ICCJ. Decizia nr. 1954/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTITIE
SECTIA PENALĂ
Decizia nr. 1954/2009
Dosar nr. 4364/1/2009
Şedinţa publică din 26 mai 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 61/ P din 12 mai 2009, Curtea de Apel Constanţa a respins obiecţiile privind identitatea persoanei solicitate şi în temeiul art. 94 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, art. 77 – art. 80 şi art. 85 – art. 90 din Legea nr. 302/2004 a dispus predarea persoanei solicitate S.C. către autorităţile judiciare din Republica Italia în baza mandatului european de arestare nr. 33.7.4.382 MA SR emis de judecătorul pentru cercetări preliminare din cadrul Tribunalului din Brescia.
Prin aceeaşi sentinţă a menţinut arestarea persoanei solicitate S.C. pe o perioadă de 30 de zile de la 12mai 2009 la 10 iunie 2009. Cheltuielile judiciare avansate au rămas în sarcina statului.
Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a reţinut că, la 20 aprilie 2009, Parchetul de pe lângă curtea de Apel Constanţa a sesizat instanţa cu cererea de predare a persoanei solicitate S.C. către autorităţile judiciare italiene în baza mandatului european de arestare nr. 33.7.4.382 MA SR emis de judecătorul pentru cercetări preliminare din cadrul Tribunalului Brescia.
A mai reţinut că pe timpul soluţionării cererii persoana solicitată S.C. a formulat obiecţii privind identitatea.
S-a motivat că obiecţiile sunt neîntemeiate întrucât din informaţiile transmise instanţei la solicitarea acesteia rezultă că persoana solicitată este aceeaşi cu persoana reţinută, respectiv S.C.
În privinţa susţinerilor persoanei solicitate potrivit cărora la data la care se indică săvârşirea unor fapte penale pentru care este solicitat, aceasta nu s-ar fi aflat pe teritoriul statului italian, instanţa a motivat că nu pot fi verificate în cursul acestei proceduri care impune doar obligaţia de a observa dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de Legea nr. 302/2004 referitoare la mandatul european de arestare şi procedurile de predare.
Instanţa a conchis că susţinerile persoanei solicitate cu privire la fapte pot fi valorificate numai în faţa autorităţilor judiciare italiene.
S-a mai motivat că celelalte condiţii prevăzute de Legea nr. 302/2004 referitoare la mandatul european de arestare sunt realizate, iar în cauză nu este incident niciunul dintre motivele de refuz asupra predării.
Instanţa a motivat că în cauză nu există niciun motiv întemeiat pentru amânarea predării în sensul prevăzut de art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004.
Împotriva sentinţei a declarat recurs persoana solicitată S.C. care în susţinerea orală a cerut casarea sentinţei atacate şi respingerea solicitării autorităţilor italiene de a fi predat întrucât la data la care se susţine că a comis fapte penale în Italia nu se afla în această ţară şi prin urmare nu el este autorul faptelor.
Recursul persoanei solicitate S.C. este nefondat.
Din datele dosarului rezultă că instanţa curţii de apel a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 94, art. 77 – art. 80 şi art. 88 din Legea nr. 302/2004; în mod temeinic a reţinut că nu există motive de refuz a executării mandatului de arestare european, datele de identificare ale persoanei solicitate fiind identice cu cele înscrise în mandatul emis de autorităţile italiene.
Cum potrivit art. 90 alin. (6) din Legea nr. 302/2004 opoziţia persoanei solicitate la predare se poate baza numai pe existenţa unei erori cu privire la identitatea acesteia sau a unui motiv de refuz a executării mandatului european de arestare, situaţii care în prezenta cauză au fost verificate şi ele nu există Curtea observă că hotărârea primei instanţe este legală şi temeinică.
Aşa fiind, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respingem ca nefondat, recursul persoanei solicitate S.C.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată S.C. împotriva sentinţei penale nr. 61/ P din 12 mai 2009 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul persoană solicitată la plata sumei de 275 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 75 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1950/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 2028/2009. Penal → |
|---|
