ICCJ. Decizia nr. 1766/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1766/2009
Dosar nr. 4818/62/2008
Şedinţa publică din 13 mai 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 772/S din 9 octombrie 2008 a Tribunalului Braşov s-a dispus în baza dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen. schimbarea încadrării juridice a infracţiunii reţinute în sarcina inculpatului P.E.V. prin actul de sesizare a instanţei de judecată, din infracţiunea de trafic de droguri, în formă continuată, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea 143/2000 cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) - 2 acte materiale, în două infracţiuni distincte de trafic de droguri, prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea 143/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
În baza dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului P.E.V. pentru infracţiunea de trafic de droguri de risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea 143/2000, fapta de la sfârşitul lunii mai 2008.
În baza dispoziţiilor art. 2 alin. (1) din Legea 143/2000 cu aplicarea dispoziţiilor art. 74 alin. (1) lit. a), b), c), alin. (2) C. pen. şi art. 76 lit. c) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului P.E.V. la o pedeapsă de 2 (doi) ani închisoare si pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani, pentru comiterea infracţiunii de trafic de droguri de risc.
În baza dispoziţiilor art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 5 ani.
A aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., a dispus suspendarea şi executarea pedepsei accesorii.
În baza art. 863 C. pen. pe durata termenului de încercare, condamnatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Braşov.
- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.
Datele prevăzute în alin. (1) lit. b), c) şi d) se comunică serviciului de probaţiune.
În baza art. 863 alin. (3) C. pen., a obligat pe inculpatul P.E.V. să respecte următoarele obligaţii:
- să presteze un număr de 300 de ore de muncă în folosul comunităţii;
- să nu intre în legătură cu persoane cunoscute ca având legătură cu fenomenul traficului şi consumului de droguri.
Supravegherea executării acestor obligaţii se face de Serviciul de Probaţiune Braşov care va sesiza instanţa în caz de neîndeplinire a obligaţiilor.
S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen., respectiv: dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârşit din nou o infracţiune, pentru care s-a pronunţat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanţa va revoca suspendarea condiţionată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopeşte cu pedeapsa aplicată pentru noua infracţiune.
Revocarea suspendării pedepsei nu are loc însă, dacă infracţiunea săvârşită ulterior a fost descoperită după expirarea termenului de încercare.
Dacă infracţiunea ulterioară este săvârşită din culpă, se poate aplica suspendarea condiţionată a executării pedepsei chiar dacă infractorul a fost condamnat anterior cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei. În acest caz nu mai are loc revocarea primei suspendări.
S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen. şi anume: dacă cel condamnat nu îndeplineşte, cu rea credinţă, măsurile de supraveghere prevăzute de lege ori obligaţiile stabilite de instanţă, aceasta va revoca suspendarea executării pedepsei sub supraveghere dispunând executarea în întregime a pedepsei.
S-a constatat că inculpatul a fost reţinut şi arestat preventiv, începând cu data de 07 iunie 2008 şi până la data de 04 august2008 inclusiv.
În baza art. 350 alin. (2) C. proc. pen., s-a dispus revocarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea Braşov dispusă faţă de inculpat la data de 30 iulie 2008 prin încheierea de şedinţă din data de 30 iulie 2008 a Tribunalului Braşov, sentinţa fiind executorie cu privire la aceste dispoziţii.
În baza art. 18 alin. (1) din Legea 143/2000, s-a dispus confiscarea de la inculpat a cantităţii 3,11 grame rezină de cannabis pentru a fi distruse, cu păstrarea de contraprobe, cu precizarea că substanţele psihotrope se află sigilate la camera de corpuri delicte a I.G.P.R. – D.C.J.S.E.O.
În baza dispoziţiilor art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a obligat pe inculpatul P.E.V. să plătească statului suma de 350 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că:
La data de 06 iunie 2008, în jurul orelor 15,30, în timp ce fugea în Gara CFR Făgăraş pentru a urca într-un tren, martorului i-a căzut din buzunar portofelul în care se afla o parte din haşişul cumpărat.
Portmoneul a fost găsit de martorul B.G. şi predat organelor de poliţie din cadrul Postului TF Făgăraş. Acest portmoneu a fost predat de organele de poliţie martorului, împrejurare în care i s-a adus la cunoştinţă că în interiorul acestuia a fost găsită o cantitate de haşiş.
Substanţa găsită în portofelul martorului a fost supusă analizei, şi astfel cum s-a prezentat mai sus, din raportul de constate tehnico - ştiinţifică nr. 857351 din data de 10 iunie 2008 întocmit de M.I.R.A. I.G.P.R. – D.G.C.C.O., D.A.L.C.A.P.D.P., a reieşit că proba înaintată este constituită din 0,50 grame substanţă solidă cu aspect de rezină, de culoare verde - oliv şi reprezintă rezină de cannabis.
Urmare acestui fapt, faţă de numitul G.R., se efectuează cercetări penale pentru infracţiunea de trafic de droguri de risc şi pentru ca acesta să beneficieze de prevederile art. 16 din Legea 143/2000 a fost de acord cu participarea la flagrantul ce urma să se organizeze pentru prinderea inculpatului P.E.V.
În acest sens, în ceea ce priveşte cel de al doilea act material al infracţiunii reţinute în sarcina inculpatului, s-a constatat din analiza probatoriului administrat în cauză, descris şi analizat mai sus, la data de 06 iunie 2008, martorul G.R. l-a contactat pe inculpatul P.E.V. şi îi cere acestuia să îi procure haşiş pentru suma de 500 lei, stabilind ca loc pentru încheierea tranzacţiei pe strada S. din Braşov, iar ca oră s-a stabilit aproximativ orele 24,00. în acea dată martorul denunţător l-a contactat de mai multe ori pe inculpat pentru a-l determina să accepte tranzacţia.
Pentru realizarea flagrantului, au fost pregătiţi banii ce urmau a fi folosiţi, pentru aceasta încheindu-se un proces verbal de către organele de poliţie în cuprinsul căruia au fost consemnate bancnotele predate martorului denunţător, seria şi cupiura. Banii au fost predaţi martorului denunţător, după ce în prealabil acesta a fost supus unei percheziţii corporale.
A fost constituită echipa operativă formată din martorul denunţător, procurori şi poliţişti, iar la faţa locului martorul denunţător G.R. s-a deplasat cu inspectorul B.C.C.O. S.C. care a condus autoturismul.
Aceştia s-au deplasat pe strada Soarelui, la locul stabilit, unde a venit şi inculpatul cu un autoturism marca P., în care se afla şi fratele acestuia, martorul P.V.
Inculpatul P.E.V. a coborât din autoturismul său şi s-a urcat în autoturismul în care se afla martorul denunţător G.R. împreună cu inspectorul de poliţie S.C.
Inculpatul a cerut martorului să îi arate şi să îi remită banii pentru tranzacţie, martorul a refuzat remiterea banilor, i-a arătat, astfel că inculpatul a fost de acord cu plata după predarea cantităţii de haşiş. Inculpatul a părăsit autoturismul, s-a deplasat printre blocuri şi a revenit la scurt timp la maşină şi în interior a remis martorului denunţător două bucăţi de substanţă solidă contra sumei de 500 lei.
Imediat după realizarea tranzacţiei organele de poliţie au intervenit şi astfel s-a procedat la imobilizarea inculpatului, care a fost supus şi unei percheziţii corporale.
S-a procedat la stabilirea identităţii inculpatului, iar cu ocazia percheziţiei asupra sa a fost găsită suma de 500 lei care a fost ridicată de organele de poliţie, şi de asemenea asupra sa în buzunarul de la pantaloni au fost găsite trei bucăţi de substanţă solidă, care au fost ridicate.
Pentru a se stabili natura substanţelor traficate şi găsite asupra inculpatului, s-a procedat la expertizarea acestora şi aşa cum s-a arătat şi analizat în preambulul prezentelor considerente, din raportul de expertiză nr. 857350 din data de 10 iunie 2008 întocmit de M.I.R.A. I.G.P.R. – D.G.C.C.O., D.A.L.C.A.P.D.P., reiese că probele (proba nr. 1: fragmente de substanţă solidă (două) şi proba nr. 2 fragmente de substanţă solidă (trei) înaintate, sunt constituite din proba 1 - 3,73 grame substanţă solidă cu aspect de rezină, de culoare verde - oliv şi proba 2 - 0,59 grame substanţă solidă cu aspect de rezină, de culoare verde - oliv. Se arată că probele înaintate în cauza privind pe inculpatul P.E.V. sunt constituite din 3,73 grame rezină de cannabis şi 0,59 grame rezină de cannabis, în ambele probe s-a pus în evidenţă Étetrahidrocannabinol (THC) substanţă psihotropă biosintetizată de plantă Cannabis.
În ceea ce priveşte primul act material, aşa cum s-a reţinut în actul de sesizare a instanţei de judecată, s-a constatat că singura probă care susţine învinuirea este declaraţia martorului denunţător G.R., care în declaraţia dată a arătat că a achiziţionat drogul de la inculpatul P.E.V., ca dată, aproximativ către sfârşitul lunii mai 2008. afirmaţiile martorului în acest sens, pot fi puse sub semnul lipsei de obiectivitate deoarece acesta ar putea avea interesul să ascundă identitatea reală a celui care a cumpărat haşiş de la inculpat, aceasta şi faţă de faptul că martorul a arătat că în discuţiile purtate cu inculpatul nu a fost vorba de nici o persoană A.
Inculpatul P.E.V., deşi a avut o poziţie procesuală sinceră, arătând că a înţeles să fie responsabil, a negat această tranzacţie, susţinând că nu a vândut martorului G.R. nici o cantitate de droguri. Despre martor a recunoscut că l-a cunoscut dar nu i-a vândut lui droguri ci unui prieten al acestuia cu prenumele A. care a venit la locul de întâlnire al tranzacţiei împreună cu G.R. Despre numitul A., inculpatul nu a fost în măsură să dea mai multe relaţii. Inculpatul a mai povestit cu ocazia audierii lui în cadrul procedurii în care s-a discutat arestarea sa preventivă, ca a mai vândut droguri unei persoane cu prenumele D., persoană care a rămas neidentificată. Pentru eventualele tranzacţii dintre numiţii A. şi D., inculpatul nu este cercetat în prezenta cauză.
Potrivit dispoziţiilor art. 63 C. proc. pen., care reglementează probele şi aprecierea lor, constituie probă orice element de fapt care serveşte la constatarea existenţei sau inexistenţei unei infracţiuni, la identificarea persoanei care a săvârşit-o şi la cunoaşterea împrejurărilor necesare pentru justa soluţionare a cauzei. Probele nu au valoare mai dinainte stabilită. Aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală sau de instanţa de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului.
Pentru a avea valoare probantă declaraţia martorului trebuie să se coroboreze cu celelalte probe ale dosarului, or în speţă declaraţia martorului referitoare la primul act material nu mai este susţinută de nici o altă probă, aspect ce conduce la imposibilitatea conferirii valorii probante, nefiind răsturnată prezumţia de nevinovăţie a inculpatului.
Prezumţia de nevinovăţie este înscrisă ca principiu fundamental în art. 66 C. proc. pen. (învinuitul sau inculpatul nu este obligat să probeze nevinovăţia sa. In cazul când există probe de vinovăţie, învinuitul sau inculpatul are dreptul sa probeze lipsa lor de temeinicie), acest principiu guvernează întregul proces penal, putând fi răsturnat numai prin probe si mijloace de probă.
De asemenea, conform dispoziţiilor art. 6 parag. 2 din C.E.D.O. "orice persoana acuzata de o infracţiune este prezumată nevinovată pană ce vinovăţia sa este legal stabilită", prin urmare dispoziţia procesual penală şi cea constituţională reglementează prezumţia de nevinovăţie până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare iar dispoziţia C.E.D.O. arată clar ca este vorba de stabilirea legala a vinovăţiei.
Prin urmare, faţă de textele mai sus menţionate se constată că prezumţia de nevinovăţie garantează protecţia persoanelor în procesul penal împotriva arbitrarului in stabilirea şi tragerea la răspundere penală şi de asemenea că acest principiu nu trebuie considerat ca o atestare a poziţiei morale a unei persoane, întrucât ar fi lipsit de temei şi opus chiar realităţii ca o normă juridică să confere onestitate ireproşabilă unei persoane. Ceea ce dreptul poate acorda este garanţia prin care asigură că nimeni nu va fi tras la răspundere penală şi sancţionat discreţionar, iar atunci când este învinuit de săvârşirea unei infracţiuni se va urma o procedură prin care să se stabilească legal vinovăţia lui.
Fiind vorba de o prezumţie relativă aceasta trebuie sa fie răsturnată prin dovedirea vinovăţiei aceasta efectuându-se în cursul activităţii de probaţiune prin administrarea de probe legale, pertinente, concludente şi utile.
Or în speţă, pentru primul act material, instanţa consideră că probatoriul nu este suficient pentru a asigura răsturnarea prezumţiei de nevinovăţie.
Pe cale de consecinţă, în baza dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a infracţiunii reţinute în sarcina inculpatului, din două acte materiale de trafic de droguri, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 2 alin. (1) din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în două infracţiuni distincte de trafic de droguri, prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea 143/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., fiind vorba, prima faptă la sfârşitul lunii mai 2008 şi cea de a doua faptă la data de 06 iunie 2008.
În temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului pentru infracţiunea de trafic de droguri prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea 143/2000, fapta de la sfârşitul lunii mai 2008.
Ca urmare a dubiului ce profită inculpatului, pentru această faptă, nu se poate dispune confiscarea de la inculpat a sumei de 360 lei, despre care se consideră că ar fi obţinut-o din comiterea acestei fapte.
Se mai impune a menţiona, că inculpatul a fost privat de libertate pentru comiterea ambelor acte materiale ale infracţiunii de trafic de droguri, iar pentru fapta de la sfârşitul lunii mai 2008 a fost achitat, măsura arestului preventiv şi menţinerile ulterioare ale acestei măsuri au fost dispuse cu respectarea dispoziţiilor legale, pentru considerentul existenţei probelor şi a indiciilor temeinice care au susţinut fapta în ceea ce priveşte ambele acte materiale.
Pentru cea de a doua faptă, instanţa a considerat că probatoriul administrat în cauză este în măsură să răstoarne prezumţia de nevinovăţie a inculpatului, acesta se face vinovat de comiterea infracţiunii de trafic de drog, fiind îndeplinite elementele constitutive ale acestei infracţiuni, atât sub aspectul laturii obiective a infracţiunii, elementul material fiind caracterizat prin acţiunea de trafic, de punere în circulaţie de droguri de risc, cât şi sub aspectul laturii subiective, intenţia fiind directă, în sensul că inculpatul a realizat consecinţele faptei sale şi a urmărit producerea acestora.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, instanţa a avut în vedere dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) referitoare la modul, modalităţile, împrejurările concrete ale faptei, urmările acesteia, urmările care s-ar fi putut produce, precum şi persoana şi conduita inculpatului.
În ceea ce priveşte poziţia procesuală a inculpatului, instanţa a avut în vedere faptul că acesta a avut o poziţie procesuală corespunzătoare de recunoaştere şi regret, responsabilă în ceea ce priveşte consecinţele faptei sale, aspect pozitiv pentru reintegrarea socială a inculpatului.
De asemenea, perioada în care a fost privat de libertate şi-a atins scopul educativ, în sensul că inculpatul a conştientizat şi mai mult riscurile unei conduite antisociale şi lipsa de fundament a caracterului său şi a pregătirii sale personale şi profesionale pentru viitor, aspecte care îl motivează pentru regăsirea de sine dar mai ales pentru finalizarea studiilor şi dobândirea unei profesii stabile necesare unui trai decent şi dezirabil legal.
În acest sens, aşa cum reiese din analiza referatului de evaluare, inculpatul a fost privat de suportul afectiv, emoţional şi spiritual al părinţilor săi, lipsa relaţiei cu mama sa şi o relaţie tensionată cu tatăl său au fost de natura a-i crea o serie de stări psihologice, care s-au răsfrânt în conduita sa antisocială, determinată de influenţa grupului din care a făcut parte ocazional, unde pentru a nu-şi pierde încrederea în el, a acceptat să efectueze tranzacţii cu substanţe psihotrope pentru a nu fi perceput laş de amicii săi. Or lipsa valorilor morale şi spirituale pe care ar fi trebuit să le dobândească în familia au determinat necesitatea dobândirii unor nonvalori ale grupului exterior familiei, corespondentul astfel căutat fiind pentru a umple lipsurile afecţiunii parentale.
Faptul că în prezent inculpatul şi-a regăsit suportul familial şi importanţa în cadrul familiei, a realizat consecinţele lipsei studiilor şi a unei profesii corespunzătoare, sunt aspecte care îl motivează pentru o conduită corespunzătoare, pe de o parte pentru adoptarea unui comportament corespunzător aşteptărilor sociale cât şi familiale, or toate acestea vor concura şi vor asigura perspectivele integrării sociale a inculpatului. Inculpatul a reuşit să promoveze corigenta la istorie şi în prezent este înscris la liceu la seral.
De asemenea, poziţia procesuală a inculpatului, este corespunzătoare realizării consecinţelor faptelor sale.
S-a mai avut în vedere faptul că din fişa de cazier a inculpatului, reiese că acesta nu are antecedente penale, cât şi faptul că pe parcursul cercetărilor penale, inculpatul a depus la organele de poliţie un memoriu în care a indicat persoane care se ocupă cu traficul de droguri pe raza municipiului Braşov, aceste aspecte urmau a fi verificate de organele de poliţie.
Faţă de aspectele personale ale inculpatului, circumstanţele reale ale faptei, instanţa consideră că scopul pedepsei se poate realiza şi prin aplicarea inculpatului a unei pedepse ce se va orienta sub minimul special prevăzut de lege pentru infracţiunea reţinută în sarcina sa şi fără privarea de libertate a inculpatului, în acest sens, fiind îndeplinite condiţiile obiective şi subiective cerute de art. 861 C. proc. pen., iar măsurile de supraveghere ce se pot impune pe această cale sunt cu atât mai mult de natură a asigura sprijinul şi înţelegerea inculpatului, pentru ca acesta să adopte o conduită dezirabilă societăţii, să îşi finalizeze studiile şi să reuşească să se integreze cât mai bine în societate. Instanţa s-a orientat la aplicarea dispoziţiilor art. 861 C. proc. pen. şi nu la cele prevăzute de art. 81 C. pen., ca modalitate de executare a pedepsei, tocmai pentru ca inculpatul să beneficieze şi de o asistenţă de specialitate, neutră şi deci imparţială, pentru ca inculpatul să înveţe să îşi gestioneze corespunzător timpul, aceasta pentru a dobândi o instruire corespunzătoare.
Fată de toate aceste considerente, s-au reţinut în favoarea inculpatului dispoziţiile art. 74 alin. (1) lit. a), b), c) alin. (2) C. pen. cu efectele prevăzute de art. 76 lit. c) C. pen.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov şi inculpatul P.E.V.
M.P. a criticat soluţia instanţei de fond pentru netemeinicie, în ce priveşte achitarea inculpatului pentru fapta de la sfârşitul lunii mai 2008, arătând că această faptă este dovedită cu denunţul martorului G.R. care a relatat că a cumpărat la sfârşitul lunii mai cantitatea de 6 gr. haşiş de la inculpat cu suma de 360 lei, pentru consum propriu, declaraţii menţinute constant în cursul procesului şi care se coroborează cu raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din care rezultă că substanţa în greutate de 0,50 gr. găsită asupra martorului este rezină de cannabis şi cu declaraţiile inculpatului date în faţa instanţei de judecată cu ocazia arestării preventive din care rezultă că a comercializat haşiş şi anterior prinderii sale în flagrant.
Suplimentar faţă de motivele scrise, M.P. a criticat soluţia şi pentru greşita schimbare a încadrării juridice, în sensul că infracţiunea îmbracă forma continuată şi greşit instanţa a dispus schimbarea încadrării juridice din infracţiune continuată în două infracţiuni în concurs real şi a solicitat condamnarea inculpatului pentru o infracţiune continuată, în care un act material este reprezentat de fapta de la sfârşitul lunii mai 2008.
Inculpatul a criticat soluţia în ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei, solicitând schimbarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei în suspendare condiţionată, deoarece nu este cunoscut cu antecedente penale, în perioada cât a fost privat de libertate a conştientizat gravitatea faptei şi are şanse de resocializare maxime.
Prin Decizia penală nr. 14 din 26 februarie 2009, Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a respins apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov şi inculpatul P.E.V. împotriva sentinţei penale nr. 772 din 9 octombrie 2008 a Tribunalului Braşov, pe care a menţinut-o, apreciind-o ca legală şi temeinică.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor şi, în cadrul rejudecării, condamnarea inculpatului P.E.V. pentru săvârşirea unei infracţiuni de trafic de droguri în formă continuată (2 acte materiale).
Examinând Decizia penală atacată, Înalta Curte constată următoarele:
În cauză a fost stabilită corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, aspecte ce au condus la încadrarea juridică corespunzătoare a faptei săvârşite de inculpat şi a vinovăţiei acestuia.
Referitor la motivul de recurs formulat de parchet prin care se solicită condamnarea inculpatului şi pentru fapta care se susţine că a fost săvârşită de acesta la sfârşitul lunii mai 2008, Înalta Curte apreciază că, în cauză, nu sunt suficiente probe care să conducă la convingerea fermă a instanţei în acest sens.
De altfel, în afara declaraţiei martorului G.R. (care susţine că haşişul găsit în portmoneul său l-a cumpărat tot de la inculpat) nu mai sunt alte probe care să se coroboreze cu aceasta.
Or, în mod corect au reţinut instanţele de fond şi apel, că prezumţia de nevinovăţie, de care beneficiază şi inculpatul P.E.V., nu pate fi răsturnată doar cu o singură declaraţie.
În aceeaşi ordine de idei, deşi inculpatul a declarat că, anterior prinderii sale în flagrant, a mai vândut droguri (unor persoane numite A., D.), această susţinere nu echivalează cu recunoaşterea faptei ce i se impută, pe care, de altfel, nici nu o recunoaşte.
Aşa fiind şi având în vedere principiile fundamentale ce guvernează procesul penal, cât şi dispoziţiile art. 63 C. proc. pen. care reglementează probele şi aprecierea lor şi, nu în ultimul rând, dispoziţiile art. 6 din C.E.D.O., Înalta Curte constată că inculpatul P.E.V. nu poate fi condamnat pentru fapta ce se susţine că ar fi săvârşit-o la sfârşitul lunii mai 2008, motiv pentru care se va respinge solicitarea parchetului în acest sens.
Din aceleaşi considerente nu va fi primită nici cererea formulată de parchet în sensul schimbării încadrării juridice în art. 2 alin. (1) din Legea nr. 132/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în prezenta cauză nefiind dovedit că, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, inculpatul a efectuat mai multe vânzări de droguri.
În consecinţă, nefiind constatate motive de nelegalitate sau netemeinicie ale hotărârii recurate, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov împotriva Deciziei penale nr. 14 din 26 februarie 2009 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală, privind pe inculpatul P.E.V.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1763/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3246/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
