ICCJ. Decizia nr. 1994/2009. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1994/2009
Dosar nr. 1735/2/2009
Şedinţa publică din 27 mai 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 367 din 12 martie 2009, Curtea de Apel Bucureşti a respins, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea condamnată G.M. împotriva deciziei penale nr. 1626 din 16 decembrie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti.
Pentru a pronunţa această soluţie s-au reţinut următoarele:
Prin contestaţia în anulare întemeiată pe dispoziţiile art. 386 şi urm. C. proc. pen., petenta G.M. a cerut desfiinţarea hotărârii atacate, respectiv, Decizia penală nr. 1626 din 16 decembrie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, pe care a apreciat-o ca fiind nulă, în raport de faptul că recursul a fost judecat cu lipsă de procedură.
Procedând la soluţionarea cauzei în raport de dispoziţiile art. 386 alin. (1) lit. a)-e) C. proc. pen. şi de actele cauzei, instanţa a constatat că cererea petentei nu îndeplineşte condiţii de admisibilitate nici în raport de dispoziţiile art. 386 lit. a) C. proc. pen. şi nici de cele ale art. 386 lit. b) C. proc. pen.
Mai mult, instanţa a reţinut în raport de actele dosarului nr. 4220/303/2005 al Curţii de Apel Bucureşti că, contestatoarea a fost citată la adresa de domiciliu pe care a indicat-o în declaraţiile sale, care a fost comunicată şi de Inspectoratul Naţional pentru Evidenţa Persoanelor, iar faţă de faptul că la această adresă citaţiile s-au întors cu menţiunea „destinatar plecat în Spania", s-a procedat la citarea prin afişare conform art. 177 alin. (4) C. proc. pen.
Pe de altă parte, s-a mai arătat că inculpata, deşi ştia că are proces penal în desfăşurare, nu şi-a îndeplinit obligaţia care-i incumba potrivit art. 177 alin. (3) C. proc. pen.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petenta contestatoare care a fost în drept, întemeiat pe dispoziţiile art. 3854 C. proc. pen.
Oral, apărătorul petentei a cerut a i se da cererii calificarea de plângere penală şi a fi judecată de instanţa competentă, respectiv, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Din interpretarea dispoziţiilor art. 392 C. proc. pen., referitoare la procedura de judecare a contestaţiei în anulare rezultă că Decizia pronunţată de instanţa de recurs investită cu soluţionarea contestaţiei în anulare împotriva propriei hotărâri date în judecarea unui recurs anterior, este definitivă şi nu poate fi atacată cu recurs.
Nu poate fi primită nici susţinerea vizând o aşa zisă calificare juridică corectă a cererii în plângere şi judecarea ei de instanţa competentă.
Cu privire la acest aspect, petenta prin apărător, nu a precizat dacă a avut în vedere ca temei juridic dispoziţiile art. 222 C. proc. pen. sau pe cele ale art. 2781 C. proc. pen.
Indiferent însă de temeiul juridic pe care l-a avut în vedere petenta, cererea sa nu realizează în drept cerinţele unei plângeri întemeiate pe dispoziţiile art. 222 sau pe cele ale art. 2781 C. proc. pen.
Cum însă dispoziţiile de procedură penale sunt de strictă interpretare şi aplicare, demersul procesual penal exercitat de petentă în afara condiţiilor prevăzute de lege este inadmisibil, urmând a fi respins conform art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta va fi obligată la cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatoarea G.M. împotriva deciziei penale nr. 367 din 12 martie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurenta contestatoare la 160 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1794/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 3217/2009. Penal → |
|---|
