ICCJ. Decizia nr. 1607/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1607/2009
Dosar nr. 212/2/2008
Şedinţa publică din 30 aprilie 2009
Deliberând asupra recursului, se reţine:
Prin sentinţa penală nr. 343/F din 22 decembrie 2008 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a admis plângerea petentei M.A. împotriva rezoluţiei nr. 1909/II/2 din 10 decembrie 2007 a procurorului general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, a desfiinţat soluţia organului de urmărire penală şi a trimis cauza procurorului pentru a proceda la reconstituirea Dosarului nr. 13820/301/2005 (fost 10878/2005) al Judecătoriei Sector 3 Bucureşti, conform dispoziţiilor art. 508 şi următ. C. pen.
În termen legal, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a exercitat calea ordinară de atac a recursului criticând soluţia primei instanţe pentru nelegalitate şi netemeinicie întrucât:
- prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, N.D. şi-a exercitat corespunzător atribuţiile de serviciu;
- Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti nu este competent să efectueze procedura specială de reconstituire a Dosarului nr. 13820/301/2005 (10878/2005 ) al Judecătoriei Sector 3 Bucureşti, în raport cu dispoziţiile art. 510 C. proc. pen.
- hotărârea primei instanţe nu se conformează dispoziţiilor legale imperative ale art. 2781 alin. (8) lit. b) C. proc. pen., câtă vreme nu desfiinţează şi rezoluţia nr. 262/P/2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi nici nu menţionează că se trimite cauza procurorului „ în vederea începerii urmăririi penale".
Examinând criticile în raport cu actele şi lucrările cauzei, hotărârea atacată cât şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept – conform dispoziţiilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen. – Înalta Curte constată că sunt întemeiate pentru motivele ce succed.
Prin rezoluţia nr. 11753/P/2004 din 7 iunie 2005 Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 3 Bucureşti - în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen. – a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de numitul E.J. sub aspectul infracţiunii prevăzută de art. 214 C. pen.
Prim procurorul adjunct al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 3 Bucureşti, prin rezoluţia nr. 1850/II/2 din 9 august 2005 a respins - în cadrul controlului intern instituit prin dispoziţiile art. 275-278 C. proc. pen. - ca neîntemeiată plângerea petentei M.A. împotriva soluţiei procurorului. De asemenea, în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen., a dispus şi neînceperea urmăririi penale faţă de membrii Consiliului de Administraţie al CEC şi E.J. sub aspectul infracţiunii prevăzută de art. 276 din Legea nr. 31/1990 întrucât procurorul de caz nu se pronunţase prin soluţia atacată.
Împotriva rezoluţiei procurorului ierarhic superior, din nou petenta a formulat plângere la prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, criticând soluţiile pentru nemotivare şi nenominalizarea tuturor membrilor Consiliului de Administraţie CEC . Şi această plângere a fost respinsă ca nefondată de către N.D., prin rezoluţia nr. 2871/VIII/1 din 31 ianuarie 2007, mai ales că prin sentinţa civilă nr. 9744 din 29 iulie 2004 a secţiei a VI-a comerciale a Tribunalului Bucureşti, cererea petentei, care cuprindea în esenţă aceleaşi fapte, fusese respinsă ca neîntemeiată.
Din nou, petenta a formulat plângere împotriva soluţiei prim procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti care a fost respinsă ca neîntemeiată prin rezoluţia nr. 341/II/2/14 martie2007 de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti. Totodată s-a dispus efectuarea actelor premergătoare începerii urmăririi penale faţă de prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti sub aspectul infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), constând în aceea că legea nu i-ar fi permis acestuia să respingă plângerea împotriva rezoluţiei nr. 1850/II/2/2005 ci cel mult să dispună „ neînceperea urmăririi penale".
S-a format un nou Dosar penal cu nr. 262/P/2007 în cadrul căruia s-a constat că prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, N.D., a soluţionat plângerea împotriva rezoluţiei prim procurorului adjunct al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 3 Bucureşti în concordanţă cu prevederile art. 275-278 C. proc. pen., art. 63 alin. (3) şi art. 65 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, acesta îndeplinindu-şi legal atribuţiile de serviciu.
Consecinţa a fost că prin rezoluţia 262/P din 2 noiembrie 2007 – în baza art. 228 alin. (1) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen. – s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de acesta sub aspectul infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
Şi împotriva acesteia petenta - în cadrul controlului intern instituit de dispoziţiile art. 275-278 C. proc. pen. – formulează o nouă plângere, care prin rezoluţia nr. 1909/II/2 din 10 decembrie 2007 a fost respinsă ca neîntemeiată de către procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
În temeiul art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., petenta s-a adresat instanţei de fond solicitând admiterea plângerii - în baza art. 2781 alin. (8) lit. b) C. proc. pen. desfiinţarea rezoluţiei nr. 1909/II/2/2007 în Dosarul nr. 262/P/2007 şi trimiterea cauzei procurorului pentru începerea urmăririi penale împotriva procurorului N.D. întrucât:
- rezoluţia nu tratează punctual toate susţinerile sale din plângerea soluţionată pe calea controlului intern şi ca atare ar fi lovită de nulitatea reglementată de art. 197 C. proc. pen.;
- rezoluţia nu face dovada cercetării dispariţiei din gestiunea SC C. SA a sumei de 2.992.000 lei, prejudiciul petentei şi vinovaţii de fapta respectivă;
- nu s-a făcut dovada sesizării Parchetului General pentru cercetarea penală a procurorului G.S. pentru soluţia sa.
Curtea de Apel Bucureşti a dispus ataşarea Dosarului de urmărire penală nr. 11753/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 3 Bucureşti şi a Dosarului nr. 13820/301/2005 (nr. vechi 10878/2005) al Judecătoriei Sector 3 Bucureşti constatându-se – în urma unei bogate corespondenţe - că acest ultim dosar al instanţei de judecată a dispărut.
Faţă de dispoziţiile art. 510 C. proc. pen., aserţiunea Curţii de Apel Bucureşti din sentinţa penală nr. 343/F din 22 decembrie 2008 cu privire la aspectul că parchetul în general este competent să procedeze la reconstituirea dosarului pierdut este fără suport legal, din moment ce prin dispozitivul sentinţei penale nr. 2295 din 2 noiembrie 2006 a Judecătoriei Sector 3 Bucureşti sa dispus trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti.
Pe de altă parte, faţă de obiectul sesizării (plângere întemeiată pe dispoziţiile art. 2781 alin. (1) C. proc. pen.) şi norma imperativă a art. 2781 alin. (8) lit. b) C. proc. pen., sentinţa penală este nelegală, neîncadrându-se în prevederile acesteia, instanţa de judecată instituind o „tertia lex".
Şi mai mult, textul normativ are în vedere soluţia de netrimitere în judecată şi nicidecum soluţia adoptată în cadrul controlului intern instituit de art. 275-278 C. proc. pen., în acelaşi sens fiind şi Decizia nr. 2446 din 7 mai 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
Oricum, soluţia procurorului de caz G.S. adoptată în Dosarul penal nr. 262/P/2007 este legală şi temeinică, verificarea efectuată de către N.D. – în cadrul controlului intern – a conformităţii cu legea şi actele premergătoare ale cauzei a rezoluţiei prim-procurorului adjunct al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 3 Bucureşti, înscriindu-se strict în sarcinile sale de serviciu.
Ca atare, soluţia instanţei de fond fiind nelegală şi netemeinică, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., recursul va fi admis, casată sentinţa atacată şi rejudecând, plângerea va fi respinsă, ca nefondată, câtă vreme prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti nu şi-a depăşit atribuţiile de serviciu.
Văzând şi prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva sentinţei penale nr. 343/F din 22 decembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Casează sentinţa penală atacată şi rejudecând respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionara M.A. împotriva rezoluţiei din 2 noiembrie 2007 dispusă în Dosarul nr. 262/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi a rezoluţiei nr. 1909/II/2/2007 din 10 decembrie 2007 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, rezoluţii pe care le menţine.
Obligă petiţionara la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 aprilie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1606/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1610/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
