ICCJ. Decizia nr. 2032/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTITIE
SECTIA PENALĂ
Decizia nr. 2032/2009
Dosar nr. 4557/2/2008
Şedinţa publică din 29 mai 2009
Asupra recursului de faţă,
Din actele şi lucrările dosarului constată:
Prin sentinţa penală nr. 331 din 15 decembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia II-a penală, s-a respins, ca nefondată, plângerea petentului G.Z.G.I., împotriva ordonanţei nr. 1776/P/2006 din 25 octombrie 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti de neîncepere a urmăririi penale faţă de C.R. şi P.S.C.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Bucureşti a motivat că ordonanţa parchetului atacată în prezenta cauză este legală şi temeinică. executorul judecătoresc C.R. investit să urmărească silit bunurile debitoarei SC B.L. SA a îndeplinit mai multe acte în virtutea atribuţiunilor sale, solicitând mandatarului creditor petentul G.Z. să depună titlu executor şi subsecvent instituţiilor statului, Judecătoria Buftea, Primăria Ştefăneştii de Jos, Camera de Comerţ, să depună copii ale contractului de vânzare-cumpărare, înscrisuri operate în cartea funciară şi numai în raport de neconcordanţele sesizate a sistat executarea silită a bunurilor.
A mai motivat că executorul judecătoresc a identificat bunurile imobile ale debitorului şi s-a oprit la un teren de 100 ha deţinut în intravilanul comunei Ştefăneştii de Jos de SC B.L. SA şi a întocmit un proces verbal de situaţie împreună cu avocatul P.S., reprezentant tehnic al primăriei.
Concomitent a obţinut o expertiză tehnico-imobiliară pentru stabilirea valorii de piaţă a imobilului şi a executat publicaţiile de vânzare şi încheierea procesului-verbal de licitaţie pentru vânzarea terenului în discuţie.
Instanţa fondului a reţinut că prin efectuarea acestor operaţiuni nu se poate aprecia că s-ar fi comis în acelaşi timp infracţiunile de abuz în serviciu, fals în înscrisuri oficiale şi uz de fals, atâta timp cât executorul a urmărit autenticitatea actelor prezentate de diferite instituţii ale statului, iar odată cu efectuarea expertizei criminalistice grafologice nu s-a reţinut că ar fi falsificat semnăturile de pe documentele oficiale.
Referitor la avocatul P.S. cercetările prealabile au fost de asemenea soluţionate prin ordonanţa atacată de petent, instanţa confirmând soluţia de neîncepere a urmăririi penale în sensul că semnăturile contrafăcute nu îi aparţin. Instanţa a argumentat hotărârea prin concluziile expertizei criminalistice potrivit cărora semnăturile contrafăcute nu îi aparţin avocatului.
Împotriva sentinţei a declarat recurs petiţionarul G.Z.G.I. care a criticat hotărârea atacată pentru motivul că instanţa curţii de apel nu a observat necompetenţa Parchetului de pe lângă curtea de Apel Bucureşti şi pentru faptul că la dosarul instanţei de fond lipsesc acte de urmărire penală ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Urziceni.
Recursul petentului mai critică hotărârea fondului pentru greşita rezolvare a obiectului plângerii sale penale care include infracţiunile prevăzute de art. 246, 289 şi 291 C. pen.
În esenţă, petentul solicită casarea hotărârii atacate şi în fond desfiinţarea rezoluţiei procurorului şi trimiterea dosarului la procurorul competent să înceapă urmărirea penală pentru infracţiunile la care persoana vătămată se referă.
Recursul petentului nu este fondat.
Din examinarea ordonanţei atacate rezultă că aceasta s-a referit la persoanele cu privire la care petentul a formulat plângere penală, în cauză efectuându-se cercetări prealabile cu privire la infracţiunile prevăzute de art. 246, 288, 291 şi 289 C. pen.
Chiar dacă infracţiunile pentru care s-au făcut cercetări exced interesul petentului după modul în care se exprimă în recursul scris, Înalta Curte observă că infracţiunile la care referă acesta au făcut obiectul cercetării prealabile soluţionate prin ordonanţa nr. 1776/P/2007 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Referitor la competenţă, întrucât potrivit Codului de procedură penală, cercetarea executorilor judecătoreşti şi avocaţilor revine parchetului curţii de apel, acesta a fost învestit în mod legal, iar judecata în primă instanţă a plângerii formulate potrivit art. 2781 C. proc. pen., revine instanţei competente după materie sau calitatea persoanei să judece infracţiunile ce fac obiectul plângerii.
În situaţia în care petentul înţelege să facă plângere penală împotriva altor persoane, acesta are posibilitatea să sesizeze conform art. 222 C. proc. pen., organele competente, să indice faptele, modalitatea de săvârşire şi probele necesare în dovedirea împrejurării că s-au comis fapte penale.
Cât priveşte ordonanţa examinată în procedura prevăzută de art. 2781 C. proc. pen., Înalta Curte constată că în mod temeinic şi legal a fost soluţionată prin neînceperea urmăririi penale faţă de intimaţii C.R. şi P.S.C., întrucât faptele lor nu îndeplinesc elementele constitutive ale infracţiunii, iar pe de altă parte, din actele prealabile nu rezultă că falsurile acuzate de persoana vătămată au fost comise de intimaţi, motiv pentru care s-a dispus neînceperea urmăririi faţă de ei în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen.
Înalta Curte constată că nu există motive pentru desfiinţarea ordonanţei şi trimiterea cauzei la procuror pentru începerea urmăririi penale, astfel că hotărârea atacată care a examinat în fond plângerea petentului este legală şi temeinică.
Aşa fiind, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge recursul şi-l va obliga pe recurent la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul G.Z.G.I. împotriva sentinţei penale nr. 331 din 15 decembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2029/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2036/2009. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
