ICCJ. Decizia nr. 1771/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1771/2009
Dosar nr. 1279/64/2008
Şedinţa publică din 13 mai 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 4/F din 20 ianuarie 2009, Curtea de Apel Braşov, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins plângerea formulată de petenta B.M.M. împotriva ordonanţei nr. 182/P/2008 din 20 octombrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov, soluţie pe care a menţinut-o.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petenta a fost obligată să plătească statului cheltuieli judiciare în sumă de 50 lei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Persoana vătămată B.M.M. a formulat plângere penală prin care a solicitat tragerea la răspundere penală a notarului public P.D. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 246 şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), precum şi a făptuitorilor C.I.R., Ţ.C.A. şi C.A.M. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 25 raportat la art. 246, 289 şi 292 C. pen. Totodată, persoana vătămată a solicitat luarea măsurii asiguratorii, constând în indisponibilizarea părţilor sociale şi bunurilor care compun patrimoniul social al SC R.P. SRL, prin instituirea unui sechestru, iar în temeiul art. 15 C. proc. pen., s-a constituit parte civilă pentru prejudiciul suferit ca urmare a pierderii a 1/3 din părţile sociale ale SC R.P. SRL şi a cotei de 1/3 din renta viageră conform testamentului autentic nr. 354 din 20 martie 2008.
În motivarea plângerii, persoana vătămată a arătat că notarul public P.D. şi-a îndeplinit în mod defectuos atribuţiile de serviciu cu ocazia instrumentării dosarului succesoral privindu-l pe defunctul C.A. şi a eliberat certificatul de moştenitor nr. 47 din 05 mai 2008 cu încălcarea flagrantă a legislaţiei specifice în materie, eludând dispoziţiile art. 82 din Legea nr. 36/1995, precum şi obligaţia legală de a fi efectuat verificări în cadrul R.N.E.T.A. Persoana vătămată a susţinut că, deşi era beneficiara unui legat cu titlu particular înscris în testamentul autentificat nr. 354 din 20 februarie 2007 al B.N.P. P.M.C., lăsat de defunctul său frate C.A., modalitatea defectuoasă în care notarul public P.D. a instrumentat dosarul succesoral a condus la eliberarea certificatului de moştenitor nr. 47/2008 în favoarea doar a moştenitoarelor C.I.R., Ţ.C.A. şi C.A.M., în calitatea de soţie supravieţuitoare şi respectiv, fiice, fiindu-i astfel produsă o vătămare a intereselor legale. Notarul public a omis astfel, cu ştiinţă, să insereze, cu ocazia întocmirii certificatului de moştenitor, unele date şi împrejurări, şi anume faptul că exista testamentul autentic lăsat anterior de defunctul C.A.
Făptuitoarele C.I.R., Ţ.C.A. şi C.A.M., deşi aveau cunoştinţă de existenţa testamentului, cu rea-credinţă au făcut declaraţii necorespunzătoare realităţii în faţa notarului public, determinându-l să săvârşească infracţiunile prevăzute de art. 246 şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
Prin rezoluţia nr. 182/P/2008 din data de 09 septembrie 2009, s-a dispus începerea urmăririi penale faţă de învinuita P.D. pentru săvârşirea infracţiunii de neglijenţă în serviciu prevăzută de art. 249 alin. (1) C. pen.
Prin ordonanţa nr. 182/P/2008 din data de 20 octombrie 2008, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitei P.D., pentru săvârşirea infracţiunii de neglijenţă în serviciu prevăzută de art. 249 alin. (1) C. pen., deoarece fapta nu prezintă gradul de pericol social concret al unei infracţiuni şi aplicarea faţă de aceasta a unei sancţiuni cu caracter administrativ constând în amendă în cuantum de 1000 lei, precum şi neînceperea urmăririi penale faţă de aceeaşi făptuitoare pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi fals intelectual, prevăzute de art. 246 şi art. 289 alin. (1) C. pen.
Prin aceeaşi ordonanţă, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de făptuitoarele C.I.R., T.C.A. şi C.A.M. pentru săvârşirea infracţiunilor de instigare la abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, instigare la fals intelectual şi fals în declaraţii, prevăzute de art. 25, raportat la art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 25 raportat la art. 289 alin. (1) C. pen. şi art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP), nefiind întrunite elementele constitutive ale acestora.
A fost respinsă cererea privind luarea unei măsuri asigurătorii constând în indisponibilizarea părţilor sociale şi a bunurilor din patrimoniul SC R.P. SRL.
În motivarea ordonanţei, s-a arătat că nu se poate reţine în sarcina învinuitei, P.D. săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi, respectiv, fals intelectual, prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi art. 289 alin. (1) C. pen., deoarece nu este dovedit faptul că aceasta ar fi acţionat cu ştiinţă, cunoscând existenţa testamentului lăsat de defunctul C.A., cu ocazia instrumentării Dosarului succesoral 58/2008. Cu privire la infracţiunea de neglijenţă în serviciu prevăzută de art. 249 alin. (1) C. pen., s-a apreciat că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, avându-se în vedere împrejurările concrete ale săvârşirii faptei, existenţa unui motiv care impunea soluţionarea cu maximă celeritate a cauzei succesorale, modalitatea în care învinuita a dat forţă probantă declaraţiilor date în faţa sa de făptuitoare, conduita învinuitei anterioară săvârşirii faptei, cât şi ulterioară acesteia, aceasta făcând toate demersurile pentru a soluţiona situaţia litigioasă creată. Fapta săvârşită de învinuită reprezintă abatere disciplinară, potrivit art. 43 din Hotărârea nr. 206 din 21 iunie 2007 a Consiliului Uniunii Naţionale a Notarilor Publici din România, fiind sesizată Camera Notarilor Publici Braşov, în vederea luării măsurilor disciplinare ce se impun.
Prin ordonanţa nr. 969/II-2/2008 din 2 decembrie 2008 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov, s-a dispus respingerea plângerii formulată de către petenta B.M.M. împotriva ordonanţei de mai sus.
Investită cu plângerea persoanei vătămate, întemeiată pe dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., instanţa a respins-o ca neîntemeiată, menţinând ordonanţa atacată.
Instanţa a constatat că învinuita P.D., din culpă, şi-a îndeplinit în mod defectuos atribuţiile de serviciu, fapt ce a cauzat o vătămare importantă intereselor legale ale petentei, săvârşind, astfel, infracţiunea prevăzută de art. 249 alin. (1) C. pen.
Instanţa a reţinut că având în vedere justificarea dată de învinuită modului în care a acţionat (la insistenţa făptuitoarelor care invocau situaţia în care se găsea societatea comercială, precum şi împrejurarea că însăşi învinuita se aflase cu puţin timp în urmă într-o situaţie similară generată de decesul soţului său), demersurile pe care aceasta le-a făcut imediat ce a aflat de existenţa testamentului în favoarea petentei B.M.M., inclusiv introducerea unei plângeri penale împotriva făptuitoarelor, ceea ce demonstrează că nu a avut cunoştinţă de situaţia reală şi nici nu a urmărit să le favorizeze pe făptuitoare şi, având în vedere, nu în ultimul rând, persoana şi conduita învinuitei, care este notar public, aflat la prima abatere penală şi care a încercat să repare situaţia creată prin introducerea unei serii de acţiuni de natură să repună părţile în situaţia anterioară întocmirii certificatului autentic, în mod întemeiat procurorul a apreciat că fapta săvârşită de învinuită nu prezintă gradul de pericol social concret al unei infracţiuni, dispunând scoaterea învinuitei de sub urmărire penală, în temeiul art. 10 lit. b)1 C. proc. pen.
Susţinerea petentei în sensul că demersurile ulterioare făcute de către învinuită nu au avut drept scop decât acela de a acoperi infracţiunile de abuz în serviciu şi fals intelectual şi de a-şi crea condiţii de apărare, aflând că petenta va iniţia demersuri legale de natură penală împotriva sa nu sunt confirmate de nici o probă. Mai mult, se observă că învinuita a fost cea care a contactat-o pe petentă pentru a-i aduce la cunoştinţă situaţia, imediat ce a aflat despre existenţa testamentului şi care, în calitate de notar i-a întocmit procura specială nr. 706 din 15 mai 2008, prin care petenta o împuternicea pe numita M.A. să îi reprezinte interesele în Firma R.P. SRL şi a autentificat declaraţia petentei de acceptare a beneficiului legatului constituit prin certificatul 354 din 20 martie 2007 B.N.P. P.M.C. din municipiul Făgăraş. Petenta a formulat plângerea penală în data de 09 iunie 2008 şi nu este nici o probă în sensul că i-ar fi spus învinuitei anterior despre intenţia sa de a face plângere penală.
Între cele două soluţii dispuse de către procuror cu privire la infracţiunile de abuz în serviciu şi de neglijenţă în serviciu nu există nici o contradicţie, fiecare dintre acestea au fost analizate prin prisma trăsăturilor esenţiale ale infracţiunii, al conţinutului acesteia.
Relativ la infracţiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), în mod corect procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de numita P.D., întrucât, astfel cum rezultă din cele expuse mai sus, nu s-a dovedit faptul că aceasta a acţionat cu ştiinţă, cunoscând existenţa testamentului lăsat de defunct.
Nici în privinţa făptuitoarelor C.I.R., Ţ.C.A. şi C.A.M. nu a fost dovedit faptul că acestea au avut cunoştinţă despre existenţa testamentului, solicitarea urgentă a desfăşurării actelor succesorale notariale într-o zi nefăcând dovada în sine a acestui fapt, justificarea dată, în sensul necesităţii deblocării activităţii societăţii comerciale, fiind plauzibilă. Pe de altă parte, împrejurarea că făptuitoarele „erau din familie", la fel ca şi petenta de altfel, nu dovedeşte că acestea cunoşteau despre existenţa testamentului. Din actele dosarului rezultă că atât petenta, cât şi făptuitoarele au cunoscut despre existenţa testamentului abia după ce învinuita P.D. a primit comunicarea de la SC I.S. SRL Bucureşti. Pe cale de consecinţă, este corectă soluţia procurorului de neîncepere a urmăririi penale faţă de făptuitoarele C.I.R., Ţ.C.A. şi C.A.M. pentru săvârşirea infracţiunilor de instigare la infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi fals intelectual săvârşite de notarul public P.D., prevăzute de art. 25, 246 şi 289 C. pen. şi fals în declaraţii prevăzută de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP), nefiind întrunite elementele constitutive ale altor infracţiuni sub aspectul laturii subiective.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs persoana vătămată B.M.M., solicitând admiterea, casarea hotărârii atacate şi, pe fond, admiterea plângerii, desfiinţarea ordonanţei procurorului şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond.
Prin motivele scrise depuse la dosarul cauzei s-a arătat că în mod neîntemeiat s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de notarul public P.D. pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) întrucât acesta a eludat cu ştiinţă dispoziţiile legale care îi stabilesc atribuţiile de serviciu şi care îl obligau să aştepte răspunsul oficial de la R.N.E.T.A. şi abia apoi să procedeze la emiterea certificatului de moştenitor.
Demersurile ulterioare făcute de învinuita P.D. au avut drept scop doar acoperirea infracţiunilor de abuz în serviciu şi fals intelectual săvârşite deja şi să-i creeze condiţii de apărare.
Cu privire la făptuitoarele C.I.R., Ţ.C.A. şi C.A.M. s-a susţinut că acestea se fac vinovate de instigarea notarului public la săvârşirea infracţiunilor arătate mai sus, presiunile exercitate de urgentare a procedurii succesorale demonstrând că ele cunoşteau despre existenţa testamentului autentic.
Examinând recursul declarat în conformitate cu dispoziţiile art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că acesta nu este fondat.
Instanţa de fond, judecând plângerea, a verificat ordonanţa atacată pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei şi a constatat în mod întemeiat că soluţia dată de procuror este legală şi temeinică.
Verificarea materialului probator administrat în cauză faţă de învinuita P.D., precum şi a actelor premergătoare efectuate faţă de făptuitoarele C.I.R., Ţ.C.A. şi C.A.M. s-a făcut în mod laborios şi argumentat.
Notarul public este funcţionar public în conformitate cu dispoziţiile art. 147 raportat la art. 145 C. pen.
Instanţa a constatat că în mod corect în sarcina învinuitei P.D. s-a reţinut săvârşirea infracţiunii de neglijenţă în serviciu prevăzută de art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP), iar nu de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), din modul de desfăşurare a evenimentelor şi din materialitatea faptelor rezultând culpa notarului public care a săvârşit o greşeală în realizarea atribuţiilor sale de serviciu.
Vinovăţia sub forma intenţiei directe sau indirecte lipseşte în cauză întrucât învinuita nu a urmărit producerea rezultatului şi nici nu a acceptat eventualitatea producerii lui, conduita sa profesională fiind de bună-credinţă dar insuficient de diligentă tocmai pentru a putea prevedea şi împiedica rezultatul produs.
Amenda administrativă aplicată se constituie într-o măsură legală şi temeinică având în vedere lipsa de pericol social a faptei comise, astfel cum aceasta rezultă din atitudinea învinuitei, măsurile de îndreptare a situaţiei create luate imediat, datele ce o caracterizează social şi profesional.
Cu privire la soluţiile de neîncepere a urmăririi penale dispuse în cauză, se constată că şi acestea sunt temeinice şi conforme actelor premergătoare efectuate de procuror.
Solicitarea întocmirii actelor notariale nu s-a constituit într-o activitate de instigare la săvârşirea de fapte penale, în sensul legii, iar redactarea certificatului de moştenitor nu realizează conţinutul infracţiunii de fals intelectual întrucât, pe latura subiectivă, nu aceasta a fost intenţia cu care s-a acţionat din partea notarului public.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că în cauză nu există temeiuri de casare a hotărârii instanţei de fond, sentinţa atacată fiind legală şi temeinică.
În baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul petiţionarei şi, în conformitate cu dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va dispune obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionara B.M.M. împotriva sentinţei penale nr. 4 din 20 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurenta petiţionară la 160 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1768/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 3817/2009. Penal → |
|---|
