ICCJ. Decizia nr. 3250/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3250/2009
Dosar nr. 227/44/2009
Şedinţa publică din 14 octombrie 2009
Asupra recursului penal de faţă;
Din actele şi lucrările dosarului constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 131 din 23 iulie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi s-a respins, ca nefondată, plângerea petentului F.M., domiciliat în Galaţi, str. T., judeţul Galaţi, împotriva Rezoluţiei nr. 276/P/2008 din 17 decembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, pe care a menţinut-o.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin Ordonanţa nr. 276/P/2008 din 17 decembrie 2008, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de procurorul M.G., sub aspectul infracţiunilor de abuz în serviciu, prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP), art. 288 C. pen., art. 291 C. pen., art. 247 C. pen., art. 264 C. pen., în temeiul art. 228 alin. (4) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., art. 45 alin. (1) C. proc. pen. cu referire la art. 42 C. pen. şi art. 38 C. proc. pen.;
- prin aceeaşi rezoluţie s-a dispus, în baza aceluiaşi temei, neînceperea urmăririi penale faţă de avocatul Z.I.C. sub aspectul infracţiunilor de violare a secretului corespondenţei, complicitate la violarea secretului corespondenţei, instigare la abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi, abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, neglijenţă în serviciu şi tăinuire, prevăzute de art. 195 C. pen., art. 25 C. pen. raportat la art. 195 C. pen., art. 25 C. pen. raportat la art. 247 C. pen., art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP) şi art. 221 C. pen., întrucât faptele nu se confirmă.
- în fine, s-a dispus disjungerea cauzei privind pe făptuitorii M.C., V.M., P.F., T.V., S.V., S.V., P.V., D.T., C.E., N.D., C.F., P.T. şi declinarea competenţei în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi.
Din actele premergătoare efectuate, procurorul de caz a constatat că persoana vătămată F.M., în calitate de preşedinte al Asociaţiei de locatari nr. X Galaţi, a formulat în timp, mai multe plângeri penale, prin care a solicitat fie, cercetarea persoanelor care au distrus uşa de acces în asociaţie, fie cercetarea faţă de G.M. şi alţii (82 de persoane) care au ocupat fără drept, prin efracţie şi violenţe sediul asociaţiei şi au sustras bunurile care se aflau acolo sau cercetarea poliţiştilor şi a persoanelor care în ziua de 3 ianuarie 2007 au pătruns în sediul asociaţiei de locatari şi au distrus documente.
Prin Ordonanţele nr. 9082/P/2006 din 22 iunie 2007, 1384/P/2007 din 24 martie 2008 şi Rezoluţia nr. 667/II/2/2008 din 24 iulie 2008 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Galaţi, procurorul M.G. a confirmat propunerea de neînceperea urmăririi penale sub aspectul faptelor reclamate de F.M. şi alţi membri ai asociaţiei de locatari, întrucât, nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii.
Nemulţumit de soluţiile pronunţate în aceste cauze, petentul F.M. a pretins, în cadrul plângerii penale dedusă judecăţii, că procurorul M.G. a săvârşit mai multe fapte penale cu ocazia soluţionării Dosarelor nr. 9082/P/2006, nr. 449/P/2007 şi nr. 1384/P/2007 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Galaţi.
Referindu-se la faptele reclamate, procurorul de caz a constatat că nu există indicii de săvârşire a vreunei infracţiuni în legătură cu soluţionarea acestor dosare, iar în conformitate cu art. 3 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, republicată, procurorii sunt independenţi în condiţiile legii, iar conform prevederilor art. 278 C. proc. pen., persoanele lezate în drepturile lor de actele procurorului, pot face plângere în condiţiile legii.
Cât priveşte faptele comise de avocat Z.I.C. s-a reţinut, pe baza propriei declaraţii şi a actelor cauzei, că aceasta a fost angajată ca apărător ales de către conducerea Asociaţiei de Locatari nr. X Galaţi la 17 decembrie 2006, asociaţie pe care a reprezentat-o în peste 20 dosare. În această calitate a depus în fiecare dosar acelaşi material probator, întrucât, există o strânsă legătură între aceste cauze deoarece priveau aceleaşi evenimente şi părţi.
Materialul probator era format din acte ce au fost depuse la dosar de către F.M. şi care au fost comunicate de instanţă părţilor adverse, situaţie în care nu a instigat pe niciunul dintre clienţi să sustragă corespondenţă persoanei vătămate, în condiţiile în care avea acces la actele invocate de petent, prin prisma calităţii sale.
În temeiul art. 278 C. proc. pen., prin Ordonanţa nr. 103/II/2/2009 din 23 ianuarie 2009, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi a menţinut soluţia de neîncepere a urmăririi penale dispusă de procurorul de caz, dispunând respingerea plângerii formulată de petent.
În fine, procedând la soluţionarea plângerii formulată de petent, în condiţiile art. 2781 C. proc. pen., prima instanţă a reţinut aceeaşi stare de fapt decurgând din actele premergătoare efectuate în cauză, constatând că procurorul şi-a îndeplinit sarcinile de serviciu şi a respectat prevederile procesual penale ce reglementează urmărirea penală, neexistând indicii că a comis vreo faptă penală.
Referitor la făptuitoarea Z.I.C., prima instanţă a reţinut că aceasta nu a instigat la sustragerea corespondenţei părţii vătămate în condiţiile în care avea o calitate ce-i permitea accesul oricând la actele invocate.
În termen legal, petentul a declarat recurs împotriva acestei hotărâri.
În esenţă, prin motivele scrise se critică hotărârea pentru nelegalitate şi netemeinicie, reiterându-se susţinerile anterioare şi invocându-se încălcarea unor dispoziţii procesuale privind competenţa, cuantumul cheltuielilor judiciare şi faptul că prima instanţă nu a cenzurat Rezoluţia nr. 103/II/2/2009 dispusă în cauză de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, toate aceste critici însoţite de insulte şi invective la adresa justiţiei şi a persoanelor ce o reprezintă.
Examinând legalitatea şi temeinicia sentinţei recurate în raport de aceste critici, de dispoziţiile art. 3856 C. proc. pen., cât şi din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., se constată pentru cele ce urmează că recursul formulat de petent este nefondat.
Hotărârea primei instanţe respectă dispoziţiile procesual penale înscrise în art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., cât şi pe cele ale art. 281 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., potrivit cărora, Curtea de Apel judecă în primă instanţă, printre altele şi infracţiunile ce se pretind a fi comise de procurorii de la parchetele care funcţionează pe lângă judecătorii, cum este cazul intimatului M.G. - procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Galaţi (la momentul la care se pretind comise faptele, iar în prezent, procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Videle) sau de avocaţi.
În temeiul dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen. petentul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, temei juridic care stabileşte persoanele şi ocaziile în care acestea suportă aceste cheltuieli, printre acestea se află şi cel ce i s-a respins o cerere. Cât priveşte cheltuielile ce includ acordarea asistenţei juridice acestea se vor plăti conform art. 192 alin. (6) C. proc. pen. din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti, petentul solicitând instanţei acordarea asistenţei juridice calificate, prezentând, în acest sens, actele necesare.
Nefondată este şi critica vizând omisiunea primei instanţe de a se referi la Rezoluţia nr. 103/II/2/2009 din 10 iulie 2009 a procurorului general.
Dacă petentul formulând această critică are în vedere lipsa acestei menţiuni din minuta şi dispozitivul hotărârii, aceasta nu echivalează cu o nepronunţare sau omisiune în sensul legii, de natură a pune în discuţie legalitatea hotărârii, întrucât explicaţia se află în chiar conţinutul dispoziţiilor art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., dispoziţii procesual penale imperative care determină strict şi expres actele ce pot fi atacate în cadrul acestei proceduri speciale şi care sunt numai rezoluţiile sau ordonanţele procurorului prin care nu s-au dispus soluţii de trimitere în judecată.
În rest, în considerentele hotărârii atacate se detaliază fazele procedurii urmată de petent, conform legii, arătându-se temeiul juridic al plângerii formulate la procurorul ierarhic superior, actul şi soluţia dispusă de acesta la 23 ianuarie 2009.
În fine, pe fondul plângerii se constată că atât soluţia procurorului de caz, cât şi a primei instanţe au la bază cercetări premergătoare complete, de natură a conduce la o soluţionare legală a cauzei.
În cauză nu se constată indicii de săvârşirea vreunei fapte penale de către intimaţi, ci doar afirmaţii ale petentului făcute în intenţia de reformare a unor soluţii ce-l nemulţumesc şi care nu se coroborează cu alte probe.
Drept urmarea celor prezentate criticile formulate sunt nefondate şi cum nu se constată nici alte motive de casare a hotărârii atacate, în conformitate cu art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., se va respinge recursul declarat de petent.
Văzând şi prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recursul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul F.M. împotriva Sentinţei penale nr. 131 din 23 iulie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală.
Obligă recurentul petiţionar la 200 RON cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1890/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3258/2009. Penal → |
|---|
