ICCJ. Decizia nr. 1851/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1851/2009
Dosar nr. 3872/62/200.
Şedinţa publică din 19 mai 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 237 din 12 martie 2008 Tribunalul Braşov a dispus în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. achitarea inculpatului S.A.A. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (3 acte materiale).
Instanţa a reţinut că inculpatul a fost reţinut în perioada 16 mai 2006 şi arestat în perioada 17 mai 2006 –19 mai 2006.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut că în procesul verbal de supraveghere a activităţii colaboratorului „M.", că inculpatul a vândut o ţiplă de haşiş contra sumei de 800.000 lei şi un şerveţel în care se afla canabis, pe care l-a cumpărat de la „A." cu suma de 400.000 lei, însă nu reiese în mod cert că inculpatul ar fi vândut drogurile, creându-se suspiciunea că ambele cantităţi ar fi putut fi vândute de către „A.".
Mai reţine instanţa de fond că declaraţiile colaboratorului nu au o forţă probantă mai puternică decât cele ale inculpatului (fapta din 27 martie 2008).
Referitor la fapta din 12 aprilie 2006 se constată că există două procese-verbale de supraveghere, unul al activităţii inculpatului S.A. şi celălalt al colaboratorului „M.", întocmite de aceleaşi persoane şi între care există mai multe neconcordanţe.
Se mai reţine că înregistrările vizează momentele ulterioare reţinerii inculpatului, devenind irelevantă şi că acesta a recunoscut fapta în cursul urmăririi penale, susţinând că a procurat drogurile de la S.C. dorind a beneficia de dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 143/2000. Ulterior însă, la cercetarea judecătorească, inculpatul nu a mai recunoscut faptele, arătând că a fost sfătuit de avocatul său, să declare cum îi solicita poliţistul pentru a beneficia de dispoziţiile sus-arătate şi pentru a se soluţiona repede dosarul.
Instanţa de fond a mai reţinut că numitul S.C. fiind audiat, nu a recunoscut că au consumat droguri şi nu i-a oferit niciodată inculpatului vreo cantitate de droguri.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov socotind-o ca nelegală şi netemeinică pentru greşita achitare a inculpatului.
Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin Decizia penală nr. 83/Ap din 15 septembrie 2008 a respins, ca nefondat, apelul parchetului.
S-a motivat că, în mod corect, s-a argumentat că din nici un mijloc de probă nu reiese fără tăgadă că inculpatul S.A. ar fi pus anterior în toaleta din barul „W." acel pacheţel de haşiş cu menţiunea că se putea interveni de organele de poliţie şi procuror până la intrarea în toaletă a acestuia, ocazie cu care s-ar fi putut constata existenţa asupra sa a drogurilor dacă le avea asupra sa.
Se mai arată că nu s-a întreprins nimic din momentul intrării inculpatului în bar şi până când acesta a intrat şi apoi a ieşit din toaleta barului.
Împotriva acestei decizii pronunţate de instanţa de control judiciar, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov a formulat recurs, solicitând în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. rap. la art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., casarea ambelor hotărâri şi în rejudecarea cauzei, condamnarea inculpatului pentru infracţiunea de trafic de droguri prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. proc. pen.
Recursul parchetului va fi admis pentru considerentele ce se vor arăta.
Din analiza ansamblului probator administrat în cauză, rezultă că activitatea infracţională a fost desfăşurată de inculpat şi nu de o altă persoană.
Astfel, declaraţiile colaboratorului „M." şi ale investigatorului sub acoperire „B." se coroborează cu menţiunile făcute de organele de cercetare penală în procesul verbal de supraveghere din data de 27 martie 2006, rezultând că inculpatul s-a întâlnit cu colaboratorul „M." la barul „L.C.".
De asemenea, rezultă că cei trei s-au deplasat (alături de restaurantul „Doi cocoşi") unde inculpatul i-a vândut colaboratorului cantitatea de 0,52 gr rezină de canabis pentru suma de 80 lei, cantitate de droguri predată în seara aceleiaşi zile investigatorului sub acoperire pentru care s-a întocmit un proces-verbal.
S-a mai stabilit, tot urmare supravegherii activităţii desfăşurate de „M." că acesta s-a întâlnit în seara zilei de 12 aprilie 2006 în barul L.C. cu inculpatul care i-a vândut o cantitate de substanţă vegetală pentru suma de 50 lei.
Trebuie menţionat şi faptul că, colaboratorul „M." a fost verificat corporal înainte de a se întâlni cu inculpatul şi a fost monitorizat permanent de lucrătorii de poliţie din cadrul B.E.C.O. Braşov stabilindu-se că inculpatul este cel ce i-a furnizat drogurile colaboratorului. Această stare de fapt rezultă din procesul verbal de supraveghere a-l activităţii acestuia din 12 aprilie 2006, procesul verbal de predare a cantităţii de droguri primită de către colaborator, investigatorului de la inculpat, a cantităţii de droguri primită de la inculpat, declaraţiile colaboratorului „M." şi ale investigatorului „B." date atât la urmărirea penală dar şi pe parcursul cercetării judecătoreşti.
La 16 mai 2006, cu ocazia flagrantului, inculpatul a fost surprins în momentul în care vindea cantitatea de 3,43 gr rezină de canabis, colaboratorului „M.", în procesul verbal de constatare încheiat precizându-se că, colaboratorul a fost tot timpul supravegheat şi singura persoană cu care a luat legătura fiind numai acea a inculpatului.
De altfel şi maniera abordată de inculpat de a nu înmâna personal drogurile colaboratorului ci amplasarea acestora în spatele toaletei din local şi indicarea colaboratorului a locului de unde să ridice drogul, denotă experienţa inculpatului în activitatea traficului de droguri.
Nu este de neglijat în acest sens, modul de acţionare a inculpatului. După ce colaboratorul a intrat în posesia „batonului", a revenit la masa inculpatului, a aşezat „batonul" pe masă, iar inculpatul a început a-şi pregăti o ţigară, iar la apariţia lucrătorilor de poliţie, inculpatul l-a „măturat" cu mâna, baton care s-a lovit de perete şi a căzut jos (fila 46 instanţă fond).
Din raporturile tehnico-ştiinţifice s-a demonstrat existenţa drogului.
Nu în ultimul rând, acest probatoriu trebuie coroborat cu declaraţia inculpatului dată la urmărirea penală prin care a recunoscut săvârşirea faptei, iar argumentele acestuia cu ocazia schimbării declaraţiilor apar cu atât mai mult neconvingătoare cu cât acesta a mai fost condamnat anterior pentru acelaşi gen de infracţiuni.
Ca atare, vinovăţia inculpatului în săvârşirea infracţiunii este dovedită şi pe cale de consecinţă, Înalta Curte va admite recursul parchetului, va casa hotărârile pronunţate şi va dispune conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov împotriva deciziei penale nr. 83/Ap din 15 septembrie 2008 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi familie, privind pe inculpatul S.A.A.
Casează Decizia penală sus-menţionată şi sentinţa penală nr. 237/P din 12 martie 2008 a Tribunalului Braşov şi rejudecând:
În baza art. 2 alin. (1) din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) (3 acte materiale din 27 martie, 12 aprilie şi 16 mai 2006) condamnă pe inculpatul S.A.A. la 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
Face aplicarea art. 71 şi art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 16 mai 2006 la 19 mai 2006.
În baza art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 raportat la art. 118 lit. a) C. pen. dispune confiscarea cantităţii de 2,70 gr rezină de canabis rămasă în urma efectuării probelor de laborator.
În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 obligă pe inculpat către stat la plata sumei de 85 RON, cu titlu de confiscare specială.
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 1000 lei cheltuieli judiciare ocazionate la urmărirea penală şi faza de judecată, din care suma de 300 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 19 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1848/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1861/2009. Penal → |
|---|
