ICCJ. Decizia nr. 19/2009. Penal

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 19/2009

Dosar nr. 2289/114/2008

Şedinţa publică din 12 ianuarie 2009

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele.

Prin sentinţa penală nr. 130 din 9 septembrie 2008, Tribunalul Buzău a condamnat pe inculpatul G.V., la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni, pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi, la pedeapsa de 8 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor deosebit de grav prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 – art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi, 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.

În temeiul dispoziţiilor art. 33 – art. 34 C. pen., s-au contopit cele două pedepse, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.

Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut că, în seara zilei de 22 martie 2008, inculpatul G.V. a pătruns fără drept în locuinţa părţii vătămate A.G. cu intenţia de a sustrage bunuri, partea vătămată dormea, iar inculpatul a încercat să o lovească cu cuţitul, moment în care aceasta s-a trezit şi, deşi l-a rugat să nu o omoare, inculpatul a lovit-o de mai multe ori.

Una din lovituri a fost aplicată în zona toracelui, şi abdomenului, provocându-i lezarea organelor interne, gravitatea loviturilor punându-i viaţa în primejdie.

Fapta a fost recunoscută de inculpat şi dovedită cu probele administrate în cauză.

Apelul declarat de inculpat, prin care a solicitat reducerea pedepsei, a fost respins, ca nefondat, de Curtea de Apel Ploieşti, prin Decizia penală nr. 136 din 29 octombrie 2008.

Recursul declarat de inculpat, întemeiat pe dispoziţiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., este nefondat.

Pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată inculpatului G.V. pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu şi tentativă la omor deosebit de grav, corespunde criteriilor de individualizare prevăzută de art. 52 C. pen.

Fapta, în modalitatea în care a fost săvârşită, pătrunderea în timpul nopţii într-o locuinţă, cu scopul de a sustrage bani, urmată de încercarea de a ucide victima, prezintă un ridicat grad de pericol social, ceea ce necesită o ripostă severă exprimată prin cuantumul pedepsei aplicate.

Inculpatul este recidivist, condamnat anterior pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu, perseverenţa infracţională a acestuia imprimând infracţiunii un grad ridicat de pericol social.

Având în vedere aceste considerente, întrucât nu se constată motive de casare ce pot fi examinate din oficiu, recursului inculpatului G.V. va fi respins, ca nefondat, conform dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Se va deduce arestarea preventivă de la 23 martie 2008 la 12 ianuarie2009.

Văzând şi dispoziţiile art192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.V. împotriva deciziei penale nr. 136 din 29 octombrie 2008 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi al arestării preventive de la 23 martie 2008 la 12 ianuarie 2009.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 ianuarie 2009.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 19/2009. Penal