ICCJ. Decizia nr. 1890/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1890/2009
Dosar nr. 39935/01/3/2008
Şedinţa publică din 22 mai 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1475/F din 18 decembrie 2008 a Tribunalului Bucureşti s-a dispus în baza art. 20 alin. (1) C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) C. pen., art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., condamnarea inculpatului V.D. – fiul lui P. şi E., la pedeapsa de 12 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat.
Conform art. 65 alin. (2) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 5 ani.
În baza art. 193 alin. (1) C. pen., a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ameninţare.
În temeiul art. 180 alin. (2) C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatului V.D. pedeapsa cea mai grea, de 12 ani şi 6 luni închisoare, sporită cu 4 ani şi 6 luni, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 17 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a), b) C. pen.
În temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedeapsă durata reţinerii şi arestării preventive, de la 2 iunie 2008 la zi, menţinând starea de arest a inculpatului, în temeiul art. 350 C. proc. pen.
Conform art. 14 rap. la art. 346 C. proc. pen., a obligat pe inculpatul V.D. la plata către partea civilă I.P. a echivalentului în lei a sumei de 10.000 euro, la cursul de schimb al B.N.R. de la data efectuării plăţii, reprezentând daune morale.
A obligat inculpatul la plata către partea civilă Spitalul Clinic de Urgenţă Bucureşti a sumei de 1499,03 lei plus dobânda legală de referinţă a B.N.R., de la data pronunţării hotărârii şi până la achitarea debitului, respectiv la plata către partea civilă Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti a sumei de 15524,3 lei, reprezentând despăgubiri civile.
În baza art. 113 C. pen. a obligat pe inculpat, pe timpul executării pedepsei, la tratament medical până la însănătoşire.
În temeiul art. 191 C. proc. pen., obligă inculpatul la plata sumei de 1280 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt.
Inculpatul V.D. a întreţinut o relaţie sentimentală cu partea vătămată I.P. în anul 2004, aproximativ 8 luni, care a fost întreruptă întrucât acesta se manifesta violent.
Pe fondul unei stări de gelozie accentuată şi a unor tulburări psihice, inculpatul a exercitat în mod repetat presiuni asupra părţii vătămate ca să revină asupra deciziei ce au culminat cu actele de agresiune din data de 20 septembrie 2006 când au fost aplicate părţii vătămate mai multe lovituri cu un cuţit şi pumnii, ce au necesitat îngrijiri medicale de 12-14 zile, 19 septembrie 2006 când pătrunzând în interiorul locuinţei în care locuieşte partea vătămată a scris pe pereţi cu o cariocă mai multe mesaje prin care o insulta şi o ameninţa cu moartea şi 01 iunie 2008 când în urma unei discuţii nemulţumit de refuzul primit, inculpatul aflat într-un mijloc de transport împreună cu partea vătămată, i-a aplicat acesteia, o lovitură cu un cuţit, ce i-a provocat o plagă cu secţionarea arterelor vasculare faciale, leziuni ce au necesitat 16-18 zile îngrijiri medicale şi care i-au pus în primejdie viaţa.
Împotriva acestei hotărâri inculpatul a declarat apel, solicitând schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea prevăzută de art. 20 rap. la art. 174, art. 175 C. pen. în infracţiunea prev. de art. 182 alin. (1) C. pen. şi pe cale de consecinţă reducerea pedepsei.
Prin Decizia penală nr. 30/A din 9 februarie 2009 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a respins apelul inculpatului, hotărâre ce a fost recurată în termen legal, reiterându-se motivele formulate în cererea introductivă.
Recursul declarat este fondat pentru următoarele considerente:
Se constată astfel, din analiza ansamblului probelor administrate în cauză că fapta comisă întruneşte atât sub aspect obiectiv, cât şi sub aspect subiectiv toate elementele constitutive ale tentativei la infracţiunea de omor calificat şi nu pe cele ale infracţiunii de vătămare corporală gravă.
Obiectul vulnerant folosit, regiunea vitală în care s-a aplicat lovitura precum şi intensitatea acesteia, demonstrată de gravitatea leziunilor, impune concluzia că inculpatul a acţionat cel puţin cu intenţia indirectă de a ucide victima, şi chiar dacă nu a urmărit acest rezultat, l-a prevăzut şi a acceptat producerea lui.
Or, această poziţie subiectivă este specifică infracţiunii de omor şi nu a celei de vătămare corporală gravă, în cazul căreia făptuitorul nu prevede şi nu acceptă că violenţele exercitate pot avea drept rezultat suprimarea vieţii victimei, şi cel mult în cazul art. 182 alin. (3) urmăreşte între altele, să-i pună viaţa în primejdie.
Recursul inculpatului îşi găseşte temeiul în dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. şi este fondat.
În speţă, instanţa a aplicat o pedeapsă prea aspră nefăcând o corectă individualizare a acesteia, în raport de persoana infractorului.
Astfel la stabilirea cuantumului pedepsei aplicată s-a ţinut seama numai de gravitatea activităţii infracţionale desfăşurată de inculpat, neţinându-se cont că acesta a recunoscut săvârşirea faptei, având o atitudine cooperantă, este în vârstă de aproximativ 60 ani, necunoscut cu antecedente penale, şi că din raportul de expertiză medico-legală psihiatrică rezultă că prezintă diagnosticul „tulburare depresivă cu elemente paranoice", având discernământ diminuat în raport de faptele comise, impunându-se obligarea acestuia la tratament medical.
Ca atare, în funcţie de împrejurările arătate se impunea condamnarea inculpatului la o pedeapsă judicios individualizată, prin înlăturarea sporului aplicat şi coborârea acesteia spre minimul special, în vederea realizării corecte a scopurilor prev. de art. 52 C. pen., respectiv o reeducare corespunzătoare a inculpatului şi prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul V.D. împotriva Deciziei penale nr. 30/A din 9 februarie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Casează Decizia atacată, precum şi sentinţa penală nr. 1475/F din 18 decembrie 2008 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, numai cu privire la individualizarea pedepsei aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 20 alin. (1) C. pen. raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., precum şi la pedeapsa rezultantă şi rejudecând:
Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 17 ani închisoare în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor după cum urmează, în:
-12 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 20 alin. (1) C. pen. raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.;
-1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 193 alin. (1) C. pen.;
-2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen.
Înlătură sporul de 4 ani şi 6 luni închisoare.
Reduce pedeapsa stabilită pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 20 alin. (1) C. pen. raportat la art. 174 alin. (1), 175 alin. (1) lit. i) C. pen. de la 12 ani şi 6 luni închisoare la 9 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen. aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat, durata reţinerii şi arestării preventive de la 2 iunie 2008 la 22 mai 2009.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1788/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3250/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
