ICCJ. Decizia nr. 1768/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1768/2009
Dosar nr. 561/35/2008
Şedinţa publică din 13 mai 2009
Asupra recursului penal de faţă;
Din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 84 din 5 noiembrie 2008, Curtea de Apel Oradea, în baza dispoziţiilor art. 2781 alin. (8) lit. a) teza a II-a C. proc. pen., a respins, ca nefondată, plângerea petentului L.C., domiciliat în judeţul Bihor, împotriva rezoluţiei din 22 aprilie 2008, dată în dosarul nr. 14/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, menţinută prin rezoluţia din 26 mai 2008, dată de procurorul general de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, în dosarul nr. 269/II/2/2008.
Pentru a pronunţa soluţia de mai sus, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Petentul a atacat soluţia de neîncepere a urmăririi penale dispusă de procuror faţă de magistratul-judecător G.O. şi grefiera C.L. de la Judecătoria Oradea, cu motivarea că aceştia au fost interesaţi în cauză şi cu „interes" au inserat în practicaua hotărârii că la soluţionarea cauzei a participat procurorul M.H.C., împrejurare nereală. Totodată, petentul a arătat că, deşi judecătorul a fost recuzat, a pronunţat hotărârea în cauza respectivă.
Prin rezoluţia nr. 14/P/2008 din 22 aprilie 2008, procurorul de caz din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea a dispus o soluţie de neîncepere a urmăririi penale faţă de persoanele reclamate de petent pentru infracţiunile prevăzute de art. 246 şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), cu motivarea că petentul nu a descris nicio faptă penală prin care să i se fi adus o vătămare.
Împotriva acestei soluţii, petentul a formulat plângere, iar prin rezoluţia din 26 mai 2008 emisă în dosarul nr. 269/II.2/2008 de către procurorul general de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea aceasta a fost respinsă, ca neîntemeiată.
În condiţiile art. 2781 C. proc. pen., petentul s-a adresat instanţei, care procedând la soluţionarea plângerii cu respectarea actelor de la dosar şi a dispoziţiilor legale în materie, a dispus respingerea plângerii, cu motivarea că acuzele aduse magistratului şi grefierului de către petent sunt nefondate, atâta timp cât persoanele reclamate nu au făcut decât să-şi îndeplinească obligaţiile care le incumbă, potrivit dispoziţiilor legale şi regulamentare referitor la activitatea specifică de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petentul L.C., care, pentru considerentele ce se vor arăta, este tardiv.
Astfel, potrivit art. 3853 C. proc. pen., termenul de recurs este de 10 zile şi conform art. 3853 alin. (2) C. proc. pen. combinat cu art. 363 alin. (3) C. proc. pen., curge pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau la pronunţare, de la pronunţare.
Examinând starea de fapt din cauză, prin prisma acestor prevederi legale şi imperative se poate constata că petentul deşi a fost prezent la data judecării cauzei, respectiv 5 noiembrie 2008, a declarat recurs la 12 februarie 2009, peste termenul de 10 zile prevăzut de lege şi care se împlinea la 16 noiembrie 2008, potrivit dispoziţiilor legale amintite.
Din examinările efectuate din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., nu rezultă nici existenţa condiţiilor legale prevăzute de art. 3853 alin. (2) C. proc. pen., combinat cu art. 363-365 C. proc. pen., privind repunerea în termen sau recursul peste termen.
În aceste condiţii, consecinţa nerespectării termenului de recurs este arătată de art. 185 alin. (1) C. proc. pen. şi care sancţionează demersul procesual efectuat cu încălcarea termenului prevăzut pentru exercitarea dreptului procesual, cu decăderea din exerciţiul dreptului şi nulitatea actului făcut peste termen.
Drept urmare, recursul declarat de petent, cu încălcarea acestor norme imperative este tardiv, urmând a fi respins ca atare, conform art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen.
Văzând şi prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul nu va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca tardiv, recursul declarat de petiţionarul L.C. împotriva sentinţei penale nr. 84 din 5 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul petiţionar la 160 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3804/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1771/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
