ICCJ. Decizia nr. 1648/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1648/2009
Dosar nr. 6877/89/200.
Şedinţa publică din 5 mai 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 329 din 27 iunie 2007 Tribunalul Vaslui l-a condamnat pe inculpatul V.I., în baza art. 174-175 lit. i) C. pen. la 18 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 6 ani, cu aplicarea art. 71 C. pen. şi art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.
A menţinut măsura arestării preventive faţă de inculpat şi a dedus prevenţia de la 18 septembrie 2006 la zi.
Inculpatul a fost obligat la 619.30 lei către partea civilă Serviciul de Ambulanţă a jud. Vaslui, la 1683,06 lei către partea civilă Spitalul Clinic de Urgenţă „Sf. Treime" Iaşi, la 6000 lei cu titlu de daune materiale şi 4000 lei cu titlu de daune morale către partea civilă A.P., precum şi la 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către această din urmă parte civilă.
A fost confiscată de la inculpat o bâtă tip bass-ball. Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Instanţa a reţinut, în fapt, că în seara de 6 decembrie 2005 inculpatul V.I. s-a întâlnit cu alţi tineri în localitatea natală, şi sub pretextul că numitul I.S. are de luat o şapcă de la un tânăr din com. Văleni, toţi, în grup de aprox. 10 persoane, cei mai mulţi înarmaţi cu bâte tip bass-ball sau beţe, între care şi inculpatul, s-au deplasat cu două autoturisme spre localitatea menţionată.
În com. Văleni grupul de tineri a intrat în discoteca aparţinând numitului B.M.
Aici numitul I.S. a mers direct la martorul A.P., poreclit „O.", cerându-i şapca pe care o avea pe cap şi de aici a pornit scandalul.
În barul aflat în încăperea alăturată discotecii se afla victima A.V., consumând bere la o masă împreună cu D.D.
Din momentul dialogului dintre A.P. şi I.S., altercaţia s-a generalizat în discotecă, transformându-se în bătaie între grupul celor veniţi din Munteni de Sus şi tinerii din Văleni aflaţi în local.
Inculpatul V.I., având în mână bâta de basse-ball, s-a deplasat în barul unde se afla victima şi după ce el însuşi a fost lovit de un tânăr din Văleni rămas neidentificat, ridicându-se de jos a văzut-o pe victima A.V., pe care nu o cunoştea, în timp ce încerca să se apere, interpunând între el şi cei din sală masa la care consumaseră berea.
În aceste împrejurări inculpatul a lovit cu bâta spre capul victimei, prima dată reuşind să o nimerească iar a doua oară lovitura fiind aplicată în masă, determinând ruperea bâtei în două segmente.
Imediat inculpatul a părăsit barul împreună cu cei din grupul său, urcând în cele două autoturisme şi ajungând în comuna Munteni de Sus, unde au continuat să consume băuturi alcoolice.
Instanţa a mai reţinut că, după plecarea agresorilor, victima a ieşit afară plină de sânge în zona capului, s-a oprit la circa 100 m distanţă, spunându-le nepoţilor săi A.E. şi A.P. că a fost lovită în cap şi la scurtă vreme, după sosirea organului de poliţie, a intrat în comă, fiind transportată cu ambulanţa, iniţial la Spitalul de Urgenţă Vaslui şi apoi la Spitalul Clinic de Urgenţă „Sf. Treime" Iaşi, unde a decedat la 12 decembrie 2005.
Din Raportul de constatare medico-legală (autopsie) rezultă că moartea numitului A.V. a fost violentă, datorată comei cerebrale traumatice consecutive unui traumatism cranio-cerebral cu fractură disjuncţie fronto-parietală, hematom subdural, contuzie cerebrală şi pontină.
Relativ la conduita procesuală a inculpatului, instanţa a reţinut că acesta, până la data de 18 septembrie 2006, prin declaraţiile succesive date în faţa procurorului şi în prezenţa apărătorilor a recunoscut că a lovit victima cu bâta de bass-ball, prima dată în cap şi a doua oară în masa cu care acesta se apăra, ulterior, ca şi unii dintre martori, a revenit asupra celor afirmate, negând săvârşirea faptei.
Au fost înlăturate aceste noi declaraţii, apreciindu-se că cele anterioare servesc aflării adevărului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul V.I. care a criticat-o succesiv, pentru greşita condamnare, nefiind el autorul loviturii care a cauzat moartea, pentru greşita încadrare juridică, fapta întrunind condiţiile infracţiunii prev. de art. 322 alin. (3) C. pen., moartea fiind cauzată într-o încăierare fără a se cunoaşte care dintre participanţi a săvârşit fapta şi, în subsidiar, reducerea pedepsei.
Prin Decizia penală nr. 16 din 19 februarie 2009 Curtea de Apel Iaşi a admis apelul declarat de inculpat, desfiinţând hotărârea atacată în latura penală şi, rejudecând, a redus pedeapsa de la 18 ani închisoare la 15 ani închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 174-175 lit. i) C. pen., aplicând pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata prev. de art. 71 C. pen.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Instanţa de control judiciar, în scopul stabilirii adevărului şi verificării apărărilor inculpatului, a procedat la reaudierea unor martori principali ai cauzei şi din analiza probelor a ajuns la concluzia vinovăţiei inculpatului V.I. în săvârşirea faptei de omor.
Apărarea formulată de inculpat, în sensul că nu el a aplicat lovitura ci numitul I.I. însă la stăruinţa acestuia şi cu promisiunea că-l va ajuta să plece în Italia a acceptat să ia asupra sa fapta, promisiune care ulterior nu a fost ţinută şi din acest motiv a revenit asupra recunoaşterii, a fost înlăturată de instanţă, în considerarea atât a declaraţiilor unor martori care îl indică drept autor, menţinute pe tot parcursul procesului, inclusiv în apel, cât şi a declaraţiilor altora, date în cursul urmăririi penale (retractate în faza judecăţii) şi care se coroborează cu celelalte probe.
A fost apreciată ca neîntemeiată cererea de schimbare a încadrării juridice în infracţiunea prev. de art. 322 alin. (3) C. pen., text de lege, arată instanţa, aplicabil în ipoteza în care în încăierare nu se poate stabili care dintre participanţi a săvârşit fapta ori, în cauză, autorul este determinat în persoana inculpatului.
În schimb, s-a considerat că faţă de împrejurările concrete ale săvârşirii faptei şi vârsta tânără a inculpatului se impune reducerea pedepsei la limita minimă specială prevăzută de lege.
Decizia penală sus-menţionată a fost atacată cu recurs de către inculpat, susţinut prin motivele scrise şi oral prin apărător în considerarea cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 14 şi 17 C. proc. pen., respectiv solicitând în principal schimbarea încadrării juridice în infracţiunea prev. de art. 322 alin. (3) C. pen., cu motivarea din apel, şi, în subsidiar, reducerea pedepsei.
Verificând hotărârea atacată pe baza actelor şi lucrărilor din dosar, Curtea constată că recursul nu este fondat.
Situaţia de fapt a fost corect reţinută, pe baza probelor administrate nemijlocit de instanţe, în prezenţa şi cu respectarea drepturilor procesuale ale inculpatului.
Aprecierea fiecărei probe a fost făcută în acord cu prevederile art. 63 C. pen., în urma examinării tuturor probelor administrate.
Apărarea principală a inculpatului, formulată pe parcursul urmăririi penale şi menţinută în faţa instanţelor, în sensul că nu este autorul loviturii care a cauzat moartea numitului A.V., a fost atent examinată şi, printr-o motivare judicioasă îndeosebi a instanţei de apel, a fost corect înlăturată.
Prin declaraţiile din 7 decembrie 2005, scrisă personal, din 8 decembrie 2005 şi procesele verbale de confruntare din 9 decembrie 2005, toate la organul de poliţie când s-a început urmărirea penală pentru infracţiunea de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice, prev. de art. 321 C. pen. şi când încă nu survenise decesul victimei, inculpatul V.I. a recunoscut că, prins în bătaia generală, a aplicat o lovitură în capul victimei şi o alta în masă, întrucât aceasta vroia să arunce masa spre el.
Asemenea, în prezenţa propriului apărător ales, prin declaraţiile din 7 iulie 2006 şi 18 septembrie 2006 acelaşi inculpat a recunoscut şi detaliat modalitatea faptică şi împrejurările în care a aplicat loviturile.
După această ultimă dată, 18 septembrie 2006, când a fost luată măsura arestării preventive împotriva sa, inculpatul şi-a modificat conduita procesuală, invocând, aşa cum s-a arătat, „aranjamentul" cu I.I. pentru a lua fapta asupra sa.
Această apărare, aşa cum au reţinut instanţele în precedent, nu este dovedită, iar modificarea conduitei procesuale nu este plauzibil motivată.
Declaraţiile iniţiale ale inculpatului se coroborează cu declaraţii ale martorilor prezenţi la locul faptei din ambele grupuri de tineri, cum sunt S.V., S.A., N.A.I., A.P., menţinute pe tot parcursul procesului penal, precum şi cu declaraţiile altora, din cursul urmăririi penale, parţial retractate în instanţă, T.I., I.S., A.L.M., care însă confirmă că inculpatul a avut asupra sa în altercaţie bâta de bass-ball.
Curtea reţine că materialul probator, constituit în mare parte din declaraţii, dintre care unele vădit subiective iar altele, succesive, în contrazicere, explicabile şi prin trecerea timpului, a fost atent şi temeinic analizat de instanţe iar concluzia acestora cu privire la săvârşirea faptei de către inculpat este bazată pe probe.
Sub acest aspect, susţinerile inculpatului, în sensul că nu este autorul faptei, sunt neîntemeiate.
Inculpatul V.I. este identificat ca autor al actelor de violenţă care au cauzat moartea numitului A.V., nefiind astfel realizate condiţiile art. 322 alin. (3) C. pen.
În sfârşit, Curtea apreciază că pedeapsa aplicată de instanţa de apel a fost corect individualizată, în considerarea tuturor criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi în orice caz şi nu în ultimul rând ţinând seama de gravitatea urmării faptei, constând în pierderea unei vieţi omeneşti.
Faţă de împrejurările comiterii actelor de violenţă, între care se impune cu evidenţă lipsa oricărei justificări, nu pot fi reţinute în cauză circumstanţe atenuante care ar permite coborârea pedepsei sub minimul legal special, la care a fost aplicată de instanţa de apel.
Neconstatând nici din examinarea din oficiu a hotărârii atacate, a existenţei vreunuia dintre celelalte cazuri de casare prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., recursul inculpatului V.I. urmează să fie respins ca nefondat.
Din pedeapsa aplicată se va deduce durata arestării preventive a inculpatului de la 18 septembrie 2006 la 5 mai 2009, cu obligarea sus-numitului, în conformitate cu prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen. la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.I. împotriva deciziei penale nr. 16 din 19 februarie 2009 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 18 septembrie 2006 la 5 mai 2009.
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 5 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1634/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3790/2009. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
