindu-se că avea o alcoolemie de 1,80 gr.%o.
Situaţia de fapt astfel cum a fost reţinută este dovedită prin procesul-verbal din 28 aprilie 2007 (fila 26 dosar urmărire penală), buletin de examinare clinică (fila 31 dosar urmărire penală), buletin de analiză toxicologică alcoolemie nr. 155 din 5 mai 2007 (fila 34 dosar urmărire penală), declaraţiile martorului B.A., coroborate cu declaraţiile de recunoaştere ale inculpatului.
S-a reţinut, de asemenea, că fapta comisă de inculpat nu prezintă grad de pericol social al infracţiunii prevăzute de art. 87 alin. (1) din OUG nr. 195/2002, întrucât acesta nu are antecedente penale, a fost sincer în timpul procesului penal, a avut o comportare corectă la locul de muncă şi în societate, este bolnav şi are în îngrijire pe mama sa bolnavă şi în gradul II de invaliditate.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea, care a criticat-o pentru greşita achitare, solicitând înlăturarea aplicării art. 181 C. pen. şi condamnarea inculpatului pentru infracţiunea săvârşită.
Apelul a fost apreciat ca fondat de Curtea de Apel Galaţi care, prin Decizia penală nr. 167 din 29 decembrie 2008 l-a admis şi a desfiinţat sentinţa primei instanţe.
Rejudecând, în baza art. 87 alin. (1) din OUG nr. 195/2002, cu aplicarea art. 74 lit. a), b), c) C. pen. şi art. 76 lit. d) C. pen., l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 4 luni închisoare, cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 71- 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 81 C. pen. şi art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei principale şi a celei accesorii pe durata termenului de încercare prevăzut de art. 82 alin. (1) C. pen.
S-au pus în vedere inculpatului dispoziţiile art. 83 C. pen.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a apreciat că fapta comisă de inculpat prezintă un grad de pericol social ridicat şi specific.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul T.M.C. care a criticat-o în temeiul cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., solicitând casarea ei şi menţinerea sentinţei prin care s-a apreciat, corect, că fapta sa nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.
Recursul este întemeiat.
Potrivit art. 181 C. pen., nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege şi prin conţinutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanţă, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.
La stabilirea în mod concret a gradului de pericol social se ţine seama de modul şi mijloacele de săvârşire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum şi de persoana şi conduita făptuitorului.
Din probele dosarului rezultă că instanţa de apel, datorită insuficientei corelării a criteriilor de mai sus, nu a determinat corespunzător gradul de pericol social al faptelor deduse judecăţii, ceea ce a avut drept efect greşita condamnare a inculpatului.
Astfel, este incontestabil că, din punct de vedere strict formal, fapta de conduce un autovehicul pe drumurile publice, având în sânge o îmbibaţie alcoolică peste limita legală prevăzută de lege prezintă un pericol social, dar este greşită aprecierea instanţei de apel care, în justificarea soluţiei de condamnare a inculpatului, invocă aspecte generale, respectiv „frecvenţa evenimentelor rutiere ce a crescut considerabil, fiind determinată de numărul tot mai mare de participanţi la trafic, unii dintre ei uneori iresponsabili datorită unui comportament agresiv în conducerea mijloacelor de transport şi, deplasarea pe căi rutiere, de asemenea, necorespunzătoare".
Determinarea pericolului social se face în concret, cu referire directă la împrejurările ce au ocazionat ori pe fondul cărora s-a comis fapta, la modul concret de manifestare a autorului şi la persoana acestuia, neputându-i-se reproşa inculpatului situaţia necorespunzătoare a drumurilor, numărul mare de participanţi la trafic şi atitudinea iresponsabilă a altor conducători auto, ce fac să crească numărul evenimentelor rutiere.
În speţă, inculpatul a condus autovehiculul pe o stradă din Focşani care nu este extrem de circulată, s-a deplasat cu autoturismul întrucât fusese apelat de mama sa, căreia îi erau necesare nişte medicamente, evenimentul rutier a constat în acroşarea uşoară a unui autoturism Opel, proba biologică nu a putut fi repetată pentru stabilirea certă a alcoolemiei întrucât i s-a făcut rău.
Totodată, din probele administrate rezultă că inculpatul nu are antecedente penale, are un loc de muncă stabil, fiind agent principal la Penitenciarul Focşani, din caracterizarea de serviciu depusă la dosar rezultând că în activitatea desfăşurată s-a dovedit a fi corect, obiectiv, îndeplinindu-şi sarcinile cu răspundere, perseverenţă, dovedind principialitate şi integritate morală. Este apreciat de colegi şi de superiori, nu a fost niciodată sancţionat disciplinar, fiind recompensat de mai multe ori.
Inculpatul îşi întreţine mama, bolnavă, încadrată în gradul II de invaliditate.
Luând în considerare toate aceste elemente, instanţa de apel ar fi trebuit să constate că instanţa de fond cuantificase judicios gravitatea concretă a faptei săvârşită de inculpat.
Pentru aceste considerente, în baza art. 38515 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul inculpatului, va casa Decizia instanţei de apel şi va menţine sentinţa instanţei de fond de achitare a inculpatului.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul T.M.C. împotriva deciziei penale nr. 167/A din 29 decembrie 2008 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală.
Casează Decizia penală recurată şi menţine sentinţa penală nr. 371 din 3 octombrie 2008 a Tribunalului Vrancea.
Cheltuieli judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 aprilie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1443/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 146/2009. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... → |
|---|
