ICCJ. Decizia nr. 1577/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1577/2009
Dosar nr. 8385.1/108/2006
Şedinţa publică din 29 aprilie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 128 din 30 martie 2007 a Tribunalului Arad, inculpatul Ţ.S.P. a fost condamnat, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, modificată şi republicată, la pedeapsa de 6 ani închisoare.
În baza art. 71 alin. (1) din OUG nr. 105/2001, modificată şi republicată, a fost condamnat acelaşi inculpat la 2 ani închisoare.
În baza art. 71 alin. (1) din OUG nr. 105/2001, modificată şi republicată, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la 6 luni închisoare.
În baza dispoziţiilor art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 7 alin. (3) din Legea nr. 39/2003, modificată şi republicată, au fost contopite pedepsele, aplicându-se pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare, care a fost sporită cu un an închisoare, inculpatul urmând a executa pedeapsa de 7 ani închisoare.
Au fost menţinute dispoziţiile mandatului de arestare nr. 51 din 15 septembrie 2005 emis de Tribunalul Arad faţă de inculpatul T.S.P.
În baza dispoziţiilor art. 118 C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul Ţ.S.P. a sumei de 1180 euro.
Pentru a pronunţa această sentinţă penală, prima instanţă a reţinut că, în perioada octombrie - noiembrie 2005, inculpaţii T.S.P., M.A., C.V. au iniţiat şi constituit un grup infracţional organizat, iar inculpaţii G.P. şi G.M. au aderat şi sprijinit existenţa acestei asocieri având ca obiect coordonarea activităţii de trafic de migranţi de origine moldoveană pe relaţia Republica Moldova – România – Ungaria – Italia.
Reţinând vinovăţia inculpaţilor în raport cu infracţiunile pentru care fiecare a fost trimis în judecată, prima instanţă a aplicat acestora pedepsele înscrise în considerentele şi dispozitivul sentinţei.
Întrucât, prin sentinţa penală nr. 234 din 23 mai 2006 pronunţată de Tribunalul Arad, în dosarul nr. 657/2006, inculpatul Ţ.S.P. a fost condamnat, la pedeapsa de 7 ani închisoare şi s-a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 290 din 15 iulie 2006, acesta a fost dat în urmărire internaţională, astfel că extrădat din Italia la data de 16 ianuarie 2008 a fost introdus în arestul I.G.P.R. – D.C.P., apoi depus în P.M.S. Arad.
La data de 23 iunie 2008, inculpatul a luat cunoştinţă de existenţa unei alte condamnări, respectiv cea dispusă prin sentinţa penală nr. 128 din 30 martie 2007, de 7 ani închisoare, pedeapsă pentru executarea căreia a fost emis mandatul nr. 140 din 18 aprilie 2007. S-a mai precizat că executarea acestei pedepse nu a început şi nu a fost niciodată prezent la dezbateri şi nici la pronunţare, iar hotărârea judecătorească prin care a fost condamnat nu i-a fost comunicată, astfel că a solicitat prin cererea introductivă rejudecarea cauzei, în baza art. 5221 C. proc. pen., cauza fiind înregistrată la Tribunalul Arad sub nr. 8381.1/108/2006.
Întrucât inculpatul, prin apărătorul ales, a solicitat recalificarea cererii ca fiind apel peste termen, prin încheierea de şedinţă din 3 septembrie 2008, pronunţată de Tribunalul Arad în dosarul nr. 8385.1/108/2006 cererea a fost recalificată ca apel peste termen, dosarul fiind înaintat Curţii de Apel Timişoara spre competentă soluţionare.
În motivarea apelului, prin concluziile scrise şi orale, apărătorul ales a solicitat restituirea cauzei la procuror pentru nulitatea urmăririi penale, inculpatul nefiind citat în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti la domiciliul său din Republica Moldova, nefiind legal citat nici în faza cercetării judecătoreşti.
Instanţa a constatat că apelul declarat de inculpat este fondat şi, prin Decizia penală nr. 151/ A din 6 noiembrie 2008, Curtea de Apel Timişoara, în temeiul art. 379 alin. (1) pct. 2 lit. b) C. proc. pen., raportat la art. 332 alin. (2) C. proc. pen., a admis apelul, a desfiinţat sentinţa atacată şi, constatând nulitatea urmăririi penale, a restituit cauza la procuror pentru refacerea urmăririi penale.
S-a dispus anularea mandatului nr. 140 din 18 aprilie 2007 emis de Tribunalul Arad şi s-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.
S-a reţinut că inculpatul T.S.P. domiciliază în Republica Moldova, localitatea Basarabeasca, adresă la care nu a fost citat nici în faza urmăririi penale şi nici în faza cercetării judecătoreşti, fiindu-i încălcat dreptul la apărare şi la un proces echitabil.
La fila x dosar de urmărire penală se află un plic poştal destinat inculpatului, însă adresa acestuia nu este completă, motiv pentru care corespondenţa a fost restituită.
Aşa fiind, au fost încălcate dispoziţiile art. 177 C. proc. pen., urmărirea penală fiind sancţionată cu nulitatea absolută, prevăzută de art. 197 C. proc. pen.
Împotriva acestei decizii penale, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, fără a arăta motivele de casare.
Examinând din oficiu hotărârea atacată, potrivit dispoziţiilor art. 38510 şi art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul inculpatului nu este fondat.
În mod corect instanţa de apel a constatat că inculpatul T.S.P. nu a fost citat legal în timpul urmăririi penale. Acesta a fost citat în Republica Moldova, localitatea Basarabeasca, fără a se indica şi strada adresei de domiciliu, motiv pentru care procedura de citare nu a putut fi îndeplinită, încălcându-se, astfel, dispoziţiile art. 177 C. proc. pen.
În consecinţă, inculpatul T.S.P. nu a avut cunoştinţă de procesul penal pornit împotriva sa şi de învinuirile care i s-au adus, nefiind prezent pe toată durata urmăririi penale; în aceste condiţii, al a fost privat de posibilitatea de a-şi formula apărarea, de a fi asistat de un avocat, de a-şi exprima un punct de vedere în condiţii de echitate, în raport de ceilalţi subiecţi ai procesului penal.
S-au încălcat dispoziţiile art. 6 C. proc. pen., privind garantarea dreptului la apărare şi art. 171 C. proc. pen., privind asistenţa juridică a învinuitului şi inculpatului, nulitate absolută ce a condus la vătămarea iremediabilă a drepturilor inculpatului care, nefiind prezent nici la urmărirea penală, nici în faza judecăţii, nu a putut-o învedera.
Aşa fiind, hotărârea instanţei de apel de a se restitui cauza procurorului în vederea refacerii urmării penale care a fost efectuată cu încălcarea dispoziţiilor legale arătate şi care este afectată de nulitate absolută, potrivit dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., este legală şi temeinică.
În temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
În baza art. 192 alin. (2) şi art. 189 C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu fiind avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de T.S.P. împotriva deciziei penale nr. 151 din 6 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Obligă recurentul inculpat la 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 aprilie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1568/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1608/2009. Penal → |
|---|
