ICCJ. Decizia nr. 186/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.186/2009
Dosar nr. 319/59/2008
Şedinţa publică din 22 ianuarie 2009
Deliberând asupra recursului, se reţine:
Prin sentinţa penală nr. 155/ PI din 9 iulie 2008, Curtea de Apel Timişoara a respins, ca nefondată, plângerea petentei SC F. SRL Arad împotriva rezoluţiei nr. 438/P/2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de numitul H.V., reţinându-se, în esenţă, că acesta a acţionat în conformitate cu dispoziţiile legale atunci când a transformat sechestrul asigurător aplicat de predecesorul său G.A., în sechestru definitiv asupra autoturismului Daewoo Gas.
În termen legal petenta a exercitat calea ordinară de atac a recursului criticând soluţia instanţei de fond cât şi cea a parchetului pentru nelegalitate şi netemeinicie întrucât nu s-a avut în vedere că intimatul H.V., în calitate de executor judecătoresc, şi-a exercitat abuziv atribuţiile de serviciu cu ocazia întocmirii actelor de executare silită, câtă vreme bunurile sechestrate îi aparţineau, nefiind niciodată în proprietatea SC H.L. SRL, aşa cum rezultă din facturile fiscale nr. 1, 2, 3/12 octombrie 2005, 4 decembrie 2005 şi nr. 205521 din 26 aprilie 2005. Au fost invocate motivele de casare prevăzute de art. 3859 pct. 9, 17 şi 18 C. proc. pen.
Examinând criticile în raport cu actele şi lucrările cauzei, hotărârea atacată cât şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform dispoziţiilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că sunt nefondate pentru ce vor fi analizate în continuare.
Prin rezoluţia nr. 438/P/2007 din 16 ianuarie 2008, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen., a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de executorul judecătoresc H.V. sub aspectul infracţiunii prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
În fapt, s-a reţinut că, prin încheierea nr. 811 din 15 noiembrie 2006, Judecătoria Arad a admis cererea creditoarei SC P.G.I. SRL Sebiş şi a dispus sechestrul asigurător asupra mai multor bunuri în valoare totală de 51.324,47 lei aparţinând SC H.L. SRL Arad.
Aceeaşi instanţă emite ordonanţa nr. 6275 din 4 decembrie 2006 prin care debitoarea este somată să plătească suma de 51.324,47 lei în 20 zile. Apoi executorul judecătoresc G.A. aplică sechestru asigurător pe bunuri aparţinând debitoarei, indisponibilizându-le conform procesului verbal din 13 decembrie 2006.
Ulterior, creditoarea apelează la serviciile executorului judecătoresc H.V., care în luna iunie 2007 transformă sechestrul asigurător aplicat de predecesorul său, în sechestru definitiv.
Cu această împrejurare, G.K.H., administrator al SC H.L. SRL dar şi al SC F. SRL, susţine verbal că bunurile aparţin ultimei societăţi comerciale, fără a-i prezenta acte de proprietate asupra bunurilor respective deşi, în calitate de administrator al ambelor firme, îi stătea la îndemână să facă acest lucru.
Prin Decizia civilă nr. 863 din 9 august 2007, Tribunalul Arad a anulat încheierea de investire cu formulă executorie a ordonanţei nr. 6275 din 4 decembrie 2006 a Judecătoriei Arad şi totodată actele de executare silită efectuate în dosarul execuţional nr. 30/2007 de către intimat, pe motiv că încheierea nr. 6275/2006 nu putea fi investită cu formulă executorie, deci a anulat titlul executoriu pentru un motiv formal, procedural.
În raport cu atribuţiile de serviciu, corect s-a apreciat atât de organele de urmărire penală cât şi de către instanţa de fond că intimatul le-a executat în limitele legii, cât timp petenta, prin administratorul comun, s-a limitat la susţineri orale, fără dovezi scrise.
De altfel, ulterior, prin hotărâre comercială a şi fost anulată vânzarea autoturismului către petentă.
În ceea ce priveşte pretinsa atacare în condiţiile art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., numai a soluţiei procurorului ierarhic superior (201/11/2008) se constată că atât în conţinutul plângerii cât şi în analiza efectuată de către instanţa de fond prin sentinţa atacată, se are în vedere rezoluţia nr. 438/P/2007, chiar dacă în dispozitivul hotărârii atacate nu este menţionată.
Faţă de netemeinicia plângerii, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul va fi respins, ca nefondat, cu consecinţa aplicării dispoziţiilor art. 192 alin. (1) şi ale art. 193 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionara SC F. SRL Arad prin administrator G.K.H. împotriva sentinţei penale nr. l55/ PI din 9 iulie 2008 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Obligă recurenta petiţionară la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat şi la 3.278 lei către intimatul H.V.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 179/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 189/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
