ICCJ. Decizia nr. 1881/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1881/2009
Dosar nr. 781/32/2008
Şedinţa publică din 21 mai 2009
Asupra recursului de faţă
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 19 din 5 februarie 2009, Curtea de Apel Bacău, secţia penală, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul P.I. împotriva rezoluţiei nr. 545/P/2008 din 25 iulie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău.
S-au reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin plângerea formulată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, petiţionarul a solicitat efectuarea de cercetări faţă de avocata P.C. şi A.M., grefier, pentru pretinsa săvârşire a infracţiunii prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi, respectiv, complicitate la această infracţiune, susţinând că într-un dosar de partaj pe care îl are pe rolul Judecătoriei Oneşti, s-au comis mai multe abuzuri şi ilegalităţi, prin indicarea greşită a adreselor unor martori, aplicarea eronată a unor prevederi procesual penale în cadrul procesului civil, etc. Ulterior, la 9 aprilie 2008, petiţionarul a formulat o altă plângere împotriva judecătoarei A.L., din cadrul Judecătoriei Oneşti, pentru aceleaşi infracţiuni.
Prin rezoluţia din 25 iulie 2008, dată în dosarul nr. 545/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de presupusele făptuitoare P.C., A.L. şi A.M. pentru infracţiunile reclamate, reţinându-se, din verificările efectuate, că nu a rezultat vreo intenţie infracţională cu privire la audierea martorilor, indicarea adresei acestora sau declararea ca secretă a şedinţei de judecată sau încălcarea unei dispoziţii legale de către persoanele reclamate.
Referitor la greşita invocare a unor texte din Codul de procedură penală, a rezultat că a fost urmare implementării recente a programului ECRIS, aspect remediat ulterior de instanţă, din oficiu, prin îndreptarea erorilor materiale din formularea mandatelor de aducere. în ce priveşte executarea mandatelor de aducere cu jandarmi şi nu cu poliţişti, s-a reţinut că aceasta a avut loc în baza unui protocol de colaborare încheiat între Curtea de Apel Bacău şi I.J.J. Bacău.
Prin rezoluţia din 17 octombrie 2008, dată în dosarul nr. 777/ll/2/2008 a procurorului general, a fost respinsă plângerea petiţionarului, fiind menţinută rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale, ca legală şi temeinică.
Prin plângerea depusă la instanţă, petiţionarul a criticat rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale, susţinând că i s-au adus grave prejudicii urmare abuzurilor şi nelegalităţilor reclamate.
Instanţa de fond, prin sentinţa penală sus-menţionată, a respins, ca nefondată, plângerea petiţionarului, reţinând, în esenţă, că prin pretinsele abuzuri nu s-a produs nici o vătămare intereselor legale ale părţilor, astfel că, în mod corect, procurorul nu a identificat fapte de natură penală. S-a mai reţinut că, în fapt, petiţionarul este nemulţumit de modul de soluţionare a obiectului dosarului pe fond, respective, contribuţia sa la dobândirea bunurilor comune al căror partaj se soluţionează.
Împotriva sentinţei a declarat recurs petiţionarul.
Recursul declarat de petiţionar împotriva sentinţei, motivat la filele 2-3 din dosar, este nefondat.
Din examinarea lucrărilor dosarului, se constată că, în mod corect, instanţa de fond a dispus respingerea plângerii formulate de petiţionar, ca nefondată.
Din actele premergătoare efectuate, rezultă, într-adevăr, că pretinsele acţiuni abuzive şi ilegalităţile reclamate în sarcina intimatelor nu au natură penală. Astfel, în realitate, a rezultat că pretinsele abuzuri au fost fie remediate, pe calea instituţiei procesuale a îndreptării erorii materiale, iar folosirea organelor jandarmeriei s-a realizat în baza unui protocol de colaborare încheiat între două instituţii şi, deci, a avut temei legal.
În ce priveşte activitatea magistratului judecător A.L., criticile referitoare la aceasta nu pot face decât obiectul unei căi de atac, şi nu a unei plângeri penale.
Persoanele care îndeplinesc o activitate de jurisdicţie în cadrul instanţelor de judecată, îşi desfăşoară activitatea în temeiul legii, având obligaţia să-şi îndeplinească atribuţiile ce le revin, prin pronunţarea unor soluţii legale şi temeinice, în raport de probele administrate, ce pot fi verificate şi desfiinţate prin intermediul căilor legale de atac.
Desfăşurarea activităţii de jurisdicţie nu poate fi concepută fără independenţa şi autonomia acelora care realizează sau înfăptuiesc justiţia, principiu înscris în Constituţie şi în Statutul Magistraţilor.
Aşa fiind, hotărârile judecătoreşti nu pot fi criticate decât prin intermediul căilor legale de atac, astfel că o hotărâre judecătorească nu poate fi considerată prin ea însăşi o infracţiune.
De altfel criticile petiţionarului ţin de fondul cauzei civile, iar pentru acestea, are posibilitatea legală a verificării acestora de către instanţele de control judiciar, prin intermediul exercitării căilor de atac legale.
În procedura prevăzută de art. 2781 C. proc. pen., judecătorul este investit doar cu verificarea legalităţii şi temeiniciei soluţiilor de netrimitere în judecată dispuse de procuror şi nu se poate substitui instanţei civile care a pronunţat soluţia pe baza probatoriului examinat nemijlocit într-o cauză civilă.
În raport de considerentele expuse, se constată că sentinţa instanţei de fond este temeinică şi legală, urmând a fi respins, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul P.I., cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul petiţionar P.I. împotriva sentinţei penale nr. 19 din 5 februarie 2009 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 400 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1880/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1884/2009. Penal → |
|---|
