ICCJ. Decizia nr. 1886/2009. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1886/2009
Dosar nr. 4296/1/2009
Şedinţa publică din 21 mai 2009
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a fost investită cu judecarea apelului declarat de inculpatul G.P. împotriva sentinţei penale nr. 29 din 17 martie 2009 pronunţată de Tribunalul Teleorman, secţia penală, prin care acesta a fost condamnat, la pedeapsa principală de 8 ani închisoare şi cea complementară de 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 şi 175 lit. i) C. pen.
În esenţă, s-a reţinut de prima instanţă în raport de probatoriul administrat că, în ziua de 18 octombrie 2008, între inculpat şi partea vătămată S.V. a avut loc un conflict, iar inculpatul în afara oricărei stări de provocare a aplicat părţii vătămate lovituri cu un cuţit.
Prin încheierea din 11 mai 2009, instanţa de apel în temeiul art. 160b şi 3002 C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpatului, constatând că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii preventive se menţin.
Astfel, în opinia instanţei, sunt întrunite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 143 şi 148 lit. f) C. proc. pen., respectiv există date şi indicii temeinice privind săvârşirea de către inculpat a infracţiunii de tentativă la omor calificat, pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 4 ani, fiind evident pericolul pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului.
Împotriva încheierii, inculpatul a declarat în termen legal recurs, solicitând cercetarea sa în stare de libertate.
Examinând încheierea atacată urmare recursului exercitat de inculpat, Înalta Curte, constată că aceasta este legală şi temeinică.
Potrivit dispoziţiilor art. 3002 C. proc. pen., instanţa are obligaţia să verifice periodic legalitatea şi temeinicia arestării preventive.
Dacă se constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, instanţa dispune prin încheierea motivată menţinerea arestării preventive.
În cauza dedusă judecăţii, instanţa de apel, a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor procesual penale citate, aşa încât motivat, legal şi temeinic a menţinut măsura preventivă luată faţă de inculpat prin mandatul nr. 27/ UP din 22 octombrie 2008 de Tribunalul Teleorman.
La momentul procesual care a determinat verificarea legalităţii şi temeiniciei arestării preventive s-a avut în vedere că faţă de inculpat s-a pronunţat o hotărâre de condamnare la pedeapsa privativă de libertate pentru o infracţiune gravă contra vieţii.
Pericolul pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului este dovedit de modul în care a desfăşurat activitatea infracţională.
Astfel, inculpatul s-a manifestat extrem de violent, la intervenţia părţii vătămate care a încercat să-l determine, să înceteze agresiunile exercitate asupra martorului Ş.M. În aceste circumstanţe i-a aplicat o puternică lovitură cu briceagul a cărei lamă era de aproximativ 20 cm, în zona cervicală, proferând ameninţări „eu fac legea, vă tai gâtul".
Cum în cauză nu se constată, motive care să justifice casarea încheierii, recursul inculpatului va fi respins, ca nefondat, conform art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat G.P. împotriva încheierii din 11 mai 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosar nr. 174/87/2009(1004/2009).
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1871/2009. Penal. Recunoaşterea hotărârilor... | ICCJ. Decizia nr. 1893/2009. Penal → |
|---|
