ICCJ. Decizia nr. 1610/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1610/2009
Dosar nr. 1182/44/2008
Şedinţa publică din 30 aprilie 2009
Asupra recursului penal de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 32/F din 5 martie 2009 Curtea de Apel Galaţi, secţia penală, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul F.M. împotriva rezoluţiei nr. 109/P/2008 din 16 iulie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.N.A. – Serviciul Teritorial Galaţi, pe care a menţinut-o. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat petiţionarul la 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin rezoluţia nr. 109/P/2008 din 16 iulie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.N.A. – Serviciul Teritorial Galaţi a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de făptuitorul M.G. pentru infracţiunea prevăzută de art. 13 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
S-a disjuns cauza privind pe petentul M.G. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 246, art. 264 C. pen., pe M.C. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 246, 264 şi art. 254 alin. (1) C. pen., pe Z.I.C. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 25 şi 26 în referire la art. 195 C. pen., pe V.M., P.F., T.V., S.V., S.V., P.V., D.T., C.E., N.D., C.F. şi P.T. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 195, art. 242, art. 272, art. 288-291, art. 205, art. 317, art. 323 C. pen., art. 7 din Legea nr. 39/2003 şi înaintarea acesteia Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi spre competentă soluţionare.
Organul de anchetă a reţinut următoarea situaţie de fapt:
La data de 12 iunie 2008, sub nr. 683/VIII/1/2008 la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, a fost înregistrată plângerea formulată de numitul F.M., împotriva unor persoane necunoscute, ce fac parte din cadrul Secţiei nr. 4 de Poliţie Galaţi şi a procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Galaţi, care au soluţionat plângerile penale ce au format obiectul dosarelor penale cu nr. 1384/P/2007, 9082/P/2006 şi 449/P/2007, pentru comiterea infracţiunilor prev. de art. 25 şi 26 raportat la art. 195, 264, 246, 249, 242, 272, 288-291, 205, 317, 323, 324 C. pen., art. 7 din Legea nr. 39/2003 şi art. 13 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, învederându-se că la data de 24 martie 2008 persoane necunoscute i-au violat corespondenţa, sustrăgându-i comunicarea sentinţei civile nr. 256/2008 pronunţată de Tribunalul Galaţi în Dosarul nr. 6175/121/2007.
Petentul a arătat că la data de 2 aprilie 2008, avocat Z.I.C. şi numiţii V.M., P.F., T.V., S.V., S.V., P.V., D.T., C.E., N.D., C.F. şi P.T. au depus în Dosarul civil nr. 9717/233/2007 al Judecătoriei Galaţi o copie de pe sentinţa civilă nr. 256/2008, sentinţă care nu a fost comunicată acestora, deoarece nu au avut calitate procesuală în Dosarul nr. 6175/121/2007 al Tribunalului Galaţi, iar lucrătorii din cadrul Secţiei nr. 4 Poliţie Galaţi şi procurorii din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Galaţi, care au soluţionat plângerile penale care fac obiectul Dosarelor penale nr. 1384/P/2007, 9082/P/2006 şi 449/P/2007, au instigat, favorizat şi protejat pe făptuitorii care i-au sustras corespondenţa şi au muşamalizat faptele comise de aceştia.
Plângerea a fost înaintată spre competentă soluţionare la D.N.A. – Serviciul Teritorial Galaţi, fiind înregistrată sub nr. 109/P/2008, întrucât printre infracţiunile sesizate se aflau şi infracţiuni de corupţie prevăzute de Legea nr. 78/2000.
Din cercetările efectuate (declaraţiile numiţilor F.M. şi O.I., precum şi din copiile referatului cu propuneri formulate în Dosarele penale nr. 1384/P/2007, 449/P/2007 şi nr. 9082/P/2006) a rezultat că actele premergătoare în aceste dosare au fost efectuate de agentul şef principal M.C. din cadrul Secţiei nr. 4 Poliţie Galaţi.
Împotriva soluţiilor dispuse, petentul a uzitat de prevederile art. 2781 C. proc. pen., dosarele aflându-se pe rolul instanţei de judecată.
Prin declaraţia dată, petentul a precizat că reclamă persoane necunoscute pentru sustragerea corespondenţei, pe agentul şef principal M.C. pentru fapte de abuz în serviciu, favorizarea infractorului, instigare la violarea secretului corespondenţei, distrugere, neglijenţă în serviciu, constituire de grup organizat.
Totodată, prin plângerea formulată, petentul i-a reclamat şi pe procurorii din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Galaţi care au lucrat dosarele indicate.
Din verificările efectuate, s-a constatat că procurorul care a soluţionat Dosarele penale nr. 1384/P/2007, 449/P/2007 şi nr. 9082/P/2006 este magistratul M.G. din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Galaţi.
În urma verificărilor efectuate în Dosarele penale nr. 1384/P/2007, 449/P/2007 şi 9082/P/2006, s-a constatat că procurorul M.G. a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de cei care îi vizau respectivele plângeri.
Prin rezoluţia nr. 109/P/2008 s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de M.G. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 13 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), neexistând indicii cu privire la faptele reclamate de către petent.
Împotriva acestei rezoluţii, petentul F.M. a formulat plângere la procurorul ierarhic superior.
Prin rezoluţia nr. 287/II/2/2008 al D.N.A. – Serviciul Teritorial Galaţi a respins plângerea formulată de petentul F.M., actele premergătoare neconturând existenţa unor încălcări a atribuţiilor de serviciu a intimatului.
Nemulţumit de modul de soluţionare a plângerii sale penale, petentul F.M. s-a adresat, în condiţiile prevăzute de art. 2781 C. proc. pen., instanţei de judecată, invocând nelegalitatea acestora şi susţinând că făptuitorul se face vinovat de săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 132 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Instanţa de fond a constatat că soluţiile de neîncepere a urmăririi penale privind pe făptuitorul M.G. şi de disjungere pentru celelalte persoane, ca şi cea de respingere a plângerii date de procurorul ierarhic superior sunt legale şi temeinice, neexistând indicii că acesta ar fi comis fapte prevăzute de art. 132 din Legea nr. 78/2000, iar rezoluţiile au fost date pe baza probelor care motivează şi justifică soluţia.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat, în termen legal, recurs petiţionarul F.M., criticând-o prin faptul că is-a încălcat dreptul la apărare, prin refuzul de a i se desemna un apărător, cât şi sub aspectul cuantumului cheltuielilor judiciare la care a fost obligat, apreciind că nu este motivată sub acest aspect, modul în care a fost calculată această sumă. De asemenea, a solicitat desemnarea unui apărător din oficiu.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, cât şi din oficiu, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., constată că aceasta este legală şi temeinică, iar recursul petentului este nefondat.
Judecând plângerea, instanţa de fond a verificat rezoluţia dată de procuror pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei, analizând amănunţit toate împrejurările şi aspectele sesizate de petiţionar, modul în care ele se regăsesc în dovezile efectuate şi concluziile stabilite de organele de urmărire penală.
În mod corect a stabilit instanţa de fond că procurorul M.G. a dat mai multe rezoluţii pe baza probelor, respectând procedurile legale ce reglementează urmărirea penală, nerezultând indicii că acesta ar fi săvârşit fapte din cele prevăzute de art. 132 din Legea nr. 78/2000.
Începerea urmăririi penale este condiţionată de existenţa unor temeiuri suficiente care să confirme că o anumită persoană se face culpabilă de săvârşirea unei infracţiuni. Totodată, trebuie să se constate că nu există vreunul din cazurile prevăzute de art. 10 C. proc. pen., în care punerea în mişcare sau exercitarea acţiunii penale este împiedicată.
Soluţiile adoptate de către procuror, în virtutea dispoziţiilor art. 275-278 C. pen., s-au făcut cu respectarea acestor dispoziţii, petiţionarul înţelegând să valorifice criticile şi nemulţumirile faţă de acestea, nu prin exercitarea unui control judiciar efectuat exclusiv de instanţa competentă, ci formulând direct plângere penală împotriva magistratului.
Îndeplinirea, de către intimat, în cadrul atribuţiilor de serviciu a actelor procedurale, cenzurabile în calea de atac prevăzută de lege, în lipsa unor elemente de natură a-i pune la îndoială buna credinţă, nu poate constitui temei pentru începerea urmăririi penale pentru comiterea infracţiunilor sesizate.
În ceea ce priveşte înaintarea dosarului la D.N.A. cu privire la celelalte persoane intimate reclamate, având în vedere faptele pentru care s-a solicitat cercetarea acestora, în mod corect s-a dispus disjungerea şi trimiterea spre competentă soluţionare la organul de anchetă competent material să efectueze cercetarea penală.
Petentul în recursul său susţine că i-a fost încălcat dreptul la apărare, prin faptul că nu i s-a desemnat un apărător din oficiu, aspect infirmat de actele dosarului din care rezultă că acesta a fost asistat de către apărător din oficiu R.E., dovada fiind delegaţia acestuia (f. 95 dos. instanţă), cât şi faptul că a pus concluzii în numele petentului, consemnate în încheierea din 8 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, cât şi stabilirea onorariului de 200.000 lei în dispozitivul hotărârii, care urmează să fie avansat din fondurile Baroului Galaţi, dovedesc faptul că petiţionarul nu a fost privat de dreptul la apărare în sensul dispoziţiilor art. 6 din C.E.D.O.
Cu privire la obligarea petentului la plata cheltuielilor judiciare aceasta s-a făcut în mod întemeiat, respectându-se şi Decizia nr. 82 din 10 decembrie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie –SECŢIILE UNITEprin care s-a statuat că în cazul respingerii plângerii formulate în condiţiile art. 2781 C. proc. pen. împotriva rezoluţiei sau ordonanţei procurorului de netrimitere în judecată ori a dispoziţiilor de netrimitere în judecată cuprinse în rechizitoriu, cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea acesteia vor fi suportate de către persoana căreia i s-a respins plângerea.
Astfel, în cazul respingerii unei astfel plângeri, întemeiată pe dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., persoană care a formulat-o nu poate fi exonerată de obligaţia de a plăti cheltuieli judiciare avansate de stat, obligaţie ce este supusă de caracterul nejustificat al iniţiativei sale procesuale.
Într-o asemenea situaţie culpa procesuală a persoanei care a formulat în mod nejustificat cererea constituie temei pentru suportarea cheltuielilor judiciare, chiar dacă aceasta nu presupune şi existenţa relei-credinţe.
La stabilirea cuantumului cheltuielilor judiciare la care a fost obligat petentul recurent, în cuantum de 50 lei au fost avute în vedere cheltuielile efectuate cu întocmirea şi transmiterea actelor de procedură, cât şi orice alte cheltuieli necesare normalei desfăşurări a procesului penal.
Cu privire la solicitarea recurentului de desemnare a unui apărător din oficiu, atâta timp cât o atare plângere nu atrage judecata propriu-zisă a cauzei, nu se poate considera că ar fi îndeplinită condiţia prevăzută în art. 171 alin. (3) C. proc. pen. care impune obligativitatea asigurării asistenţei juridice. Mai mult, în raport cu dispoziţiile art. 171 C. proc. pen. asistenţa juridică este obligatorie numai în cazul în care persoana vizată are calitatea de învinuit sau inculpat, ceea ce în cazul plângerilor formulate în temeiul art. 2781 C. proc. pen., intimaţii nu au în faţa instanţei o atare calitate, astfel încât asistenţa juridică nu este obligatorie pentru petenţi sau intimaţi (în acest sens s-a pronunţat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 64 din 15 octombrie 2007 a Secţiilor Unite).
De asemenea, recurentul nu a depus nici un act din care să rezulte imposibilitatea acestuia de a-şi face singur apărarea, motiv pentru care Înalta Curte a considerat că nu se impune desemnarea unui apărător din oficiu.
În consecinţă, întrucât nu există dovezi de săvârşire a faptei penale sesizate, în mod corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimatul M.G.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată legală şi temeinică hotărârea instanţei de fond, aşa încât conform art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondat recursul petiţionarului.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., îl va obliga pe recurent la cheltuieli judiciare aşa cum au fost stabilite în dispozitivul prezentei hotărâri.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul F.M. împotriva sentinţei penale nr. 32/F din 5 martie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 aprilie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1607/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1614/2009. Penal → |
|---|
