ICCJ. Decizia nr. 1634/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.1634/200.
Dosar nr. 140/44/200.
Şedinţa publică din 4 mai 2009
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 703 din 15 iunie 2004 a Tribunalului Vrancea, secţia comercială şi de contencios administrativ, pârâta R.B., sucursala Vrancea, a fost obligată să plătească, cu titlu de despăgubiri, suma de 26.820.802. 534 lei (vechi) reclamantelor SC M.P. SA, SC C. SA, SC A.C. SA, SC T. SA, SC S.C. SA, SC A.S. SA, SC V.T. SA şi SC M.P.P. SA.
Faţă de refuzul manifest al pârâtei-debitoare R.B., sucursala Vrancea, de a plăti de bună-voie despăgubirile la care fusese obligată, printr-o hotărâre judecătorească executorie potrivit art. 7208 C. proc. civ., s-a solicitat, cu formele şi în condiţiile prevăzute de lege, executorului judecătoresc B.C. (intimatul din cauza de faţă) punerea în executare (silită ) a acelei hotărâri.
Cu privire la modul de aducere la îndeplinire a acestei proceduri de către executorul judecătoresc B.C., numitul M.G.E. (deţinător de acţiuni la SC M.P. SA şi SC T. SA, creditoare-urmăritoare) şi însăşi SC T. SA , prin reprezentantul său, numitul M.M., au formulat, în cursul anului 2006, plângeri penale prin care se solicita Parchetului tragerea la răspundere penală a acestuia (executorul judecătoresc B.C.) pentru infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
În plângerea sa, numitul M.G.E. a solicitat tragerea la răspundere penală şi a numiţilor P.C., G.N. şi M.M., faţă de care prin Rezoluţia din 21 februarie 2007 a organului de cercetare penală (poliţie), confirmată prin Rezoluţia nr. 65/P din 21 februarie 2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea s-a dispus începerea urmăririi penale pentru infracţiunile prevăzute de art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. şi de art. 290 C. pen. (numai în ce îl priveşte pe numitul P.C.).
Prin ordonanţa nr. 65 /P/2007 din 12 aprilie 2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea, văzându-se prevederile Legii nr. 79/2007 (2 aprilie 2007), competenţa de soluţionare a cauzei a fost declinată în favoare Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, care, prin ordonanţa nr. 122/P/ 2007 din 14 noiembrie 2007, a dispus după cum urmează :
- în baza art. 228 alin. (6), raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de executorul judecătoresc B.C. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP);
- în baza art. 45 raportat la art. 38 C. proc. pen., disjungerea şi declinarea competenţei de soluţionare a cauzei cu privire la infracţiunile reclamate ca fiind comise de către învinuitul P.C. şi de făptuitorii G.N. şi M.M., în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea.
Pentru a dispune astfel, în ce îl priveşte pe intimatul B.C. (executorul judecătoresc) procurorul a constatat, în baza actelor de urmărire penală efectuate, că acesta şi-a îndeplinit în mod corespunzător atribuţiile de serviciu şi nu a săvârşit fapte prin care să aducă prejudicii vreuneia din persoanele reclamante, sau altă faptă de natură să-i atragă răspunderea penală.
Împotriva sus-menţionatei ordonanţe, petiţionarii SC T. SA şi M.G.E. au formulat plângere în temeiul art. 278 C. proc. pen., plângere care a fost admisă, în parte, prin ordonanţa nr. 1437/II/2/ 2007 din 10 ianuarie 2008 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, în sensul că temeiul în baza căruia a fost dispusă neînceperea urmăririi penale faţă de executorul judecătoresc B.C. a fost schimbat, din art. 228 alin. (6), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., în art. 228 alin. (4), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale ordonanţei atacate.
Pentru a se dispune astfel, s-a apreciat că faptele sesizate în sarcina executorului judecătoresc există în materialitatea lor însă nu sunt prevăzute de legea penală.
Nemulţumită , petiţionara SC T. SA Bucureşti s-a adresat cu plângere instanţei de judecată, în baza art. 2781 C. proc. pen.
Prin sentinţa penală nr. 168 F din 27 noiembrie 2008, Curtea de Apel Galaţi, secţia penală, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionară.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că executorul judecătoresc nu şi-a îndeplinit sarcinile de serviciu cu rea-credinţă sau cu rea intenţie şi că părţile, sau una din părţi, dacă ar fi avut motive de nemulţumire, aveau la dispoziţie contestaţia la executare, potrivit art. 399 şi urm. C. proc. civ.
Împotriva sentinţei, petiţionara SC T. SA Bucureşti a declarat, în termen legal, recursul de faţă, solicitând, în esenţă, casarea hotărârii recurate şi, pe fond, desfiinţarea ordonanţei Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, cu finalitatea începerii urmăriri penale, pentru fapta reclamată , faţă de intimat.
Recursul nu este fondat.
Înalta Curte, procedând la examinarea sentinţei atacate în raport cu susţinerile petiţionarei recurente, cu motivarea scrisă depusă la dosar (filele 19-20), precum şi, din oficiu, sub toate aspectele de legalitate şi temeinicie, constată că aceasta este temeinică şi legală, soluţia de neîncepere a urmăririi penale faţă de intimatul B.C. - confirmată, cu justificat temei, de prima instanţă, fiind întru totul corectă, din moment ce nu au putut fi identificate elemente ale infracţiunii reclamate care să poată fi imputate acestuia.
Împrejurarea că petiţionara recurentă este nemulţumită de soluţia adoptată în cauză nu poate conduce la concluzia că actele şi acţiunile specifice procedurii de punere în executare a unei hotărâri judecătoreşti ar fi proprii ilicitului penal şi ar caracteriza conţinut infracţiunii prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), ci, aş acum judicios s-a şi apreciat prin ordonanţa procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, aceste acte şi acţiuni nu sunt prevăzute de legea penală ca infracţiuni [art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.].
Faţă de cele expuse, în cauză neconstatându-se motive care să justifice casarea sentinţei instanţei de fond şi, pe cale de consecinţă, desfiinţarea ordonanţei procurorului, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de petiţionara SC T. SA Bucureşti.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta petiţionară va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionara SC T. SA Bucureşti împotriva sentinţei penale nr. 168 F din 27 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală.
Obligă recurenta petiţionară la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1623/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1648/2009. Penal → |
|---|
