ICCJ. Decizia nr. 162/2009. Penal

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 162/2009

Dosar nr. 9493/1/2008

Şedinţa publică din 21 ianuarie 2009

Asupra admisibilităţii în principiu a cererii de contestaţie de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la această instanţă, la data de 12 noiembrie 2008, condamnatul V.G. a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei penale nr. 3798 din 28 octombrie 1999, pronunţată în dosarul nr. 2048/1999 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, invocând cazurile prevăzute de art. 386 lit. a), b) şi e) C. proc. pen.

În motivarea cererii, condamnatul a susţinut că la dezbaterea recursului său în şedinţa publică din 28 octombrie 1999 nu a fost prezent, nefiind citat şi chiar dacă ipotetic a fost prezent, nu a avut posibilitatea să-şi pregătească apărarea, întrucât nu i s-a desemnat interpret de limbă rusă, limbă în care vorbea în acel timp, fiind născut în U.R.S.S.

Asemenea, a invocat şi omisiunea instanţei de a-l fi ascultat în recurs.

Examinând admisibilitatea în principiu a cererii de contestaţie sub aspectul întrunirii condiţiilor prevăzute de art. 391 alin. (2) C. proc. pen., Curtea constată că aceasta este inadmisibilă.

Deşi contestatorul condamnat invocă motive dintre cele expres şi limitativ arătate de lege, respectiv cele prevăzute de art. 386 lit. a), b) şi e) C. proc. pen., dovezile aflate la dosar nu sprijină susţinerile acestuia.

Aşa cum rezultă din hotărârea contestată, inculpatul V.G., arestat preventiv încă de la data de 30 ianuarie 1996 pentru săvârşirea a două infracţiuni de omor deosebit de grav, cu 3 victime şi a unei tâlhării, a fost prezent la judecarea recursului, asistat de apărător din oficiu, ocazie cu care acesta în şedinţă publică a declarat că îşi retrage recursul.

De urmare, prin Decizia penală nr. 3798 din 28 octombrie 1999, pronunţată în dosarul nr. 2048/1999 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a luat act de retragerea recursului de către inculpatul V.G. împotriva deciziei penale nr. 161 din 14 aprilie 1999 a Curţii de Apel Bucureşti prin care i-a fost aplicată pedeapsa rezultantă de 25 ani închisoare.

Aşa fiind, motivele invocate de contestator, arătate de art. 386 lit. a) şi b) C. proc. pen., nu sunt întemeiate.

Nici motivul prevăzut de art. 386 lit. e) C. proc. pen., constând în neascultarea inculpatului prezent, în condiţiile în care ascultarea acestuia era obligatorie, nu este întemeiat.

Pe de o parte, în cauză ascultarea inculpatului de către instanţa de recurs nu era obligatorie nici în raport cu dispoziţiile procesual penale în vigoare la data judecării recursului, nici faţă de condiţiile prevăzute de art. 38514 alin. (11) C. proc. pen., introdus prin Legea nr. 356/2006 iar, pe de altă parte, instanţa de recurs nu a soluţionat în fond recursul inculpatului, când, în asigurarea dreptului inculpatului la un proces echitabil, era necesar să ia cunoştinţă nemijlocit de apărările acestuia, ci a dat curs manifestării de voinţă a recurentului, de retragere a recursului.

În sfârşit, motivul neasigurării serviciilor unui interpret de limba rusă la judecata în recurs nu este prevăzut printre cazurile expres şi limitativ arătate de art. 386 C. proc. pen., în care poate fi formulată contestaţia în anulare.

În treacăt spus, contestatorul, născut şi domiciliat în Republica Moldova, la Chişinău, nu a invocat necunoaşterea limbii române, iar instanţa nu a constatat că acesta nu s-ar putea exprima în această limbă.

Faţă de cele ce preced, Curtea va respinge cererea de contestaţie în anulare formulată de V.G. ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul V.G. împotriva deciziei penale nr. 3798 din 28 octombrie 1999 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 2048/1999.

Obligă contestatorul la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 ianuarie 2009.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 162/2009. Penal