ICCJ. Decizia nr. 179/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 179/2009
Dosar nr. 3086/3/2008
Şedinţa publică din 22 ianuarie 2009
Asupra recursului de faţă;
Deliberând asupra recursului, se constată:
Prin Decizia penală nr. 117 din 24 aprilie 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a admis apelul declarat de inculpatul P.Ş.A. împotriva sentinţei nr. 320 din 17 martie 2008 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, a desfiinţat în parte sentinţa şi pe fond, rejudecând:
A înlăturat aplicarea art. 71 şi 64 lit. a) şi b) C. pen., şi a făcut aplicarea art. 861 C. pen.
În baza art. 862 C. pen., a suspendat, sub supraveghere, executarea pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului, pe un termen de încercare de 7 ani.
Conform art. 863 C. pen., pe durata termenului de încercare, inculpatul se va supune următoarelor măsuri:
- să se prezinte lunar la judecătorul delegat cu executarea;
- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă, locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice orice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele de existenţă;
- să se supună măsurilor de control, tratament, îngrijire, în special în scopul dezintoxicării.
S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 şi 865 C. pen.
S-a dispus punerea în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză şi a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale.
În esenţă, s-a reţinut că, în data de 29 noiembrie 2007, inculpatul P.Ş.A. a vândut martorei denunţătoare B.C. cantitatea de 3 doze cu heroină pentru suma de 150 lei, deţinând alte 5 doze pentru consumul propriu. Sub aspectul individualizării pedepsei instanţa de prim control judiciar a constatat că 3 ani închisoare reprezintă o pedeapsă ce corespunde gradului de pericol social al infracţiunii săvârşite, situându-se sub minimul legal. Ca şi modalitate de executare însă a apreciat că sunt îndeplinite cerinţele art. 86l C. pen., atât sub aspectul cuantumului pedepsei, al naturii infracţiunii, cât şi al persoanei inculpatului care este infractor primar, a recunoscut şi regretat sincer fapta săvârşită şi avea un loc de muncă stabil.
În termen legal Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a exercitat calea ordinară de atac a recursului criticând soluţia instanţei de apel pentru greşita individualizare a modalităţii de executare a pedepsei şi greşita înlăturare a pedepsei accesorii prevăzute de art. 71 şi 64 lit. a) şi b) C. proc. pen., aspecte ce se încadrează în cazul de casare reglementat de dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.
Examinând criticile în raport cu actele şi lucrările cauzei, cât şi sub aspectul cazurilor de casare ce se iau în considerare din oficiu, conform dispoziţiilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că sunt fondate pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Starea de fapt reţinută de către ambele instanţe judecătoreşti şi necontestată rezidă în aceea că, la 28 noiembrie 2007, inculpatul P.Ş.A. ar fi vândut martorei B.C. 3 doze de heroină pentru suma de 150 lei. Asupra sa au mai fost găsite 5 doze de heroină destinate consumului.
Prin sentinţa penală nr. 320 din 17 martie 2008, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, l-a condamnat pe inculpat, la 3 ani închisoare, pentru art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 lit. c) şi art. 76 lit. a) C. pen., iar conform art. 65 alin. (2) C. pen., i s-au interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 2 ani, ca şi pedeapsa complementară.
În temeiul dispoziţiilor art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 lit. c) şi art. 76 lit. d) C. pen., inculpatul a mai fost condamnat şi la 6 luni închisoare, în urma aplicării regulilor concursului de infracţiuni stabilindu-se o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare cu executare în condiţiile art. 57 C. pen.
În apel, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia nr. 117 din 24 aprilie 2008, a admis apelul şi a dispus aplicarea art. 86l C. pen.
Într-adevăr soluţia instanţei de apel este netemeinică întrucât nu a avut în vedere toate împrejurările faptei. Astfel, chiar inculpatul arată că este consumator de heroină, că deşi a urmat tratament de dezintoxicare nu a reuşit să se lase de consumul de stupefiante.
Inculpatul nu s-a limitat numai la consumul de droguri, ci pentru a face rost de resursele financiare pentru achiziţionarea lor a trecut la o activitate infracţională şi mai gravă, devenind traficant şi contribuind astfel la răspândirea flagelului în rândul comunităţii.
Susţinerea instanţei de apel că numai simpla condamnare a inculpatului ar reprezenta un avertisment serios pentru acesta, în condiţiile date, nu poate fi avută în vedere, faţă de lipsa de voinţă manifestată, de a se lăsa de consum, dimpotrivă diversificându-şi activitatea infracţională.
Conduita inculpatului a fost avută în vedere la diminuarea pedepsei sub limita minimă legală (10 ani) însă nu poate fi avută în vedere şi la modul de executare al acesteia, mai ales că este în discuţie o cantitate însemnată de drog (8 doze) şi felul acesteia, heroina, este foarte periculos pentru sănătatea populaţiei, creând una din formele cele mai severe de dependenţă.
Pe de altă parte, nelegalitatea soluţiei din apel constă în aceea că nu s-a dat eficienţă dispoziţiilor art. 71 alin. (5) C. pen., în sensul că norma penală fiind imperativă, odată cu aplicarea art. 86 * C. pen., trebuia dispusă suspendarea şi a pedepsei accesorii a interzicerii unor drepturi şi nu înlăturarea ei.
Scopurile consacrate de art. 52 C. pen., pentru sancţiunea penală nu pot fi atinse decât prin privarea sa de libertate, urmând a executa pedeapsa în regim de detenţie, un asemenea mod de individualizare conducând chiar la dezintoxicarea forţată a acestuia şi garantând reeducarea sa.
Pe cale de consecinţă, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., recursul va fi admis, casată Decizia Curţii de Apel Bucureşti şi, rejudecând în fond, va fi menţinută sentinţa Tribunalului Bucureşti.
Văzând şi prevederile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva deciziei penale nr. 117 din 24 aprilie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală
Casează Decizia penală recurată şi menţine sentinţa penală nr. 320 din 17 martie 2008 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1657/2009. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 186/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
