ICCJ. Decizia nr. 189/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 189/2009
Dosar nr. 492/32/2008
Şedinţa publică din 22 ianuarie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor la dosar, constată următoarele:
Prin rezoluţia din 27 iunie 2008 dată în dosarul nr. 549/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, s-a dispus neînceperea urmăririi penale fată de judecătorii A.N. de la Judecătoria Piatra Neamţ şi M.D., B.G. şi M.D. de la Tribunalul Neamţ, sub aspectul infracţiunii de abuz în serviciu prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Pentru a se dispune această soluţie, s-a reţinut că petiţionarul A.V., în numele şi pentru mama sa A.I., a formulat la instanţă o acţiune civilă pentru anularea titlurilor de proprietate nr. 48/778/2002 şi nr. 40/930/2002, în contradictoriu cu pârâtele Comisia comunală Mărgineni, Comisia comunală Podoleni şi Comisia judeţeană Neamţ, pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.
Cauza a fost înregistrată la Judecătoria Piatra Neamţ la numărul 2309/2006, fiind repartizată în completul judecătorului A.N.
În dosar au fost efectuate acte conform Codului de procedură civilă, administrându-se probe, s-a depus întâmpinare, s-au acordat termene.
Prin sentinţa civilă nr. 3327 din 29 septembrie 2006, a fost respinsă, ca neîntemeiată, acţiunea civilă formulată de A.V.
Nemulţumit de soluţia dată, A.V. a declarat recurs.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalul Neamţ, sub nr. 2775/2006, fiind repartizată completului format de judecătorii M.D., G.B. şi D.M.
Cei trei magistraţi au îndeplinit actele de procedură, conform Codului de procedură civilă, stabilind, prin Decizia civilă nr. 1054 din 27 noiembrie 2006, că sentinţa civilă pronunţată de Judecătoria Piatra Neamţ este temeinică şi legală.
În considerentele rezoluţiei, s-a reţinut că, din actele dosarului, nu rezultă indicii sau probe că vreunul dintre magistraţii judecători împotriva cărora a formulat plângere penală petiţionarul, cu ştiinţă, nu au îndeplinit o îndatorire de serviciu sau au îndeplinit-o în mod defectuos, ori că, din culpă au încălcat vreo obligaţie de serviciu, prin care să se fi produs petiţionarului vreo vătămare a intereselor acestuia.
S-a mai reţinut că cenzura unei hotărâri judecătoreşti, inclusiv în ceea ce priveşte aprecierea probelor, se poate exercita doar prin căile de atac, iar simpla împrejurare că soluţiile date de judecători nu au fost favorabile petiţionarului nu este un argument pentru a putea declanşa cercetarea penală a magistraţilor.
Rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale a fost, ulterior, confirmată prin rezoluţia nr. 595/11/2/2008 din 21 iulie 2008 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, prin care s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul A.V., în baza art. 278 C. proc. pen.
Împotriva soluţiei de neîncepere a urmăririi penale, în conformitate cu art. 2781 C. proc. pen., petiţionarul s-a adresat cu plângere instanţei, solicitând tragerea la răspundere penală a intimaţilor pentru neîndeplinirea sarcinilor de serviciu, deoarece nu au luat în considerare hotărârea comisiei judeţene nr. 5034 din 13 aprilie 2006 ataşată la dosarul nr. 2309/2006.
Prin sentinţa penală nr. 140 din 16 octombrie 2008 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze minori şi de familie, s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul A.V. împotriva rezoluţiei din 21 iulie 2008 dată de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, în dosarul nr. 595/II/2/2008.
În motivarea hotărârii primei instanţe, s-a reţinut că, potrivit art. 124 pct. 3 din Constituţia României, coroborat cu prevederile art. 2 alin. (3) şi art. 4 din Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor şi procurorilor şi cu art. 3 din Codul deontologic al judecătorilor şi procurorilor, judecătorii sunt independenţi, se supun numai legii, sunt imparţiali şi sunt obligaţi ca, prin întreaga lor activitate, să asigure supremaţia legii, să respecte drepturile şi libertăţile persoanelor, precum şi egalitatea lor în faţa legii şi să asigure un tratament juridic nediscriminatoriu tuturor participanţilor la procedurile judiciare, indiferent de calitatea acestora.
În raport cu prevederile menţionate, s-a apreciat că rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale este temeinică şi legală, întrucât în activitatea judecătorilor reclamanţi nu s-au constatat abateri de natură să caracterizeze reaua-credinţă, grava neglijenţă sau conţinutul unei fapte de natură penală.
Împotriva hotărârii instanţei de fond, în termen legal, petiţionarul a declarat recurs, solicitând în esenţă admiterea recursului, casarea sentinţei şi rejudecarea dosarului său civil, întrucât intimaţii nu au respectat dispoziţiile legale.
Examinând hotărârea instanţei de fond, sub aspectul motivelor de recurs invocate şi din oficiu sub toate aspectele, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Rezoluţia din 27 iunie 2008 dată în dosarul nr. 549/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău este temeinică şi legală, întrucât, din actele premergătoare efectuate în cauză, nu rezultă niciun indiciu cu privire la săvârşirea vreunei infracţiuni de către intimaţii judecători A.N., M.D., G.B. şi D.M., aceştia îndeplinindu-şi corect atribuţiile de serviciu cu ocazia soluţionării dosarelor nr. 2309/2006 al Judecătoriei Piatra Neamţ şi nr. 2775/2006 al Tribunalului Neamţ.
Din actele dosarului rezultă că recurentul petiţionar este nemulţumit de soluţiile dispuse în dosarul nr. 2309/2006 al Judecătoriei Piatra Neamţ şi în dosarul nr. 2775/2006 al Tribunalului Neamţ, însă, pe calea plângerii împotriva soluţiei de neîncepere a urmăririi penale, reglementată de dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., nu se poate obţine o cenzurare â soluţiei pronunţate pe fondul unei cauze, care a intrat în puterea lucrului judecat, această procedură neinstituind o modalitate complementară de control al unei unei hotărâri judecătoreşti.
Astfel, în lipsa unui minim de indicii privind neîndeplinirea cu ştiinţă sau îndeplinirea în mod defectuos a vreunui act de către intimaţii magistraţi, în exerciţiul atribuţiilor lor de serviciu, prin care să se fi cauzat vreo vătămare a intereselor legale ale petiţionarului, Înalta Curte constată că soluţia de neîncepere a urmăririi penale, sub aspectul infracţiunii prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), este legală şi temeinică, iar temeiul de drept reţinut, respectiv art. 10 lit. a) C. proc. pen., corespunde situaţiei de fapt rezultată din actele premergătoare.
În consecinţă, respingând plângerea şi menţinând rezoluţia atacată, prima instanţă a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul A.V. împotriva sentinţei penale nr. 140 din 16 octombrie 2008 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze minori şi de familie.
Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare în recurs, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul A.V. împotriva sentinţei penale nr. 140 din 16 octombrie 2008 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze minori şi de familie.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 186/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1924/2009. Penal → |
|---|
