ICCJ. Decizia nr. 207/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 207/2009
Dosar nr. 3409.4/110/2007
Şedinţa publică din 23 ianuarie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 600/D/2007 din 30 noiembrie 2007, a Tribunalului Bacău a fost condamnat inculpatul B.F., la 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 74 lit. a), art. 76 lit. b) C. pen. şi, la 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru comiterea infracţiunii prevăzută de art. 13 alin. (1) şi (2) lit. a) şi alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. a) C. pen. (parte vătămată B.A.S.).
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi 64 lit. a) şi b) C. pen.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a computat din pedeapsă durata reţinerii şi arestării preventive de la 2 aprilie 2007 la zi şi s-a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului.
S-a constatat că în cauză nu s-au constituit părţi civile părţile vătămate B.F., P.M., L.N.V., U.C.M., L.R.T. şi B.A.S.
Inculpatul a fost obligat la despăgubiri civile după cum urmează:
- către partea civilă C.R. la 1500 euro;
- către partea civilă U.D. la 1250 euro;
- către partea civilă C.F. la 2500 euro;
- către partea civilă B.G. la 120 euro şi 700.000 ROL;
- către partea civilă U.I.M. la 200 euro;
- către partea civilă Ş.Ş. la 920 euro şi 800.000 ROL.
A respins cererile de acordare a daunelor morale formulate de părţile civile C.F. şi C.R.
Conform art. 118 lit. c) C. pen., instanţa a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 1600 euro dobândită prin infracţiune şi care nu serveşte la despăgubiri.
Inculpatul a fost obligat şi la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa fondului a reţinut că, în perioada noiembrie 2005 – mai 2006, inculpatul B.F., în temeiul aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în scopul realizării unor venituri importante, împreună cu cetăţeni ucrainieni, prin fraudă şi înşelăciune a recrutat părţile vătămate majore U.M., Ş.Ş., B.G., C.R., B.C., C.F., L.R.T., B.F., P.M., U.D., U.M., L.N.V. şi partea vătămată minoră B.A.S. de 16 ani, pe care le-a transportat în Cehia pentru a fi exploatate prin executarea unor munci cu nerespectarea unor norme elementare de liber consimţământ, şcolarizare, sănătate şi condiţii.
S-a motivat că în perioada arătată inculpatul s-a aflat în Republica Cehă unde a intrat în anturajul unor cetăţeni ucrainieni specializaţi în traficarea, recrutarea, transportarea, transferarea prin fraudă şi înşelăciune a unor persoane în scopul exploatării acestora în statul respectiv. S-a arătat că inculpatul în vederea realizării acestui scop a avut în vedere persoane de pe raza judeţului Bacău care nu aveau locuri de muncă, fiind lipsite de venituri şi cu familii ce aveau în întreţinere copii minori.
S-a mai motivat că inculpatul a acţionat în afara oricărui cadru legal, speculând situaţia materială precară a părţilor vătămate pe care le-a atras în această întreprindere oferindu-le transport în Cehia cu mijloace angajate de el, sume de bani obţinute din munca acestor persoane fiind ulterior reţinute de inculpat, în mod discreţionar, în contul acestor transporturi.
Aduse în Cehia prin diligenţa inculpatului care le-a înşelat buna credinţă, părţile vătămate, fără mijloace proprii de existenţă au fost predate de acesta unor cetăţeni ucrainieni cunoscuţi cu numele de „P., J., P.", care le-au cazat în condiţii de maximă precaritate, caracterizate de lipsa totală de igienă fizică, lipsa locurilor de odihnă nocturnă, lipsa apei şi a căldurii. S-a reţinut că părţile vătămate au fost obligate să doarmă pe jos, bărbaţii în camere cu femei. Părţilor vătămate li s-au oferit în schimbul muncii mijloace sub limita subzistenţei.
În acest sens, s-a reţinut că persoanele vătămate au fost nevoite să muncească în locurile unde le-a dus inculpatul „zi lumină", câte 12 ore pe zi cu o mică pauză. Au existat perioade de 5 - 6 zile când părţile vătămate nu au primit nici măcar bani de mâncare şi au lucrat flămânzi în abatoare, în păduri sau la construcţii, singurul aliment pe care puteau să şi-l asigure fiind o pâine pe zi.
Pe timpul muncii persoanele vătămate au fost supravegheate de cetăţeni ucrainieni. Conform relatărilor victimei, la locurile de muncă venea şi inculpatul „mai rar", care cele mai multe ori nu plătea munca prestată.
Instanţa fondului a reţinut această stare de fapt din probele administrate în cursul urmăririi penale şi a cercetării judecătoreşti:
În acest sens, au fost examinate şi analizate declaraţiile părţilor vătămate; carnetul de evidenţă a perioadelor de muncă prestată aparţinând părţii vătămate C.F.; copiile paşapoartelor părţii vătămate; declaraţiile martorului protejat B.I.; procesele verbale de verificare a bazei de date a I.G.P.F. care relevă intrările şi ieşirile peste graniţă ale inculpatului şi părţilor vătămate; copii ale transferurilor de bani efectuate de inculpat prin sistemele W.U. şi M.G. şi declaraţiile inculpatului. Având în vedere că partea vătămată B.A.S. asupra căreia inculpatul a exercitat traficul în scop de exploatare era minoră, instanţa l-a condamnat pentru infracţiunea prevăzută de art. 130 alin. (1) şi (2) lit. a) şi alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 71 – art. 76 C. pen.
La individualizarea pedepsei instanţa a motivat că a avut în vedere criteriile de individualizare a pedepselor; că „inculpatul este o persoană în vârstă", „cu o pregătire intelectuală şi educaţie modestă", are familie organizată, cu 3 copii minori şi, anterior comiterii faptelor, a avut o conduită socială bună. Prin urmare, a reţinut în favoarea inculpatului atenuante judiciare.
În rezolvarea laturii civile, instanţa fondului a făcut o analiză a daunelor suferite de părţile vătămate şi în raport de probe a cuantificat nivelul despăgubirilor acordate. A motivat respingerea daunelor morale a persoanelor vătămate care au cerut astfel de despăgubiri, apreciind că în raport de împrejurările cauzei, acestea nu se cuvin.
Prin Decizia penală nr. 35 din 26 februarie 2008, Curtea de Apel Bacău a admis apelul inculpatului B.F. împotriva sentinţei menţionate pe care a desfiinţat-o numai cu privire la pedepsele aplicate şi în rejudecare a redus pedeapsa principală pentru infracţiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 74 lit. a), 76 lit. b) C. pen., de la 4 ani închisoare la 3 ani închisoare şi pedeapsa principală pentru infracţiunea prevăzută de art. 130 alin. (1) şi (2) lit. a) şi alin. (3) teza 2 din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 71 lit. a) şi art. 76 lit. a) C. pen., de la 5 ani închisoare la 3 ani închisoare. Prin aplicarea dispoziţiilor art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
În baza art. 861 C. pen., a dispus suspendarea executării sub supraveghere pe un termen de încercare de 6 ani.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Împotriva deciziei au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău şi inculpatul.
În recursul parchetului, Decizia Curţii de Apel Bacău este criticată pentru individualizarea greşită a pedepselor. În raport de criteriile de individualizare a pedepselor şi datele concrete ale cauzei se apreciază în recurs că reducerea mai accentuată a pedepselor dispusă de instanţa fondului şi suspendarea executării acesteia este nelegală, motiv de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.
Împotriva deciziei Curţii de Apel Bacău a declarat recurs şi inculpatul care nu l-a motivat în termenul legal prevăzut de art. 38510 alin. (1) şi (2) C. proc. pen.
Aşa fiind, în examinarea recursului inculpatului Curtea va proceda conform art. 38510 alin. (3) C. proc. pen. şi va avea în vedere din oficiu cazurile de casare prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen.
Referitor la recursul procurorului întemeiat pe prevederile art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., acesta este fondat.
Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile Părţii generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
În cauză, Curtea de Apel, în calea de atac a inculpatului, a decis că starea de fapt şi încadrarea juridică dată faptelor de instanţa de fond au fost corect reţinute.
Faţă de împrejurarea că inculpatul este „o persoană în vârstă" cu pregătire intelectuală şi educaţie modestă, având familie organizată, fiind căsătorit şi având 3 copii, instanţa apelului a motivat că pedepsele aplicate sunt prea severe, s-a dat o semnificaţie prea redusă circumstanţelor atenuante reţinute şi că scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea acesteia.
Prin urmare, a redus cuantumul pedepselor şi a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei rezultante.
În raport de prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), referitoare la criteriile generale de individualizare a pedepselor, mai sus citate Curtea observă că Decizia Curţii de Apel Bacău este greşită.
Inculpatul este născut în anul 1965 astfel că aprecierile instanţei de fond şi de apel potrivit cărora „inculpatul este persoană în vârstă" sunt lipsite de realism. Este greu de acceptat în prezent, în lipsa unui argument pertinent, că o persoană de 43 de ani este vârstnică.
Pe de altă parte, este adevărat că inculpatul este căsătorit şi are familie. Acestor împrejurări li s-a dat relevanţă de către instanţa fondului, astfel că pedeapsa principală a fost calculată pentru infracţiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) sub minimul de 5 ani închisoare prevăzut de lege, adică la 4 ani închisoare, iar pentru infracţiunea prevăzută de art. 13 alin. (3) teza a II-a sub limita minimă de 10 ani, adică la 5 ani închisoare.
Or, faţă de pericolul concret al faptelor, traficarea unui număr de 12 persoane, între care o minoră, în afara ţării în scopul exploatării, în condiţiile unei infracţiuni continuate, care atrage agravarea răspunderii, expunerea la un tratament degradant a părţilor vătămate, reducerea şi mai accentuată a pedepselor, decisă de instanţa de apel este nereală în raport de criteriile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) Având în vedere aceste împrejurări, Curtea observă, de asemenea, că scopul pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen., nu poate fi realizat prin suspendarea sub supraveghere a pedepsei greşit dispusă în cauză de instanţa apelului.
Cât priveşte recursul inculpatului acesta nu este fondat.
Aşa cum s-a arătat, starea de fapt a fost corect reţinută de instanţe, descrisă pe larg, probele fiind indicate în cuprinsul expozitivului hotărârilor atacate.
În „motivele de recurs" depuse de inculpat peste termenul reglementat de lege care pot fi avute în vedere ca fiind concluzii scrise inculpatul apreciază că instanţele au greşit încadrarea juridică dată faptei de traficare a minorei B.A.S. atunci când au reţinut infracţiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) şi (2) lit. a) şi alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001.
Referitor la acest aspect, Curtea observă că, potrivit art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001.
(1) "Recrutarea, transportarea, transferarea, găzduirea sau primirea unui minor în scopul exploatării acestuia, constituie infracţiunea de trafic de minori şi se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 18 ani şi interzicerea unor drepturi.
(2) Dacă fapta prevăzută la alin. (1) este săvârşită prin ... fraudă şi înşelăciune" .. sau profitând de imposibilitatea minorului de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa ... pedeapsa este închisoarea de la 7 la 18 ani şi interzicerea unor drepturi.
(3) Dacă faptele prevăzute la alin. (1) şi (2) sunt săvârşite în condiţiile art. 12 alin. (2) pedeapsa este închisoarea de la 7 la 18 ani în cazul prevăzut la alin. (1) şi închisoare de la 10 la 20 ani şi interzicerea unor drepturi în cazul prevăzut la art. 2".
Pe de altă parte, potrivit art. 12 alin. (2) lit. a) din aceeaşi lege, „Traficul de persoane săvârşit de două sau mai multe persoane împreună constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 5 ani la 15 ani şi interzicerea unor drepturi".
Din actele dosarului a rezultat că inculpatul a comis faptele de traficare a părţilor vătămate inclusiv o minoră prin fraudă şi înşelăciune promiţându-le în mod mincinos că le va asigura în Cehia condiţii decente de muncă şi câştiguri pe măsura acestei munci. Traficarea s-a făcut împreună, cu şi prin mijlocirea unor cetăţeni ucrainieni.
Aşa fiind, în mod corect instanţele au reţinut că fapta de traficare a minorei s-a comis în condiţiile agravantelor prevăzute de art. 12 alin. (2) lit. a), art. 13 alin. (2) şi (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001.
Prin urmare, încadrarea juridică a traficului minorei B.A.G. este aceea prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001.
Împrejurarea că instanţele au invocat în înşiruirea textului incriminator „lit. a)" este o eroare materială lipsită de consecinţele juridice care poate fi îndreptată în calea prevăzută de art. 195 C. proc. pen., şi nicidecum nu reprezintă o greşeală de judecată în fond.
Aşa fiind, în cauză nu subzistă motivul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen.
Nici motivul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., nu este incident în cauză. Aşa cum s-a arătat, instanţele au stabilit starea de fapt în baza declaraţiilor părţilor vătămate, a părţilor civile şi a martorilor audiaţi la urmărirea penală şi la cercetarea judecătorească, conţin elemente de fapt suficiente pentru a forma convingerea că inculpatul a comis infracţiunile aşa cum au fost reţinute şi nu există motive pentru achitare. Prin activităţi repetate săvârşite cu rea-credinţă inculpatul a recrutat şi transportat în Cehia părţile vătămate care au fost exploatate în beneficiul inculpatului şi a celor care au realizat veniturile de pe urma muncii lor, remunerate sub limita subzistenţei, contrar promisiunilor sale.
Aceste manopere ale inculpatului constituie fraudă şi înşelăciune în sensul art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001.
Prin urmare, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., va admite recursul parchetului, va casa Decizia recurată şi va menţine sentinţa penală nr. 600/2007 a Tribunalului Bacău şi, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul inculpatului, ca nefondat, cu obligarea lui la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău împotriva deciziei penale nr. 35 din 26 februarie 2008 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, privind pe inculpatul B.F.
Casează Decizia penală recurată şi menţine sentinţa penală nr. 600 din 30 noiembrie 2007 a Tribunalului Bacău, secţia penală.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.F. împotriva aceleiaşi decizii penale.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat şi câte 300 lei onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru părţile vătămate, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 206/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 208/2009. Penal → |
|---|
