ICCJ. Decizia nr. 1915/2009. Penal

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1915/200.

Dosar nr. 2742/116/200.

Şedinţa publică din 25 mai 2009

Asupra recursurilor penale de faţă:

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 28 din 19 februarie 2009, pronunţată de Tribunalul Călăraşi în dosarul nr. 2742/116/2008 s-a dispus condamnarea inculpatului A.V.G. la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP) (parte vătămată P.D.).

În baza art. 192 alin. (2) cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP), a condamnat pe acelaşi inculpat minor la 1 an şi 6 luni închisoare (parte vătămată P.S.).

În baza art. 192 alin. (2) cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP), a condamnat pe acelaşi inculpat minor la 1 an şi 6 luni închisoare (parte vătămată F.Ş.).

În baza art. 192 alin. (2) cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP), a condamnat pe acelaşi inculpat minor la 2 ani închisoare (victima A.N.).

În baza art. 20 C. pen. rap. la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) C. pen. şi alin. (2)1 lit. a) şi c) C. pen. cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat minor la 1 an şi 9 luni închisoare (parte vătămată P.D.).

În baza art. 20 C. pen. rap. la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) C. pen. şi alin. (2)1 lit. a) şi c) C. pen. cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat minor la 1 an şi 9 luni închisoare (parte vătămată P.S.).

În baza art. 20 C. pen. rap. la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) C. pen. şi alin. (2)1 lit. a) şi c) C. pen. cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat minor la 1 an şi 9 luni închisoare (parte vătămată F.Ş.).

În baza art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) C. pen. şi alin. (2)1 lit. a) şi c) şi alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat minor la 7 ani şi 6 luni închisoare (victima A.N.).

În baza art. 33 lit. a) C. pen. inculpatul minor A.V.G. va executa pedeapsa cea mai grea, respectiv 7 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului minor exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., după împlinirea vârstei de 18 ani şi până la terminarea executării pedepsei.

A menţinut starea de arest a inculpatului A.V.G. şi conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus prevenţia de la 12 decembrie 2008 la zi.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut în fapt următoarele:

Inculpaţii minori A.V.G. şi A.A.M. locuiesc împreună cu părinţii şi alţi fraţi în familii cu o situaţie materială precară, fără ocupaţie şi cu o pregătire şcolară redusă. Pe acest fond, cei doi inculpaţi, în seara zilei de 10 decembrie 2008, după ce s-au întâlnit şi au consumat băuturi alcoolice la un bar s-au hotărât să facă rost de bani prin sustragerea acestora de la persoanele în vârstă.

În baza acestei rezoluţii infracţionale, cei doi inculpaţi minori au mers la locuinţa părţii vătămate P.S., în vârstă de 87 ani, au escaladat gardul locuinţei şi l-au strigat. În momentul în care partea vătămată a ieşit din casă, inculpaţii l-au lovit cu pumnii şi picioarele cerându-i banii pe care victima îi avea în casă.

Partea vătămată, deşi a spus celor doi inculpaţi că nu are bani, întrucât nu a luat pensia, aceştia au scotocit în holul de la intrare al locuinţei fără a găsi bani astfel încât au renunţat, părăsind în grabă locuinţa victimei.

În aceeaşi noapte, cei doi inculpaţi au mers la locuinţa părţii vătămate P.D., în vârstă de 83 ani, au pătruns în curtea locuinţei acesteia prin escaladarea gardului şi după aceea în casă, au imobilizat-o punându-i mâna la gură, au trântit-o în pat şi au lovit-o cerându-i bani.

Inculpaţii, au căutat în casă bani dar nici de data aceasta nu au găsit, părăsind în grabă locuinţa victimei.

În continuare, inculpaţii minori s-au deplasat la locuinţa părţii vătămate F.Ş., au escaladat gardul locuinţei, moment în care câinele victimei a început să latre puternic. De teamă, cei doi inculpaţi au părăsit curtea locuinţei, în acelaşi mod în care intraseră (sărind gardul), nu înainte ca inculpatul minor A.V.G. să îmbrâncească partea vătămată.

După săvârşirea faptei, inculpatul A.V.G. a trecut pe la domiciliul său şi a luat o sticlă cu vin după care s-a reîntâlnit cu coinculpatul A.A.M., hotărându-se să meargă la locuinţa părţii vătămate A.N., cunoscând că acesta locuieşte singur.

Cei doi inculpaţi au intrat în locuinţa părţii vătămate care nu era delimitată de un gard împrejmuitor, au văzut că partea vătămată dormea şi au început să caute bani în celelalte încăperi ale locuinţei.

Inculpaţii au forţat sistemul de închidere al unui dulap, însuşindu-şi două penare, într-unui dintre acestea, fiind suma de 1800 RON.

Între timp partea vătămată A.N. s-a trezit, a mers spre uşa de acces în locuinţă, iar inculpaţii minori s-au simţit ameninţaţi, astfel încât, pentru a-şi asigura scăparea au lovit-o, cu pumnii în zona feţei.

După plecarea celor doi inculpaţi partea vătămată A.N. a asigurat zăvorul uşii de acces pe interior cu ajutorul unei linguri şi, în timp ce hemoragia declanşată la nivelul piramidei nazale şi a pomeţilor în urma loviturilor primite i-a cauzat o stare de panică şi inconştienţă, căzând în cele din urmă la pământ.

Pe fondul loviturilor primite, a hemoragiei declanşate şi a vârstei înaintate, victima s-a asfixiat cu infiltratul sanguin, fiind găsit decedat în dimineaţa zilei de 11 decembrie 2008 de către martora B.I. care de obicei îl vizita şi îl ajuta la treburile casnice.

După ce au părăsit locuinţa victimei cei doi inculpaţi şi-au împărţit banii, abandonând lacătul, lanţul care asigura locul de păstrare al acestora precum şi penarul.

În dimineaţa aceleiaşi zile, în jurul orelor 600, inculpatul minor A.A.M., a plecat la Bucureşti, după care a revenit în judeţul Călăraşi, cheltuind banii obţinuţi în urma comiterii faptelor, iar inculpatul minor A.V.G. a plecat la domiciliul său unde a dormit până a doua zi.

Din raportul de constatare medico-legală efectuat de Serviciul de Medicină Legală Călăraşi, la data de 11 decembrie 2008 rezultă că moartea victimei A.N. s-a datorat asfixiei mecanice prin aspirat sanguin în căile aeriene superioare, consecinţa unui traumatism cranian cu fracturi cominutive ale piramidei nazale şi a osului malar bilateral. Leziunile de violenţă au putut fi produse prin lovire cu corp dur şi au legătură de cauzalitate cu decesul sângele recoltat de la cadavrul A.N. nu conţinea alcool.

Raportat la starea de fapt reţinută şi la probele administrate, instanţa de fond a reţinut că faptele inculpaţilor realizează elementele constitutive ale infracţiunilor de violare de domiciliu, tentativă la infracţiunea de tâlhărie, infracţiuni săvârşite în forma concursului real.

Împotriva sentinţei pronunţată de instanţa de fond au declarat apel inculpaţii A.V.G. şi A.A.M., solicitând desfiinţarea acesteia şi în cadrul rejudecării a se dispune reducerea pedepselor şi partea civilă R.V. care a criticat hotărârea sub aspectul laturii penale a cauzei.

Prin Decizia penală nr. 81/A din 27 martie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. 2742/116/20087 s-a dispus respingerea ca nefondate a apelurilor declarate de declarate de inculpaţii A.V.G. şi A.A.M. şi, ca tardiv, apelul declarat de partea civilă R.V.

A menţinut starea de arest a inculpaţilor şi a dedus, din pedepsele aplicate, durata reţinerii şi arestării preventive.

A obligat apelanţii inculpaţi şi partea civilă la plata cheltuielilor judiciare către stat.

În esenţă, instanţa de apel a reţinut că nu se justifică reducerea pedepselor în raport de gravitatea deosebită a faptelor.

Cu privire la apelul părţii civile s-a constatat că acesta a fost declarat după termenul prevăzut de lege.

Împotriva ambelor hotărâri au declarat recurs inculpaţii A.V.G. şi A.A.M., invocând cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.

În susţinerea recursurilor inculpaţii au invocat, prin apărătorul din oficiu, faptul că infracţiunile au fost comise pe fondul consumului de băuturi alcoolice, că aceştia provin din familii cu o situaţie materială precară.

A apreciat că se impune reţinerea, în favoarea inculpaţilor, a circumstanţelor judiciare atenuante cu consecinţa reducerii pedepselor.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie , examinând hotărârile atacate prin prisma motivelor de recurs invocate dar şi din oficiu, ambele hotărâri, conform disp. art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., rap. la art. 3856 alin. (1) şi art. 3857 alin. (3) C. proc. pen., constată că recursurile, sunt nefondate pentru următoarele:

Infracţiunile săvârşite de minori prezintă anumite particularităţi determinate de anumite caracteristici biologice, psihologice şi sociale ale acestora, pe care legiuitorul le-a avut în vedere la reglementarea răspunderii penale.

Tocmai, de aceea, legea obligă, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 482 C. proc. pen., ca în cauzele cu infractori minori, organul de urmărire penală sau instanţa de judecată să dispună efectuarea referatului de evaluare de către Serviciul de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor de la domiciliul minorului.

Scopul raportului este, aşa cum rezultă din alin. (2) al aceluiaşi text, acela de a furniza organului judiciar date privind persoana minorului şi perspectivele de reintegrare socială a acestuia.

La aplicarea uneia sau alteia dintre sancţiuni - măsura educativă sau pedeapsă - trebuie să se ţină seama de criteriile prev. de art. 100 alin. (1) C. pen., respectiv gradul de pericol social al faptei săvârşite, starea fizică, dezvoltarea intelectuală şi morală, de comportarea lui, de condiţiile în care a fost crescut şi în care a trăit, dar şi de alte elemente de natură să caracterizeze persoana minorului.

Dacă se apreciază că se impune aplicarea unei pedepse - măsurile educative nefiind suficiente pentru îndreptarea minorului - dispoziţiile art. 100 C. pen. trebuiesc corelate cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) dar şi cu celelalte prevederile din Partea generală a Codului penal care se referă la minori.

Astfel, din momentul alegerii sancţiunii, operaţiunea de individualizare a pedepsei continuă, ţinându-se seama de limitele acesteia, de cauzele de agravare sau atenuare a pedepsei.

În cauza dedusă judecăţii, Înalta Curte constată că, instanţele de fond şi apel s-au orientat în mod corect, aplicând inculpaţilor A.V.G. şi A.A.M., pedepse cu închisoare, infracţiunile săvârşite de către aceştia prezentând un grad ridicat de pericol social.

Rezultă, din probele administrate, că inculpaţii au săvârşit infracţiunile de violare de domiciliu, tentativă la tâlhărie, respectiv o infracţiune de tâlhărie care a avut ca urmare moartea victimei, alegându-şi victimele dintre persoanele în vârstă , cunoscând că locuiesc singure.

Au acţionat pe timpul nopţii, exercitând violenţe asupra acestora, iar în privinţa părţii vătămate A.N., leziunile produse au condus la deces.

Infracţiunile au fost săvârşite în concurs real cauză ce agravează răspunderea penală consecinţele acestuia, urmând a se reflecta în natura sancţiunii alese, cuantumul acesteia şi modalitatea de executare.

Gravitatea deosebită a faptelor se impune a fi coroborată cu datele ce rezultă din referatele de evaluare întocmite de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Călăraşi.

Astfel, se reţine că inculpatul A.V.G. a refuzat să continue cursurile, a mai fost cercetat, dispunându-se aplicarea sancţiunii cu mustrare, respectiv amendă administrativă. Nu conştientizează consecinţele faptelor sale, principalii factori favorizanţi ai comportamentului infracţional, fiind lipsa de exigenţă a familiei în procesul de supraveghere şi îndrumare, consumul de alcool, lipsa sumelor financiare şi lipsa nivelului educaţional, respectiv slaba rezistenţă la presiunea grupului.

Inculpatul minor A.A.M., a abandonat şcoala, fiind cunoscut ca o persoană care săvârşeşte fapte penale.

A mai fost cercetat pentru săvârşirea infracţiunilor de furt şi violare de domiciliu aplicându-i-se sancţiunea amenzii.

Este o fire uşor influenţabilă, nu conştientizează consecinţele faptelor sale.

Pe cale de consecinţă, având în vedere, gravitatea deosebită a faptelor săvârşite de inculpaţii minori A.V.G. şi A.A.M., Înalta Curte apreciază că nu pot fi reţinute, în favoarea acestora circumstanţe judiciare atenuante de natură a permite coborârea pedepselor sub limita stabilită de instanţa de fond.

Pentru aceleaşi considerente, Înalta Curte apreciază că scopul pedepsei, astfel cum este prevăzut de art. 52 C. pen., nu poate fi atins decât prin executarea efectivă a acestora.

Aşa fiind Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul disp. art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii A.V.G. şi A.A.M.

În temeiul disp. art. 38517 alin. (4) C. proc. pen. rap. la art. 383 alin. (2) şi art. 381 C. proc. pen. se va deduce din pedepsele aplicate, perioada reţinerii şi arestării preventive de la 12 decembrie 2008 la zi.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurenţii inculpaţi vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii A.V.G. şi A.A.M. împotriva deciziei penale nr. 81/A din 27 martie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor, durata reţinerii şi arestării preventive de la 12 decembrie 2008 la 25 mai 2009.

Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumelor de câte 500 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 300 lei, reprezentând onorariile pentru inculpaţi, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 mai 2009.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1915/2009. Penal