ICCJ. Decizia nr. 1657/2009. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1657/009
Dosar nr. 3766/1/2009
Şedinţa publică din 5 mai 2009
Deliberând asupra recursului de faţă pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei constată următoarele:
1. Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi familie, prin încheierea de şedinţă nr. 2849.3/102/2008 din 24 aprilie 2008, a amânat din motive de ordin procedural soluţionarea apelurilor la un termen de judecată ulterior fixat la data de 22 mai 2009 interval de timp în care verificând din oficiu legalitatea şi temeinicia arestării preventive în cauză a inculpatului-apelant C.C.M., a dispus menţinerea acestei măsuri preventive în conformitate cu dispoziţiile art. 3002 raportat la art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen.
Referitor la menţinerea stării de arest preventiv a inculpatului, instanţa de apel a reţinut/motivat următoarele:
Inculpatul C.C.M. este cercetat sub aspectul comiterii infracţiunii de omor deosebit de grav prevăzută şi pedepsită de dispoziţiile art. 174 şi 176 lit. b) şi c) C. pen., fapta pentru care inculpatul a şi fost condamnat de către prima instanţă la o pedeapsă rezultantă de 25 de ani închisoare, cu executare în regim de detenţie.
Instanţa apreciază că şi la acest moment procesual subzistă temeiurile prevăzute de art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., ce au dus la luarea măsurii arestului preventiv, respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea de omor este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, pericol ce rezidă din natura şi gravitatea infracţiunilor săvârşite, din împrejurarea că prin faptele comise inculpatul a adus o vătămare ireparabilă valorii sociale ocrotite special de legiuitorul român, şi anume viaţa persoanei, cât şi din circumstanţele comiterii acestora.
Este de reţinut că inculpatul a mai fost condamnat anterior, prin sentinţa nr. 444/2004 a Tribunalului Mureş, pentru o faptă similară, respectiv pentru tentativă la omor, situaţie în care, dacă nu s-a produs rezultatul letal, aceasta s-a datorat exclusiv intervenţiilor medicale de urgenţă.
Instanţa apreciază că sunt, de asemenea, îndeplinite şi cerinţele prevăzute de art. 143 C. proc. pen., respectiv există probe şi indicii temeinice care să conducă la presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârşit faptele pentru care este cercetat penal motive în raport de care se impune în continuare menţinerea măsurii arestării preventive faţă de inculpatul apelant C.C.M. în conformitate cu dispoziţiile art. 3002 raportat la art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen.
2. Recursul declarat împotriva încheierii amintite de către inculpatul C.C.M., cu solicitarea de a se reaprecia situaţia juridică actuală a acestuia în sensul de a se dispune verificarea arestării preventive şi punerea sa de îndată în libertate, prin aplicarea în cauză a dispoziţiilor art. 160b alin. (2) C. proc. pen., este nefondat urmând a fi respins ca atare în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., pentru considerentele arătate în continuare.
În conformitate cu dispoziţiile art. 160b C. proc. pen. (având titlul marginal „verificări privind arestarea inculpatului în cursul judecăţii"), statuează că:
„(1) În cursul judecăţii, instanţa verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 zile, legalitatea şi temeinicia arestării preventive;"
(2) „Dacă instanţa constată că arestarea preventivă este nelegală sau că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, revocarea arestării preventive şi punerea de îndată în libertate a inculpatului;"
(3) „Când instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanţa dispune, prin încheiere motivată, menţinerea arestării preventive".
Potrivit dispoziţiilor legale precitate revocarea arestării preventive şi punerea în libertate de îndată a inculpatului astfel cum se solicită de recurent în cauză, poate avea loc numai dacă instanţa constată că „arestarea preventivă este nelegală sau că „temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri ori care să justifice privarea de libertate".
În speţă, temeiurile iniţiale ce au impus arestarea preventivă în cauză a inculpatului în baza art. 143 raportat la art. 148 lit. f) C. proc. pen., cu începere de la data de 23 mai 2008, astfel cum în mod corect s-a reţinut de Curte prin încheierea atacată, se menţin nemodificate avându-se în vedere că motivele de bănuială legitimă privind săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav s-au confirmat prin condamnarea sa în primă instanţă la pedeapsa de 25 ani închisoare cu executare în regim de detenţie conform sentinţei penale nr. 84 din 16 martie 2009 a Tribunalului Mureş, secţia penală.
În plus condamnarea inculpatului în primă instanţă chiar nedefinitivă justifică privarea sa de libertate în continuare pentru termenul său prevăzut de art. 5 paragraf 1 lit. a) din C.E.D.O. „dacă este deţinut legal pe baza condamnării pronunţate de către un tribunal competent" (cauza W. vs. Germania, Bvs. Austria, L. vs. Italia).
În consecinţă, cerinţele legale privind aplicarea în cauză a dispoziţiilor art. 160b alin. (2) C. proc. pen., nu subzistă astfel încât încheierea atacată este legală şi temeinică, urmând a fi menţinută ca atare în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.C.M. împotriva încheierii din 24 aprilie 2009 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi familie, pronunţată în dosarul nr. 2849.3/102/2008.
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 mai2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1653/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 179/2009. Penal → |
|---|
