ICCJ. Decizia nr. 1893/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1893/2009
Dosar nr. 1404/110/2006
Şedinţa publică din 22 mai 2009
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 166/D/2007 din 30 martie 2007 a Tribunalului Bacău s-a dispus condamnarea inculpatei M.C. pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 şi 175 lit. c), cu aplicarea art. 74 alin. (l) lit. a), alin. (2) şi art. 76 alin. (2) C. pen., la pedeapsa de 6 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) si b) C. pen., în condiţiile art. 71 C. pen.
S-a constatat că, în cauză, nu există constituire de parte civilă.
În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligată inculpata la plata sumei de 6000 lei RON, cheltuieli judiciare către stat.
S-a reţinut, în fapt, că la 27 ianuarie 2000, martorul G.C. a găsit la o ghenă de gunoi, în apropierea blocului X, de pe str. Ceferiştilor, o pungă de plastic, în care se afla cadavrul unui nou-născut de sex feminin şi care prezenta la nivelul gâtului un ciorap legat cu nod obişnuit.
În urma investigaţiilor desfăşurate pentru depistarea persoanei care a dat naştere copilului nou-născut, s-a stabilit că autoarea este inculpata M.C., care la data de 05 februarie 2000 a fost internată la Spitalul Clinic de Obstetrică-ginecologie Cuza-Vodă, din Iaşi, cu diagnosticul „lehuzie propriu-zisă".
Din raportul medico-legal de autopsie efectuat de I.M.L. Mina Minovici, Laboratorul Exterior Iaşi, rezultă că moartea nou-născutului de sex feminin a fost violentă şi s-a datorat asfixiei mecanice consecutive suprimării gâtului cu un obiect moale, anume, un ciorap înnodat. Se mai precizează că nou-născutul era de sex feminin şi că după naştere, a respirat.
Potrivit Raportului I.M.F. Craiova, Laboratorul de identificare genetică prin tipizare A.D.N., aprobat de Comisia Superioară Medico-Legală din cadrul I.M.L. Mina Minovici Bucureşti, amprenta A.D.N. a petei de sânge, recoltată de pe punga de plastic în care a fost găsit produsul de concepţie, provine de la un subiect ai cărui părinţi biologici sunt inculpata M.C. şi M.C., probabilitatea ca aceştia să fie mamă biologică şi tată biologic al nou-născutului ucis, de la care provine pata de sânge, fiind de 99,998 %.
Prin Decizia penală nr. 178 din 2 octombrie 2007 a Curţii de Apel Bacău s-a admis apelul declarat de inculpata M.C. împotriva sentinţei penale nr. 166 din 30 martie 2007 pronunţată de Tribunalul Bacău pe care a desfiinţat-o sub aspectul cuantumului pedepsei şi a modalităţii de executare a pedepsei accesorii.
Rejudecând cauza, a redus pedeapsa la 4 ani închisoare.
A dispus suspendarea executării sub supraveghere, conform art. 861 C. pen.
Conform art. 862 C. pen., a stabilit termenul de încercare de 6 ani.
A aplicat dispoziţiile art. 863 alin. (1) lit. a), b), c) şi d) şi alin. (2) şi art. 864 C. pen.
A înlăturat pedeapsa accesorie.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei aplicate.
Conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen., s-a dispus rămânerea cheltuielilor judiciare în sarcina statului.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recursuri Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău şi inculpata M.C., considerând-o netemeinică şi nelegală.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău a arătat că hotărârea atacată este netemeinică şi nelegală pentru că, instanţa de apel, în mod greşit, a redus pedeapsa, la 4 ani închisoare având în vedere că pedeapsa pentru infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. c) C. pen., pentru care a fost condamnată inculpata este închisoarea de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi. Potrivit art. 76 (2) pentru infracţiunea de omor, dacă se reţin şi circumstanţele atenuante, pedeapsa închisorii putea fi redusă cel mult până la o treime din minimul special, respectiv, nu mai jos de 5 ani, ceea ce înseamnă că, pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată inculpatei M.C. este nelegală. De asemenea, în aceste condiţii este nelegală şi modalitatea de executare prevăzută de art. 861 C. pen.
Pentru motivele invocate, Parchetul a solicitat, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., casarea deciziei penale criticate şi menţinerea hotărârii instanţei de fond, ca temeinică şi legală.
Inculpata M.C., atacând Decizia cu recurs, a invocat, cazurile prevăzute de art. 3859 pct. 9 şi 10 C. proc. pen., cazul prevăzut de art. 3859 pct. 2 C. proc. pen., cazul prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen.
Examinând cele două recursuri, Curtea le consideră întemeiate, în principal, datorită deficienţelor de motivare a deciziei instanţei de apel, încât, va aprecia necesară, rejudecarea apelului declarat de inculpată, împotriva sentinţei penale nr. 166/ D din 30 martie 2007 a Tribunalului Bacău, ocazie cu care examinându-se cauza, sub toate aspectele criticate, inclusiv, cele formulate în recurs, se va aprecia asupra comiterii ori nu a faptei de către recurentă, a vinovăţiei acesteia ca şi asupra eventualei pedepse.
Se va avea în vedere, în primul rând, temeinicia criticii formulate de recurentă, primul motiv de recurs, prin care consideră că instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra unor cereri esenţiale pentru recurenta inculpată ca şi pentru corecta soluţionare a cauzei, atât cu ocazia judecării formulării cererii de probatorii, cât şi cu ocazia judecării fondului, aceste solicitări putând influenţa hotărâtor soluţia instanţei, dacă ar fi fost avute în vedere, în momentul pronunţării.
Or, Decizia Curţii de Apel Bacău, nu conţine motivele pe care se întemeiază soluţia de respingere a apelului declarat de inculpată, care tindea fie la trimiterea cauzei la parchet, fie la achitare, şi nu la redozarea pedepsei, pe care a făcut-o, în mod greşit, instanţa.
Astfel, din actele dosarului rezultă că, încă de la primul termen de judecată din faţa Tribunalului Iaşi, inculpata, prin apărătorul său, a susţinut necesitatea trimiterii cauzei la parchet întrucât, în mod nelegal, nu i s-a prezentat materialul de urmărire penală.
Deşi a reiterat această solicitare în faţa Curţii de Apel Bacău, instanţa investită cu judecarea apelului, nu s-a pronunţat în niciun fel, asupra acestei probleme de drept.
Instanţa nu s-a pronunţat, nici asupra amplelor susţineri ale apărării inculpatei, menţionate, în prima parte a deciziei, referitoare la nevinovăţia acesteia.
În „motivarea hotărârii", instanţa de apel, apreciază iniţial că inculpata nu a motivat apelul în scris, dar, reţine, totuşi, că s-a susţinut oral restituirea cauzei la parchet şi achitarea acesteia.
După această analiză sumară, Curtea de Apel Bacău „...examinând în temeiul art. 3781 alin. (1) C. proc. pen., hotărârea atacată, pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei, în raport de motivele invocate cât şi din oficiu, sub toate aspectele, conform art. 371 alin. (2) C. proc. pen., constată că aceasta este netemeinică cu privire la pedeapsa aplicată şi la modalitatea de executare" a acesteia.
Restul motivării deciziei reprezintă motivele pentru care instanţa de apel apreciază că se impune redozarea pedepsei, iar, în final, se arată că „Se vor menţine celelalte dispoziţii ale deciziei".
Din niciun alineat al deciziei, de nicăieri, din cuprinsul acesteia, nu rezultă motivele pentru care, în opinia instanţei de apel, nu se impune, restituirea cauzei la Parchet, pentru prezentarea materialului de urmărire penală şi nici care sunt probele ce fac ca soluţia de achitare, să nu poată fi primită.
Chiar dacă apelul nu a fost motivat în scris, aşa cum s-a arătat de către instanţa de apel, aceasta nu putea să se dispenseze de obligaţia pe care o avea, conform legii, de a analiza cauza sub toate aspectele şi de a răspunde motivelor de apel invocate oral, în şedinţă publică, de către apărătorul ales al inculpatei.
Problemele de drept invocate de apărarea apelantei, atât cu privire la neprezentarea materialului de urmărire penală, cât şi cu privire la achitare, sunt complexe, necesitând o abordare largă, pe baza unei analize atente, a tuturor probelor din dosar, lucru ce nu s-a făcut, ceea ce pune pe apelantă în situaţia de a nu putea, critica, în niciun fel considerentele respingerii apelului inculpatei, care, lipsesc, cu desăvârşire.
Tot aşa, în cursul judecării cauzei în apel, instanţa nu a motivat nici respingerea cererii de probe, depusă de apărătorul inculpatei.
Astfel, deşi la termenul din 18 septembrie 2007, apărătorul inculpatei a solicitat, atât printr-o notă de probe depusă la dosarul cauzei cât şi în faţa instanţei, oral, efectuarea unui nou raport de expertiză care să lămurească contradicţiile expertizelor medico-legale anterioare, toate avizate de Comisia Superioară a I.M.L., proba este respinsă, alături de celelalte probe, audierea experţilor etc., fără vreo motivare.
În raport cu modul de respingere fără vreo motivare adecvată a apelului declarat de inculpată, precum şi a probelor solicitate de inculpată, inclusiv, a tuturor cererilor esenţiale făcute de aceasta în cadrul apărării, instanţa va trebui să constate, în baza art. 3859 pct. 10 C. proc. pen., că Decizia este supusă casării, încât, urmare a admiterii recursului inculpatei, dar, şi al Parchetului, pentru o corectă înfăptuire a actului de justiţie, se va casa Decizia atacată şi se va trimite cauza spre rejudecare, la aceeaşi instanţă, respectiv Curtea de Apel Bacău.
Cu ocazia rejudecării, instanţa de apel va analiza şi toate celelalte cereri şi critici formulate în recurs, neanalizate de această Curte, în această fază a procesului.
Văzând şi reglementarea plăţii cheltuielilor judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău şi de inculpata M.C. împotriva deciziei penale nr. 178 din 2 octombrie 2007 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală.
Casează Decizia atacată şi trimite cauza spre rejudecarea apelului declarat de inculpata M.C. împotriva sentinţei penale nr. 166/ D din 30 martie 2007 a Tribunalului Bacău, la aceeaşi instanţă, respectiv Curtea de Apel Bacău.
Cheltuielile judiciare efectuate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1886/2009. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 1155/2009. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
