ICCJ. Decizia nr. 1623/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1623/2009
Dosar nr. 1541/89/2008
Şedinţa publică din 4 mai 2009
Examinând recursul de faţă, constată:
Prin sentinţa penală nr. 452 din 8 octombrie 2008 a Tribunalului Vaslui, secţia penală, inculpatul B.F.D. zis M. a fost condamnat, la 17 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prevăzutăde art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen.
S-au interzis inculpatului drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe durata prevăzutăde art. 71 C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest şi în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive de la 30 martie 2008 la zi.
Inculpatul a fost obligat să achite părţii vătămate Spitalul Municipal de Urgenţă Elena Beldiman Bârlad suma de 127,56 lei şi Serviciul de Ambulanţă Judeţean Vaslui suma de 229,21 lei cu titlu de despăgubiri actualizate la data executării.
Inculpatul a fost obligat să achite părţii civile A.S. suma de 25.000 lei cu titlu de daune materiale şi suma de 25.000 lei cu titlu de daune morale.
A fost, de asemenea, obligat inculpatul să plătească părţii civile minore A.D. şi A.R.G., câte 100 lei lunar începând cu data de 31 martie 2008 până la majoratul fiecăreia şi câte o despăgubire morală în sumă de 25.000 lei.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a confiscat de la inculpat cuţitul corp delict.
Inculpatul a fost obligat să plătească părţii civile A.S. suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Inculpatul a fost obligat la plata cheltuieli judiciare către stat.
În fapt s-a reţinut următoarele:
Inculpatul B.D. a lucrat multă vreme în străinătate.
În ziua de 20 martie 2008, după prânz, inculpatul şi victima A.V., au mers împreună, la propunerea acesteia din urmă, în barul lui N.T. din satul Popeni jud. Vaslui unde au consumat mai multe sticle cu bere după care s-au dus în barul sus-numitului C.I. unde au mai băut câte o sticlă cu bere. În tot acest timp în discuţiile purtate victima i-a spus inculpatului că, în timp ce el şi soţia sa au fost plecaţi în străinătate, fiicele lor minore au întreţinut relaţii sexuale cu R.M.I.
Întâmplător, în timp ce discuţiile erau în toi, a venit în bar martorul R.M.I., iar victima a insistat să afirme că acesta a întreţinut relaţii sexuale cu fiicele inculpatului şi la un moment dat a vrut să-l agreseze pe martor.
În jurul orelor 18,00, inculpatul şi martorulau plecat din bar spre casă, fiind urmaţi după câteva minute de victimă care a întrat în curtea inculpatului unde a fost servită cu un pahar de vin.
Supărat de afirmaţiile victimei inculpatul a întrebat-o „cât are de gând să-şi mai bată joc de el". Cei doi s-au certat şi chiar s-au lovit, după care victima a ieşit din curte şi a plecat acasă. Inculpatul a luat din casă un cuţit şi a plecat după victimă pe care a ajuns-o în dreptul locuinţei martorei V.Z. şi a încercat să o agreseze fiind însă împiedicat de martoră care s-a interpus între cei doi. Inculpatul a sărit pe lângă martoră şi a lovit victima cu cuţitul în zona omoplatului stâng, după care a pus cuţitul în buzunar şi s-a dus acasă.
Victima a fost transportată la spitalul din Bârlad însă, cu toate îngrijirile acordate, a decedat la ora 22,00.
Din raportul de constatare medico - legală s-a reţinut că moartea victimei A.V. a fost violentă şi s-a datorat colapsului cardio – vascular, consecutiv unei plăgi tăiate penetrante hemitorace stâng cu secţiune de arteră şi venă axilară stângă, arteră mamară stângă şi arteră I.C., hemopneumotorax stâng prin plagă tăiată transfixiantă lob pulmonar inferior stâng.
S-a concluzionat că leziunea a putut fi produsă prin lovire cu un obiect înţepător - tăietor (cuţit) la data de 30 martie 2008, cel mai probabil din faţa victimei, lovitura fiind aplicată de sus în jos şi de la dreapta la stânga. În momentul decesului victima se afla sub influenţa intoxicaţiei alcoolice (1,70 gr. %o alcool în sânge şi 2,25 gr. %o alcool în urină).
Instanţa a reţinut că fapta comisă de inculpat întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 – 175 lit. i) C. pen.
La individualizarea pedepsei s-au avut în vedere pericolul social deosebit de ridicat al faptei, persoana inculpatului, care a mai săvârşit anterior o infracţiune de violenţă, dar şi comportarea acestuia în timpul procesului, când a manifestat regret faţă de fapta săvârşită.
Instanţa a apreciat că nu poate fi primită apărarea inculpatului în sensul că sunt aplicabile dispoziţiile art. 73 lit. b) C. pen., întrucât conduita inculpatului a fost vădit disproporţionată, nejustificată chiar faţă de afirmaţiile victimei cu privire la conduita fiicelor inculpatului.
Referitor la acţiunea civilă exercitată de partea civilă A.S. s-a reţinut că pretenţiile acesteia de a fi obligat inculpatul la 50.000 lei daune materiale şi 300.000 lei (câte 100.000 pentru ea şi fiecare dintre copiii minori), sunt într-un cuantum exagerat fiind justificate daune materiale în cuantum de 25.000 lei şi daune morale în cuantum de câte 25.000 lei pentru fiecare parte civilă.
S-a mai reţinut că este fondată solicitarea de a fi obligat inculpatul la plata unei prestaţii periodice lunare către copiii minori ai victimei.
De asemenea, s-a reţinut că, inculpatul datorează despăgubiri civile Serviciul de Ambulanţă Judeţean Vaslui şi Spitalului de Urgenţă Bârlad.
Apelul declarat de inculpat împotriva sentinţei a fost respins, ca nefondat, prin Decizia penală nr. 10 din 10 februarie 2009 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală.
Instanţa de apel a constatat că, în mod corect, pe baza materialului probator aflat la dosar s-a reţinut că inculpatul a săvârşit asupra victimei A.V. infracţiunea de omor calificat, situaţia de fapt şi încadrarea juridică fiind corect stabilite.
S-a reţinut că leziunile cauzate victimei prin fapta comisă de inculpat au fost individualizate de raportul de constatare legală de autopsie nr. 26/C/2008 al Cabinetului Medico – Legal Bârlad, întocmit cu respectarea normelor legale.
Instanţa de apel a apreciat că în mod corect nu s-a reţinut în favoarea inculpatului circumstanţa atenuantă a provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., având în vedere că nu se poate constata că acesta a comis fapta sub stăpânirea unei puternice tulburări determinată de o provocare din partea victimei produsă prin atingere gravă a demnităţii sale prin vorbele adresate anterior cu privire la comportamentul fiicelor inculpatului.
S-a avut în vedere că din probe rezultă că victima a plecat spre casă încetând expresiile ofensitatoare la adresa inculpatului, însă acesta a mers în casă, a luat un cuţit şi a plecatîn urmărirea victimei cu intenţia de a-i suprima viaţa.
Instanţa a mai reţinut că pedeapsa a fost just individualizată şi că nu pot fi reţinute în favoarea inculpatului circumstanţe atenuante facultative şi nici nu se impune reducerea pedepsei.
S-a constatat că şi latura civilă a cauzei a fost corect soluţionată.
Inculpatul a declarat recurs în motivarea căruia a susţinut că în mod greşit nu s-a reţinut în favoarea sa că a fost provocat de victimă.
Recursul îşi găseşte temeiul în dispoziţiileart. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., dar nu este fondat.
Conform art. 73 lit. b) C. proc. pen., circumstanţa atenuantă a provocării poate fi reţinută numai atunci când infracţiunea a fost săvârşită sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate produsă prin violenţă, printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau printr-o acţiune ilicită gravă.
Potrivit celor afirmate de martorii R.M.I. şi C.I., în timp ce se aflau în magazinul mixt al celui din urmă martor, unde au consumat băuturi alcoolice, victima a făcut anumite afirmaţii referitor la comportamentul fiicelor inculpatului.
Martorul R.M.I. a declarat că la acel moment a avut loc o altercaţie între cei doi, care s-au lovit reciproc, după care s-au împăcat „ s-au luat în braţe şi s-au sărutat" după care au revenit în bar şi şi-au terminat băuturile.
Nicio probă nu confirmă susţinerea inculpatului că după plecarea din bar între acesta şi victimă ar fi continuatdiscuţiile pe tema comportamentului fiicelor inculpatului, iar martorul Iorga Ionel, la locuinţa căruia inculpatul şi martorul R.M.I. s-au oprit şi au băut câte un pahar cu vin şi unde a venit şi victima, a declarat că „cei trei discutau liniştiţi, fără nici un fel de duşmănie".
De asemenea, martorul R.M.I., care l-a însoţit pe inculpat acasă şi se afla în imobil când acesta şi victima s-au luat la bătaie în curte, nu a confirmat că între cei doi s-ar fi reluat vreo discuţie cu privire la fiicele sau la soţia inculpatului, martorul auzindu-i însă pe cei doică doar se înjurau.
În acest context şi în condiţiile în care, după ce victima a plecat din curtea inculpatului, acesta a luat un cuţit şi a plecat după ea şi a înjunghiat-o, în pofida faptului că martora V.Z. a încercat să-l împiedice, nu se poate reţine că inculpatul se afla sub stăpânirea unei puternice stări de tulburare în momentul comiterii faptei.
De altfel, este de reţinut că inculpatul a justificat, faţă de martorul R.M., conflictul care a avut loc în curtea locuinţei sale, prin aceea că victima „şi-a făcut nevoile în curte" şi nu prin aceea că a continuat să-i calomnieze fiicele.
Reţinând că nu sunt întrunitecondiţiile prevăzute de lege pentru a fi incidente dispoziţiile art. 73 lit. b) C. pen. şi că nu există nici alte temeiuri care să justifice reducerea pedepsei aplicate şi nici motive de casare care să poată fi luate în considerare din oficiu, Curtea va respinge, recursul, ca nefondat, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se va deduce în continuare, la zi, durata detenţiei preventive.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.F.D. împotriva deciziei penale nr. 10 din 10 februarie 2009 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi al arestării preventive de la 30 martie 2008 la 4 mai 2009.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 162/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1634/2009. Penal → |
|---|
