ICCJ. Decizia nr. 1568/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1568/2009
Dosar nr. 46820/3/200.
Şedinţa publică din 28 aprilie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 644 din 30 octombrie 2008 Judecătoria sector 3 Bucureşti a respins contestaţia la executare formulată de către petentul-contestator L.I. ca inadmisibilă constatând, că petentul critică în cuprinsul cererii sale aspecte ţinând de nelegalitatea unor sentinţe penale, în cauză nefiind aplicabile dispoziţiile art. 460-464 C. proc. pen., prin contestaţie la executare nefiind posibil a se schimba sau modifica soluţia pronunţată de instanţă care a căpătat autoritate de lucru judecat.
Împotriva sentinţei penale a declarat recurs contestatorul iar prin Decizia penală nr. 21/R din 8 ianuarie 2009 Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a respins ca nefondat recursul reţinând că în mod corect prima instanţă a respins contestaţia formulată de petent ca inadmisibilă, nefiind incidente niciunul dintre cazurile prevăzute expres de dispoziţiile art. 461 C. proc. pen.
Petiţionarul a declarat din nou recurs împotriva deciziilor pronunţate de Tribunal, iar Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 240 din 13 februarie 2009 a respins ca inadmisibil recursul constatând că singura cale de atac care putea fi exercitată împotriva hotărârii pronunţată de prima instanţă, respectiv Judecătoria sector 3 Bucureşti, era recursul care a fost deja epuizat, astfel că un nou recurs împotriva unei hotărâri definitive nu este admisibil.
Nemulţumit de soluţiile pronunţate de instanţe, petentul contestator a declarat un nou recurs împotriva deciziei curţii de apel pe care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, reiterând susţinerile formulate în contestaţia la executare.
Recursul declarat de contestator este inadmisibil.
Potrivit art. 3851 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. calea de atac împotriva sentinţelor pronunţate în materia executării hotărârilor penale este recursul şi cum această unică cale ordinară de atac a fost deja epuizată ca urmare a exercitării acesteia de către contestator, un nou recurs formulat în cauză împotriva unei hotărâri rămasă definitivă este inadmisibil.
Aşa fiind, potrivit art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. Înalta Curte va respinge ca atare recursul contestatorului.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul L.I. împotriva deciziei penale nr. 240 din 13 februarie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul contestator la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 aprilie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3761/2009. Penal. înşelăciunea (art. 215... | ICCJ. Decizia nr. 1577/2009. Penal → |
|---|
