ICCJ. Decizia nr. 1961/2009. Penal

Comentarii

0

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTITIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1961/2009

Dosar nr. 29217/30/2006

Şedinţa publică din 26 mai 2009

Asupra recursurilor de faţă, constată următoarele :

Prin sentinţa penală nr. 351/ PI din 24 aprilie 2008, pronunţată de Tribunalul Timiş în Dosarul nr. 2921/30/2006, în baza art. 332 C. proc. pen. coroborat cu art. 264 C. proc. pen. şi art. 197 alin. (2) C. proc. pen., a fost respinsă ca neîntemeiată cererea formulată de inculpatul B.L.S., prin apărătorul său ales, pentru restituirea cauzei la Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiş pentru refacerea urmăririi penale.

În baza art. 334 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor pentru care este trimis în judecată inculpatul B.L.S., din infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave în formă continuată prevăzută de art. 215 alin. (2), (3), (4), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), săvârşită faţă de părţile civile SC V.T. SRL Oradea, SC A. SA Piteşti, SC P. SA Brăila şi partea vătămată SC V.C. SRL Ştefăneşti, într-o infracţiune de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, în formă continuată, prevăzută de art. 215 alin. (2), (3), (4), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), săvârşită faţă de părţile civile SC A. SA Piteşti şi SC V.T. SRL Oradea, şi într-o infracţiune de emitere a unei file cec fără a avea disponibil în cont, prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934, cu aplicarea art. 41 alin (2) C. pen., săvârşită faţă de părţile vătămate SC P. SA Brăila şi persoana juridică vătămată SC V.C. SRL Ştefăneşti.

În baza art. 13 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), raportat la art. 11 lit. a) din Legea nr. 87/1994 şi art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, a fost condamnat inculpatul B.L.S. (fost B.F.L.S.), fiul lui G.D. şi M., născut în Lugoj, judeţul Timiş, cu domiciliul în Timişoara, judeţul Timiş, cetăţean român, studii 12 clase, stagiul militar satisfăcut, necăsătorit, are un copil minor, fără antecedente penale) la o pedeapsă de:

-1 (un) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală.

În baza art. 84 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 59/1934, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de:

-1 (un) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de emitere de cec-uri, fără a avea disponibil în cont.

În baza art. 215 alin. (2), (3), (4) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de:

- 10 ani închisoare şi 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 din C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea, aceea de 10 ani închisoare, acesta urmând să execute pedeapsa totală de:

-10 ani închisoare, pedeapsa principală, şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen., pedeapsă complementară, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave.

A interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) din C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestului din perioada de la 13 aprilie2004 - la 27 iunie 2007.

În baza art. 348 C. proc. pen., a dispus anularea următoarelor acte:

- 4 file cec emise de inculpat prin SC S. SRL pentru beneficiarul parte civilă SC V.C. SRL Oradea, având următoarele serii: BM - 300 010 92 842 din 27 august 2004, BM - 300 010 92 843 din 01 septembrie 2004, BM - 300 010 92 846 din 02 septembrie 2004 şi BM - 300 010 92 847 din 16 septembrie 2004.

- 2 file cec emise de inculpat prin SC C. SRL Timişoara, pentru beneficiarul parte civilă SC A. SA Piteşti, având următoarele serii: BF - 326-000 29 389 din 15 decembrie 2004, BF - 326-000 29 388 din 13 decembrie 2005.

- 1 filă cec, seria BF - 326 000 29 382 din 20 decembrie 2004, emisă de inculpat prin SC C. SRL Timişoara pentru beneficiarul SC V.C. SRL, pentru suma de 851.430.004 lei.

- 2 file cec emise de inculpat prin SC C. SRL Timişoara, către SC P. SA Brăila, având seriile: BF - 326 000 29 386 din 07 ianuarie 2005 şi BF - 326 000 29 385 din 07 ianuarie 2005 14682 inclusiv, şi respectiv BD - 312-00457154 şi BD - 313-00457155.

A constatat că SC V.C. SRL nu s-a constituit parte vătămată sau parte civilă în această cauză.

În baza art. 118 lit. d) C. proc. pen., a dispus confiscarea speciala de la inculpat şi de la partea responsabilă civilmente SC C. SRL Timişoara, a sumei de 191 lei (1.915.604 ROL), suma reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat persoanei juridice vătămate SC V.C. SRL Ştefăneşti, judeţul Argeş, care nu s-a constituit parte civilă în cauză.

A luat act că partea civilă SC P. SA Brăila a renunţat la constituirea sa de parte civilă în această cauză faţă de inculpatul B.L.S. şi faţă de partea responsabilă civilmente SC C. SRL Timişoara.

A constatat că partea responsabilă civilmente SC S. SRL Timişoara a fost radiată din registrul comerţului Timiş, prin încheierea din data de 14 martie 2007.

În baza art. 14, 346 C. proc. pen. şi art. 114 şi urm. C. proCod Fiscal, a obligat pe inculpatul B.L.S., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC K.G. SRL Timişoara să plătească părţii civile A.N.A.F., reprezentată legal prin D.G.F.P. Timiş, suma de 2.816 lei (28.166.055 ROL), reprezentând contravaloarea impozitului pe profit şi T.V.A. pentru care s-au calculat dobânzi şi penalităţi, conform raportului de expertiză contabilă, şi la plata în continuare a penalităţilor şi majorărilor prevăzute de C. proCod Fiscal, până la plata efectivă a debitului, şi s-a respins restul pretenţiilor acestei părţi.

În baza art. 14, 346 C. proc. pen. şi art. 998 şi urm. C. civ., a obligat pe inculpatul B.L.S., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC C. SRL Timişoara, să plătească părţii civile SC P. SA Bucureşti - Sucursala A. Piteşti (fostă SC A. SA Piteşti) suma de 134.538 lei (1.345.380.204 ROL) despăgubiri civile şi suma de 6.595 lei (65.957.201 ROL) cu titlu de dobânzi.

În baza art. 14, 346 C. proc. pen. şi art. 998 şi urm. C. civ., a obligat pe inculpatul B.L.S., să plătească părţii civile SC V.C. SRL Oradea suma de 1.669.041.057 lei, despăgubiri civile.

În baza art. 13 din Legea nr. 241/2005 a dispus comunicarea dispozitivului prezentei hotărâri, la data rămânerii definitive, către O.N.R.C.– Bucureşti.

Pentru a pronunţa această sentinţă penală instanţa a reţinut următoarele.

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lingă Tribunalul Timiş nr. 667/P din 17 mai 2005 a fost trimis in judecată inculpatul B.L.S., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi art. 215 alin. (2), (3), (4), (5), C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. reţinându-se în fapt că în vederea dobândirii de fonduri băneşti pe căi ilegale, inculpatul B.L.S. a luat hotărârea infracţională de a păgubi statul român şi partenerii de afaceri după cum urmează în perioada iunie 2001 - iulie 2002 în calitate de administrator la SC K.G. SRL Timişoara, inculpatul B.L.S. a realizat un profit impozabil de 3,722.354.016 lei, rezultat din înstrăinarea mărfurilor aferente facturilor seria şi nr. TM ACB 4682451 din 1 martie 2002, 4682452 din 5 martie 2002, 4682453 din 6 martie 2002, 4682454 din 11 martie 2002, 4682460 din 26 martie 2002, 4682461 din 1 aprilie 2002, 4682462 din 3 aprilie 2002, 4682465 din 30 aprilie 2002,4682463 din 4 mai2002, 4682466 din 12 iulie 2002, 4682467 din 25 iulie 2002, 5203134 din 1 aprilie 2001, 8755444 din 5 iunie 2001 395225 din 3 iulie 2001, 1556544 din 30 iulie 2001, 8907168 din 28 august 2001, 07246 din 05 septembrie 2001, 3644952 din 5 martie 2002, 3644953 din 5 martie 2002, 5753149 din 27 martie 2002, 5753067 din 29 martie 2002, 5753068 din 4 aprilie 2002, 7033809 din 19 aprilie 2002,662150, 662154 din 12 iulie 2002, 767272 din 25 iulie 2002, 7672714 din 25 iulie 2002 (vol. 3, fila 10, u.p).

În această perioadă inculpatul nu a evidenţiat în contabilitate activitatea desfăşurată şi nu a întocmit şi condus evidenţa contabilă a societăţii. Astfel inculpatul nu a întocmit registrele de contabilitate, jurnalele de vânzări şi cumpărări şi balanţele de verificare lunare. Pentru unele vânzări inculpatul a emis către clienţi doar exemplarul albastru din facturierul fiscal celelalte două exemplare ne fiind completate. Pentru mărfurile înregistrate în facturile de aprovizionare, s-a constatat că nu se regăsesc în stocul faptic al societăţii şi nici nu s-au întocmit documente de vânzări, ceea ce înseamnă în mod logic că au fost înstrăinate fără documente. În funcţie de veniturile realizate conform facturilor sus-menţionate, organele de control fiscal au stabilit pentru perioada supusă controlului că inculpatul a realizat un profit impozabil de 3.722.354.016 ROL (vol. 3 fila 45) asupra căruia prin aplicarea procentului legal s-a stabilit un impozit pe profit de 934.144.055 ROL. De la plata acestei sume s-a sustras inculpatul prin neînregistrarea în contabilitate a veniturilor realizate. La momentul cumpărării unor mărfuri din facturile susmenţionate, inculpatul era obligat, conform prevederilor OUG nr. 217/1999 şi HG nr. 402/2000, respectiv Legii nr. 345/2002 şi HG nr. 598/2002, să ceară şi să deţină copia documentului legal prin care se atesta că furnizorul are calitatea de plătitor de T.V.A. Organele de control fiscal au constatat că inculpatul nu a deţinut acest document legal şi prin urmare s-a sustras de la plata sumei de 1.056.503.961 lei reprezentând TVA, sumă pe care, în lipsa documentului legal, era obligat să o plătească până la data de 25 a lunii următoare emiterii facturii.

Totodată, organele de control au stabilit că societatea nu a putut prezenta copia de pe documentul legal, care să ateste calitatea de plătitor de TVA a furnizorilor de bunuri şi servicii au emis facturi către K.G., cu TVA mai mare de 20.000.000 lei, respectiv 50.000.000 ROL în procesul- verbal întocmit de lucrătorii D.G.F.P. Timiş la data de 18 septembrie 2003 se precizează că reprezentantul K., la momentul acceptării facturilor fiscale eliberate de furnizorii de bunuri sau servicii în cauză, trebuia să le solicite dovada calităţii de plătitor de TVA. Deoarece acest lucru nu s-a întâmplat, controlul a considerat acest TVA nedeductibil fiscal. Urmare a celor de mai sus, s-a constatat că societatea nu a procedat la calculul, înregistrarea şi virarea la bugetul de stat a obligaţiilor datorate (TVA şi impozit pe profit). S-a calculat un impozit pe profit datorat de 934.144.055 ROL şi un TVA datorat de 1.056.503.961 ROL (vol. 3 fila 13, 14).

În cauză s-a dispus efectuarea unei expertize contabile. Expertiza diminuează drastic obligaţiile SC K.G. SRL către bugetul de stat. Astfel, s-a calculat un impozit pe profit şi TVA rezultate ca urmare a neînregistrării în contabilitate a facturilor susmenţionate în valoare totală de 28,166.055 lei. Cauza diminuării impozitului pe profit şi TVA este aceea că expertul, în mod eronat a constatat că facturile fiscale reprezentând vânzări (anexa 2 la p.v. de control) au fost emise numai pentru S. SRL. In actul de control se menţionează că pentru mărfurile înregistrate în facturile emise către S. nu au existat documente care să ateste provenienţa acestuia. în legătură cu TVA-ul, diferenţa de cuantum dintre cel calculat de D.G.F.P. şi expertul contabil provine din faptul că expertiza a constatat că furnizorii societăţii la data emiterii facturilor respective erau plătitori de TVA. în drept, dovada calităţii de plătitor de TVA trebuia cerută de K.G., la momentul acceptării facturilor fiscale. Acest aspect neavând loc, organul de control în mod corect a stabilit ca nedeductibil fiscal TVA-ul aferent. Cu privire la calculul obligaţiilor fiscale referitoare la facturile întocmite de K.G., în mod eronat expertiza contabilă a constatat că organul de control a stabilit obligaţiile fiscale considerând că toate facturile au fost emise de S. De asemenea, în raportul de expertiză se constată în mod eronat că prin facturile întocmite de K. către S. între cele două societăţi nu a avut loc o vânzare de mărfuri sau servicii. Pentru a participa la sistemul de compensare între societăţile în cauză trebuia să existe o relaţie economică, respectiv o creanţă care să facă obiectul compensării. Dacă aceste operaţiuni impozabile nu ar fi avut loc, procesul de compensare, respectiv de recuperare a creanţelor nu era posibil. Acelaşi aspect se constată şi în cazul impozitului pe profit şi ca atare în mod eronat expertiza a constatat că K. nu datorează obligaţii fiscale aferente facturilor emise.

Sumele corecte aferente impozitului pe profit şi TVA calculate de organele D.G.F.P. Timiş (934.144.055 ROL - impozit pe profit şi 1.056.503.961 ROL - TVA).

În baza contractului de vânzare-cumpărare produse petroliere nr. 3 din 01 august 2004, SC V.T. SRL Oradea a livrat către SC S. SRL Timişoara, produse petroliere. Contractul a fost semnat de partea vătămată A.D.D., administratorul SC V.T. SRL şi inculpatul B.L.S., administratorul SC S. SRL Timişoara. La art. 6 din contract se stipulează faptul că plata produselor petroliere se va face prin file cec la o scadenţă de 10-15 zile.

În temeiul contractului încheiat au fost livrate mai multe cantităţi de motorină către inculpat.

Situaţia ultimelor 4 livrări a fost următoarea: la data de 27 august 2004, V. Oradea a livrat către S. Timişoara cantitatea de 36.670 l motorină în valoare totală de 975.424.567 lei. Plata a fost efectuată cu fila cec BM 300 01092842 semnată şi ştampilată de inculpatul B.; la data de 01 septembrie 2004, V. a livrat către S. Timişoara cantitatea de 37.600 litri motorină, în valoare de 996.404.136 ROL. Inculpatul B. a emis fila cec BM - 300 01092843 semnată şi ştampilată de el, în scopul de a plăti marfa. La data de 02 septembrie 2004, V. a livrat către S. cantitatea de 29.340 l motorină în valoare de 777.513.227 ROL. în scopul efectuării plăţii inc. B. a emis fila cec BM - 300 0109284 semnată şi ştampilată de el; la data de 16 septembrie 2004, V. a livrat către S. cantitatea de 35.917 I motorină, în valoare de 883.546.707 lei. S-a emis de inculpatul B. fila cec BM - 300 01092847 ştampilată şi semnată de inculpat.

Toate aceste 4 file cec au fost introduse la plată de către partea vătămată şi au fost refuzate la plata pe motiv „lipsă disponibil" şi „trăgător aflat în interdicţie bancară". Precizăm faptul că în urma cercetărilor efectuate s-a constatat că celelalte rubrici ale filelor cec au fost completate ulterior, de partea vătămată A., sumele fiind cele înscrise pe facturile fiscale, iar datele fiind socotite în intervalul 13-15 zile de la data livrării.

Primele două file cec au fost girate de V.T. la Banca Românească Sucursala Oradea, banca fiind cea care le-a introdus la plată. Odată cu introducerea la plată a primei file cec SC S. SRL a intrat în interdicţie bancară (13 septembrie 2004).

Ulterior consumării infracţiunii, SC S. a mai plătit cu O.P. o parte din prejudiciul pe care l-a cauzat furnizorului.

Partea vătămată A.D. în calitate de reprezentant al societăţii comerciale păgubită, se constituie parte civilă cu suma de 2.170.000.000 lei, deoarece o parte din prejudiciu a fost recuperat.

Extrasele de cont existente la dosar arată că nici la data emiterii cecurilor şi nici în zilele premergătoare datelor de scadenţă ale cecurilor, nu exista în contul SC S. SRL provizionul necesar acoperirii acestor cecuri. Mai mult, s-a constatat că S. vindea de obicei, în aceeaşi zi, cantitatea de combustibil primită de la V., către firme din Timişoara (A.P., I.M., B.J., etc.), sub preţul de achiziţie, ceea ce denotă o intenţie clară din partea inculpatului de a o păgubi pe partea vătămată, deoarece nu ar fi putut obţine şi plăti preţul mărfurilor livrate de partea vătămată.

La datele de 13 decembrie 2004 şi 15 decembrie 2004, inculpatul B.L.S. în calitate de asociat unic şi administrator al SC C. SRL Timişoara, a cumpărat de la P. SA - Sucursala A. Piteşti păcură în valoare de 1.345.380.204 lei, plătind cu două file cec (BF - 326 00029388 şi BF - 326 00029389). Cele două file cec au fost completate în totalitate de inc. B. (conform declaraţiei sale), datele de pe cecuri (15 ianuarie 2005 şi 22 ianuarie 2005), fiind cele la care, conform înţelegerii cu furnizorul, marfa urma să fie achitată. La data scadenţei, cec-urile au fost refuzate la plată din cauza lipsei totale de disponibil în cont - trăgător aflat în interdicţie bancară.

Conform facturilor fiscale depuse la dosar în aceleaşi zile, păcura a fost vândută, cu acelaşi preţ de achiziţie către SC E.B.O. SRL Stâlpeni şi de acolo, mai departe la SC C.G. SRL (tot cu acelaşi preţ), ajungând în final la SC S.G. SA şi SC R.R. SA.

Sumele din conturile societăţii, din perioada emiterii acestor file cec erau insuficiente, conform extraselor de cont existente la dosar, ceea ce denotă clar intenţia inculpatului de a înşela. SC S. SRL era în interdicţie bancară din data de 24 decembrie 2004. SC P. SA Bucureşti - Sucursala A. Piteşti s-a constituit parte civilă cu suma de 1.345.380.204 lei. În calitate de administrator al SC C. SRL inc. B. a emis cu titlu de plată, la data de 7 ianuarie 2005, două file cec seria BF - 32600029386 şi BF nr. 32600029385, către SC P. SA Brăila, în valoare totală de 2.007.897.753 lei. În baza unei operaţiuni de compensare, inculpatul B. a preluat datoria SC R. SA Baia Mare la SC P. SA. Această din urmă societate a cumpărat de la P. piese de excavator, conform facturilor fiscale 1014521 şi 1014522 din 8 decembrie 2004. Pentru plata acestor mărfuri inculpatul B. a emis cele două file cec către SC P. SA Deoarece ştia că nu există nici o relaţie comercială între C. şi R., s-a apreciat că inculpatul B. a prevăzut încă din momentul emiterii că nu va plăti cele două file cec. Astfel el a contribuit la înşelarea în mod direct a părţii vătămate prin emiterea a două titluri de plată ce nu au fost onorate la plată conform obligaţiei asumată în momentul ridicării mărfurilor.

Cele două file cec au fost refuzate la plată pe motiv de lipsă totală de disponibil, pe motiv că este emis de un trăgător aflat în interdicţie de a emite asemenea instrumente, şi pe motiv că filele cec aparţin unui set de instrumente care a fost retras din circulaţie. În consecinţă, SC P. SA Brăila s-a constituit parte civilă cu suma de 2.007.898.353 lei împotriva SC C. SRL şi a inculpatului B.

Martora S.L. - merceolog la P. SA Brăila declară că cele două cecuri au fost semnate şi ştampilate de inc. B., iar restul rubricilor au fost completate de o colegă. Inculpatul B. era însoţit de un delegat al R. Baia Mare.

Tot în această perioadă de timp, inculpatul B. a înşelat şi SC V.C. SRL deoarece a emis o filă cec fără acoperire şi în dauna acesteia, filă seria BF - 326 00029382, în valoare de 851.430.004 lei, datată 20 decembrie 2004 care a fost refuzată la plată datorită lipsei parţiale de disponibil. Fila cec a fost girată de V.C. către L., care a introdus-o în bancă. Aceasta este fila cec datorită căreia SC C. SRL a intrat în interdicţie bancară. Deşi s-a încercat contactarea SC V.C. SRL, nu s-a reuşit acest lucru, astfel că la dosar nu există constituire de parte civilă (societatea nu funcţionează faptic la adresa existentă în acte - localitatea Ştefăneşti, judeţul Argeş). La dosar a fost anexată o factură fiscală din care rezultă că la data de 25 noiembrie 2004, C. a cumpărat de la V.C. motorină în valoare de 851.430.004, marfa fiind plătită cu fila cec sus-menţionată.

Inculpatul B. a declarat că la data de 25 februarie 2005 a livrat marfă către SC V. SRL în valoare de 849.614.400 lei pentru stingerea datoriei, depunând în acest sens la dosar factura fiscală 3338360 din 25 februarie 2005 (nu s-a întocmit proces - verbal de compensare - notă de constatare – G.F.).

Împrejurarea că inculpatul a livrat marfă în contul datoriei produse prin refuzul filei cec, nu reprezintă decât acoperirea prejudiciului, dar nu poate fi absolvit de răspundere penală deoarece fapta de emitere a filei cec s-a consumat la data de 20 decembrie 2004 când a fost refuzată plata.

Apreciindu-se că nu există o dovadă certă a stingerii datoriei se impune citarea în proces în calitate de parte vătămată a acestei părţi.

În legătură cu reaua intenţie a inculpatului B.L.S., legat de emiterea filelor cec se reţine că inculpatul a vândut de două ori combustibil la SC E.B. SRL Stâlpeni. Prima cantitate cea cumpărată de la SC V.C. SRL, dar marfa nu a fost plătită, iar a doua cantitatea fost livrată la datele de 13 şi 15 decembrie 2004, deşi SC E.B. SRL nu a achitat nici o parte din marfă şi nici ulterior nu a achitat-o,

Inculpatul B.L.S. nu se consideră vinovat susţinând că a emis filele cec şi le-a folosit drept garanţie neavând intenţia de a înşela, şi a crezut că sumele pe care le avea de încasat de la alte societăţi vor fi achitate I timp, dar din diverse motive banii nu au fost achitaţi şi viraţi în cont. S-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, apreciindu-se că starea de fapt reţinută mai sus contrazice susţinerile inculpatului şi relevă reaua credinţă şi intenţia acestuia de a înşela societăţile comerciale păgubite în relaţiile comerciale derulate.

Audiat în instanţă inculpatul a susţinut că nu se consideră vinovat de săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune şi evaziune fiscală, ci doar de aceea de emitere a unor cec-uri cu nerespectarea condiţiilor prevăzute de Legea nr. 59/1934.

În instanţă au fost audiaţi martorii propuşi în rechizitoriu şi audiaţi şi în timpul urmăririi penale, aceştia menţinându-şi declaraţiile, a încuviinţat efectuarea unei expertize contabile dar inculpatul a declarat că nu are posibilitatea de a achita onorariul de 30.000.000 ROL şi renunţă la efectuarea acestei probe ce urma să stabilească realitatea şi valoarea prejudiciilor cauzate de inculpat părţilor vătămate.

Analizând probele administrate în cauză instanţa a reţinut aceeaşi stare de fapt cu cea prezentată în actul de sesizare a instanţei pentru infracţiunea de evaziune fiscală precum şi vinovăţia inculpatului, condamnându-lpentru această faptă.

La termenul de judecată din 05 mai 2006 instanţa apus în discuţie schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpatului din art. 215 alin. (2) – (5) cu aplicarea art. 41 alin (22) C. pen., în art. 215 alin. (2) – (5) cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi menţinerea prevederilor art. 41 alin. 2) C. pen., precum şi reţinerea alin. (5) a art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP) în raport cu constituirile de parte civilă.

Schimbarea încadrării juridice din forma continuată a infracţiunii de înşelăciune în concurs real al aceleiaşi infracţiuni este justificată de perioada relativ îndelungată a infracţiunilor, cuprinsă între 27 august 2004 şi 07 ianuarie 2005, modalităţile de săvârşire-fiind diferite şi produsele achiziţionate nefiind identice.

Prin sentinţa penală nr. 393/PI din 19 iunie 2006, Tribunalul Timiş a dispus în baza art. 334 C. proc. pen. schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave în formă continuată prevăzută de art. 215 alin. (2) – (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (2) – (5) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) privind părţile vătămate SC V.T. SRL Oradea şi partea vătămată SC P. SA Brăila şi din infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave în formă continuată prevăzută de art. 215 alin. (2) – (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în infracţiunea de înşelăciune în formă continuată prevăzută de art. 215 alin. (2) – (4) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) privind pe parte vătămată SC A. SA Piteşti şi din infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave în formă continuată prevăzută de art. 215 alin. (2) – (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în o infracţiune continuă de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (2) – (4) C. pen. privind parte vătămată SC V.C. SRL Ştefăneşti judeţul Argeş.

În baza art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) (raportat la art. 11 lit. a) din Legea nr. 87/1994 republicată şi art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 24/2005) l-a condamnat pe inculpatul B.L.S. la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală.

În baza art. 215 alin. (2) – (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) l-a condamnat pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 11 ani închisoare pentru săvârşirea a 4 infracţiuni de înşelăciune privind pe partea vătămată SC V.T. SRL Oradea şi la o pedeapsă de 10 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea a 2 infracţiuni de înşelăciune privind partea vătămat SC P. SA Brăila.

În baza art. 215 alin. (2) – (4) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) acelaşi inculpat a fost condamnat la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru săvârşirea a 2 infracţiuni de înşelăciune privind pe parte vătămată SC A. SA Piteşti.

În baza art. 215 alin. (2) – (4) l-a condamnat pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârşirea de înşelăciune privind pe SC V.C. SRL Ştefăneşti judeţul Argeş.

Pedepsele aplicate inculpatului au fost contopite potrivi dispoziţiilor art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 34 lit. b) C. pen., în pedeapsa cea mai grea pe care a sporit-o cu 6 luni închisoare, pedeapsa principală totală fiind de 11 ani şi 6 luni închisoare, care urmaşă fie executată în regim de detenţie, interzicându-i-se inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) şi e) C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

Inculpatului i s-a aplicat şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) şi e) C. pen. pe o durată de 5 ani ce urma să se execute după executarea pedepsei principale.

Fiind judecat în stare de arest, în baza art. 88 C. pen i s-a dedus durata arestului preventiv de durata reţinerii şi a arestării preventive de la 13 aprilie 2005 la zi şi s-a menţinut în continuare starea de arest preventiv.

Soluţionând acţiunile civile formulate în cauză, în baza art. 346 C. proc. pen., acestea au fost admise în parte avându-se în vedere expertiza contabilă efectuată în timpul urmăririi penale şi constituirile de parte civilă din timpul urmăririi penale şi din timpul cercetării judecătoreşti şi a fost obligat inculpatul să plătească în solidar cu partea responsabilă civilmente SC K.G. SRL Timişoara suma de 28.166.055 ROL către partea civilă D.G.F.P.S. Timiş; cu partea responsabilă civilmente SC S. SRL suma de 2.170.000.000 ROL către partea civilă SC V.T. SRL Oradea cu titlu de despăgubiri; cu partea responsabilă civilmente SC C. SRL suma de 2.007.898.353 ROL părţii civile SC P. SA Brăila şi a sumei de 1.345.380.204 ROL cu titlu de despăgubiri şi suma de 65.957.201 ROL reprezentând dobânzi către partea civilă SC A. SA Piteşti fiind respinse în rest pretenţiile civile formulate ca neîntemeiate.

În baza art. 118 lit. d) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat şi de la partea responsabilă civilmente SC C. SRL a sumei de 851.430.004 ROL suma reprezentând prejudiciul cauzat părţii vătămate SC V.C. SRL Ştefăneşti.

În baza art. 368 C. proc. pen. s-a dispus anularea filelor cec emise de inculpat fără a avea disponibil în cont.

S-a dispus comunicarea hotărârii la O.N.R.C. Bucureşti şi a fost obligat în solidar cu părţile responsabile civilmente la plata sumei de 30.000.000 ROL cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva sentinţei penale nr. 393/PI din 19 iunie 2006 au declarat apel inculpatul B.L.S. şi D.G.F.P. Timiş, criticând sentinţa pentru nelegalitate.

În motivarea apelului s-a invocat necompetenţa materială a tribunalului pentru soluţionarea cauzei după schimbarea încadrării juridice dată faptei deoarece prin niciuna dintre infracţiunile de înşelăciune nu s-a cauzat un prejudiciu mai mare de 2.000.000.000 ROL ceea ce atrage încadrarea juridică prevăzută de art. 215 alin. (4) C. pen. şi declinarea competenţei tribunalului în favoarea judecătoriei.

S-a invocat neconcordanţa dintre considerente şi dispozitivul hotărârii, deoarece în considerente instanţa se pronunţă pentru respingerea excepţiei de nulitate a urmăririi penale, însă în dispozitiv nu se regăseşte această dispoziţie.

S-a susţinut nelegalitatea hotărârii şi pentru nepronunţarea primei instanţe asupra schimbării încadrării juridice a faptelor din infracţiunea de înşelăciune în aceea de fals la legea cec-ului, cerere formulată de inculpat şi consemnată în practicaua hotărârii, precum şi pentru confiscarea sumei de 851.430.000 ROL de la inculpat fără ase reţine compensarea creanţelor reciproce dintre societatea inculpatului şi partea vătămată SC V.C. SRL.

Netemeinicia sentinţei penale apelate a fost invocată cu privire la infracţiunea de evaziune fiscală reţinută în sarcina inculpatului deşi faţă de prejudiciul reţinut conform expertizei, care este foarte mic, faptei îi lipseşte gradul de pericol social specific unei infracţiuni, iar emiterea filelor cec nu a fost săvârşită cu intenţia de a înşela societăţile constituite părţi civile, neputându-se reţine infracţiunea de înşelăciune ci doar aceea de fals la legea cec-ului, impunându-se schimbarea încadrării juridice în acest mod, mai puţin pentru fapta de la pct. 5 din rechizitoriu care nu există deoarece nu există nici prejudiciu şi se impune achitarea.

Partea civilă a criticat sentinţa pentru netemeinicie, apreciind că instanţa în mod greşit a reţinut doar prejudiciul stabilit prin expertiză şi, deşi a formulat obiecţiuni la acest raport, prima instanţă nu s-a mai pronunţat asupra lor.

Examinând motivele de apel, Curtea de Apel Timişoara le-a apreciat întemeiate şi, prin Decizia penală nr. 268/ A din 09 august 2006 pronunţată în Dosarul nr. 4396/PI /2006, a dispus admiterea apelurilor, desfiinţarea sentinţei apelate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Timiş.

Pentru a pronunţa această soluţie s-a reţinut nelegalitatea hotărârii deoarece instanţa nu s-a pronunţat asupra cererii inculpatului pentru schimbarea încadrării juridice a faptelor din infracţiunea prevăzută de art. 215 alin (2) – (5) C. pen. descrise la pct. 2 - 5 din rechizitoriu în infracţiunea de fals la legea cec-ului., iar atunci când s-a pronunţat pentru schimbarea încadrării juridice a acestor fapte din infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (2), (3), (4), şi (5) C. pen. cu aplic art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în mai multe infracţiuni dintre care unele având încadrarea art. 215 alin. (2) – (5) C. pen. cu aplic art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi altele în art. 215 alin. (2) – (4) C. pen. cu aplic art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) a aplicat în mod nelegal dispoziţiile art. 334 C. proc. pen. atât cu privire la schimbarea încadrării juridice cât şi cu privire la individualizarea pedepsei pentru fiecare infracţiune astfel rezultată, neexistând identitate între infracţiune şi sancţiunea aplicată, deoarece pentru fiecare caz s-a aplicat câte o pedeapsă cu închisoarea, (însă pentru săvârşirea mai multor infracţiuni. Al treilea motiv de nelegalitate vizează încălcarea dispoziţiilor art. 356 C. proc. pen. deoarece nu se face distincţie între conţinutul rechizitoriului şi considerentele instanţei, nefiind posibilă cercetarea de către instanţa de control a modului cum prima instanţă a evaluat probele, propriile judecăţi emise şi argumentele pe care se întemeiază reţinerea vinovăţiei inculpatului în raport cu fiecare act material. Judecând cauza cu procedura nelegal îndeplinită faţă de SC C. SRL, aceasta nefiind citată prin administrator judiciar SC M.M.R. SRL, a pronunţat o hotărâre lovită de nulitatea prevăzută de art. 197 alin. (3) C. proc. pen.

Prima instanţă a stabilit cuantumul pretenţiilor civile având ca temei expertiza contabilă efectuată în cauză, dar care a fost contestată de inculpat şi partea civilă apelantă, fără a pune în discuţie şi a administra mijlocul de probă corespunzător rezolvării cauzei sub toate aspectele, nerespectând obligaţia de a-şi exercita rolul activ.

Prin aceeaşi decizie s-a dispus instanţei de rejudecare să se conformeze considerentelor pentru care s-au admis apelurile şi va avea în vedere şi celelalte motive de apel, în plus va reevalua competenţa sa materială în raport de statuarea pe care o va face asupra încadrării juridice a infracţiunii cu care este sesizată prin rechizitoriu. în condiţiile în care Tribunalul va menţine cauza sub competenţa sa, va lămuri, pe bază de probe, atât elementele constitutive ale infracţiunii ce va face obiectul judecăţii, cât şi temeinicia, respectiv cuantumul pretenţiilor civile formulate în cauză de către părţile civile astfel constituite şi va observa încă odată dispoziţiile art. 118 C. pen. referitoare la confiscarea de la inculpat a sumei de 851.430.00 ROL. Prima instanţă va respecta regulile procedurii de citare a părţii responsabile civilmente SC C. SRL, prin administrator financiar.

În vederea rejudecării, cauza a fost înregistrată la Tribunalul Timiş sub nr. 2921/30/2006 şi, procedându-se potrivit dispoziţiilor deciziei penale de desfiinţare, s-a stabilit cadrul legal procesual prin identificarea părţilor vătămate, părţilor civile şi părţilor responsabile civilmente, sub aspectul denumirii acestora şi al reprezentanţilor legali şi adresele actuale ale sediilor şi domiciliilor.

Pentru identificarea părţii vătămate SC V.C. SRL s-au efectuat adrese la O.N.R.C., O.R.C. Argeş şi Bucureşti, s-au făcut verificări de poliţia Ştefăneşti - Argeş şi s-a stabilit că aceasta se numeşte SC V.C. SRL şi are sediul în localitatea Ştefăneşti, judeţul Argeş şi a fost citată de la această adresă, dar s-a comunicat atât de oficiul poştal Ştefăneşti Argeş cât şi de poliţia din localitate care au confirmat că societatea este necunoscută la adresă şi nu a putut fi identificat un alt sediu sau punct de lucru şi nici menţiuni privind reorganizarea judiciară a societăţii, faliment sau dizolvare, neexistând astfel de menţiuni în registrul comerţului, pentru a se impune citarea reprezentanţilor societăţii. Această parte a fost citată şi de la adresa indicată iniţial prin rechizitoriu precum şi prin afişare la uşa primăriei locului faptei primăria oraşului Ştefăneşti, judeţul Argeş.

Părţi civile în cauză sunt: D.G.F.P. Timiş care se prezintă pentru A.N.A.F.; - SC V.T. SRL judeţul Bihor, pentru care în timpul judecării cauzei s-a declanşat procedura falimentului fiind numit administrator judiciar SC C. SRL, judeţul Bihor, procedura de citare cu această parte îndeplinindu-se la sediul său, la sediul administratorului judiciar care o reprezintă în instanţă şi prin afişare la Consiliul Local Oradea; - SC A. SA Piteşti care prin reorganizare a devenit Sucursala A. Piteşti a SC P. SA Bucureşti, având acelaşi sediu în Piteşti str. Petrochimiştilor nr. 127 jud. Argeş de unde a fost citată, precum şi prin afişare la Consiliul Local Piteşti şi SC P. SA Brăila care a fost citată de la sediul din Brăila judeţ Brăila şi prin afişare la Consiliul Local Brăila.

Părţi responsabile civilmente în cauză sunt: SC K.G. SRL Timişoara faţă de care a fost declanşată procedura falimentului fiind numit lichidator judiciar domnul I.N. care a fost citat în cauză ca reprezentant al acesteia, de la adresa sa din Timişoara judeţul Timiş, partea fiind citată şi la adresa Timişoara judeţul Timiş şi prin afişare la Consiliul Local Timişoara ; - SC C. SRL care se află în lichidare înainte de desfiinţarea primei hotărâri, a fost citată prin lichidator SC M.M.R. SRL, cu sediul în Timişoara judeţ Timiş şi prin afişare la Consiliul Local Timişoara şi SC S. SRL care s-a aflat în lichidare dar a fost închisă procedura falimentului şi s-a respins cererea de antrenarea răspunderii asociatului unic care era B.L.S. cu motivarea că nu este stabilită definitiv vinovăţia acestuia şi antrenarea răspunderii sale penale şi a fost radiată din Registrul Comerţului Timiş, astfel că aceasta nu mai există şi nu a mai fost citată în cauză.

Inculpatul a fost judecat în stare de arest preventiv până la data de 27.06 2007 când a fost pus în libertate de Curtea de Apel Timişoara, adresa sa actuală de la care a fost citat fiind Timişoara judeţ Timiş.

Pentru a stabili acest cadru procesual, instanţa a avut în vedere următoarele acte: adresa nr. X din 13 octombrie 2006 a O.R.C. Bucureşti (fila 41 vol. I dosar); adresa nr. X din 20 octombrie 2006 a O.N.R.C. (fila 57 vil. I dosar); adresa nr. X din 13 decembrie 2006 a Tribunalului Comercial Argeş (fila 81 vol. I dosar); adresa nr. X din 19 decembrie 2006 a poliţiei oraşului Ştefăneşti, contract de reziliere şi proces verbal ( filele 84-86 vol. I dosar); adresa nr. X din 15 decembrie 2006 a O.R.C. Piteşti( fila 88 Voi. I dosar); sentinţa nr. 156/S din 30 noiembrie 2006 pronunţată de judecătorul sindic în Dosarul nr. 97/S/2005 al Tribunalului Timiş, secţia comercială ( filele 15-119 vol. I dosar); adresele nr. X din 14 februarie 2007 a O.R.C. de pe lângă Tribunalul Timiş şi nr. X din 08 februarie 2007 a O.R.C. de pe lângă Tribunalul Bihor (filele 136, 137 vol. I dosar); adresa nr. X din 25 februarie 2008 a O.R. Timiş (fila 13 vol. III dosar).

În cauză a fost efectuată o expertiză contabilă de expertul B.A., dispusă din oficiu de instanţă, pentru stabilirea existenţei unui prejudiciu şi valoarea acestuia filele 193-228 Voi. II dosar instanţă şi două suplimente la raportul de expertiză - filele 181-182 Voi III dosar instanţa şi filele 39-43 Voi IV dosar instanţă, s-a răspuns la obiecţiunile formulate de părţi şi expertul a fost prezent în instanţă şi a dat explicaţii, declaraţia fiind consemnată la fila 231 Voi III dosar instanţă. Având în vedere concluziile acestei probe, s-a stabilit că Tribunalul Timiş este competent material să soluţioneze cauza, deoarece şi în situaţia în care valoarea prejudiciului estimat ar fi sub 2 miliarde de lei, şi sar impune schimbarea unei încadrări juridice a faptelor cu care este investită instanţa, sunt aplicabile dispoziţiile art. 41 alin. (1) C. proc. pen.

În instanţă a fost audiat inculpatul care şi-a menţinut declaraţiile date în timpul urmăririi penale şi în primul ciclu procesual, făcând precizări şi completări, au fost audiaţi martorii A.F.G., B.l., A.D.D.,T.L., au fost citaţi toţi martorii din rechizitoriu dar nu a fost posibilă prezentarea unor martori nici cu mandat de aducere, instanţa făcând aplicarea art. 327 alin (3) C. proc. pen., s-au depus actele solicitate de expert de către P. SA Bucureşti – A. Piteşti, înaintate cu adresa nr. X din 19 iulie 2007, în care sunt enumerate şi se află la filele 45-60 şi 127-130 din vol. III dosar instanţă, somaţie nr. 355 din 15 iunie 2005, sentinţa comercială nr. 14 /S din 17 ianuarie 2007 pronunţată de Tribunalul Timiş în Dosarul 1605/30/2006, Decizia civilă nr. 517/R din 07 mai 2007 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, contract credit bancar din 11 aprilie 2005, s-a ataşat Dosarul nr. 1138/ex/2005 al Judecătoriei Timişoara.

Examinând probele administrate în cauză în timpul urmăririi penale, în primul ciclu procesual şi direct în faţa instanţei, se reţin următoarele:

Conform dispoziţiilor art. 264 alin (3) C. proc. pen., text în vigoare la data sesizării instanţei de judecată, respectiv 01 iunie 2005, sesizarea instanţei de judecată se face de procurorul care a dat sau după caz a confirmat rechizitoriul.

Instanţa de judecată a fost sesizată prin înaintarea dosarului de urmărire penală împreună cu rechizitoriul şi adresa de înaintare care este semnată de procurorul ierarhic superior, în speţă prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiş, care în adresă face referire la respectarea dispoziţiilor art. 264 C. proc. pen., astfel că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru refacerea urmăririi penale.

Dispoziţiile art. 332 C. proc. pen. sunt imperative, prevăzând expres situaţiile în care se restituie cauza la parchet, iar cu privire la confirmarea rechizitoriului de către procurorul ierarhic superior, nu este stabilită o formulă expresă care atestă confirmarea, chiar adresa de înaintare atestă că nu a avut loc infirmarea rechizitoriului, deci acesta a fost confirmat.

Prin modificările aduse art. 264 C. proc. pen. prin Legea nr. 356/2006, s-a stabilit expres obligaţia prim procurorului de a verifica sub aspectul legalităţii şi al temeiniciei rechizitoriului, dar acest text nu retroactivează.

Având în vedere cele reţinute şi apreciind că în speţă nu sunt incidente dispoziţiile art. 264 C. proc. pen. şi nu există nici o nulitate absolută, apreciază nedovedită cererea şi susţinerile inculpatului şi, în baza art. 332 C. proc. pen. coroborat cu art. 264 C. proc. pen. şi art. 197 alin. (2) C. proc. pen., s-a respins ca neîntemeiată cererea formulată de inculpatul B.L.S. (fost B.F.L.S.), prin apărătorul său ales, pentru restituirea cauzei la Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiş pentru refacerea urmăririi penale.

Expertiza contabilă efectuată în cauză de expertul Bogdan Alexandru a fost dispusă din oficiu de instanţă, nefiind realizată la cerere uneia din părţi, astfel că instanţa urmează a reţine concluziile acesteia care se coroborează şi cu alte probe administrate în cauză.

Inculpatul B.L.S. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, în formă continuată prevăzută de art. 215 alin. (2) – (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) dar conform expertizei contabile nu s-a confirmat întregul prejudiciu reţinut de parchet la momentul sesizării instanţei, aceasta producând efecte sub aspectul încadrării juridice dată faptelor reţinute în sarcina inculpatului.

Astfel cum s-a reţinut deja SC V.C. SRL nu s-a constituit parte vătămată în cauză în condiţiile prevăzute de art. 24 C. proc. pen., deoarece nu a făcut nici o declaraţie în cauză din care să rezulte că a fost vătămată material şi că înţelege să participe la procesul penal, nu s-a prezentat în timpul cercetării penale sau al cercetării judecătoreşti pentru a formula o poziţie sau pentru a-şi manifesta voinţa şi nici nu a formulat un punct de vedere în scris, astfel că, din actele aflate la dosar, rezultă că aceasta este doar o persoană juridică vătămată prin activitatea desfăşurată de inculpat.

Din actul de control întocmit de D.G.F.P. Argeş la data de 13 mai 2005, la cererea I.P.J. Timiş – S.I.F. s-a stabilit că SC V.C. SRL a cumpărat motorină de la SC C. SRL conform facturii nr. 3338360 din 25 februarie 2005 în valoare de 849.614.400 lei, iar SC V.C. SRL a livrat motorină la SC C. SRL, conform facturii nr. 6514321 din 25 noiembrie 2004 în valoare de 851.430.004. lei şi că la data controlului nici una din facturi nu a fost achitată şi nici nu există un proces verbal de compensare a creanţelor, deci aveau aceste obligaţii reciproce.

Pentru plata sumei de 851.430.004 lei SC C. SRL a emis fila cec BF 32600029385 în favoarea SC V.C. SRL la data de 20 decembrie 2004, iar aceasta a girat-o la firma L., şi a fost introdusă la plată la data de 24 decembrie 2004, însă a fost refuzată plata pentru lipsă de disponibil în cont. Neavând posibilitatea de a achita suma, SC C. SRL a livrat motorină în valoare apropiată debitului.

Aceste aspecte sunt reţinute şi de expertul B.A. în raportul de expertiză contabilă aflat la filele 192- 229 voi. II dosar instanţă şi necontestate de părţi, acesta stabilind că diferenţa dintre cele două sume este de 1.915.604 lei (ROL), dar nu s-a putut lua legătura cu un reprezentant al SC V.C. SRL.

Din cele reţinute nu rezultă intenţia inculpatului B.L.S. în calitate de reprezentant al SC C. SRL de a înşela persoana vătămată, şi nici existenţa unui prejudiciu pentru care aceasta să fi depus plângere şi să se fi constituit parte civilă, astfel încât pentru această faptă nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave prevăzută de art. 215 alin (2) – (5) C. proc. pen. lipsind atât latura obiectivă cât şi cea subiectivă, dar prin emiterea unei file cec fără a avea disponibil la data emiterii şi a asigura existenţa acestuia la data scadenţei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934, de emitere de cec-uri, fără a avea disponibil în cont.

Având în vedere cele reţinute şi constatând întemeiată cererea inculpatului pentru schimbarea încadrării juridice a acestei fapte, a fost admisă, apreciindu-se că infracţiunea săvârşită este cea prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea 59/1934.

Cu privire la fapta descrisă la pct. 4 din rechizitoriu s-a constatat că s-au derulat relaţii comerciale între SC P. SA Brăila şi SC R. SA Baia Mare iar aceste părţi au stabilit ca modalitate de stingere a obligaţilor existente între ele, compensarea prin introducerea în circuitul de compensare a SC C. SRL Timişoara Pentru aceasta au fost întocmite două ordine de compensare în data de 15 decembrie 2004 primul între SC P. SA şi SC C. SRL, iar al doilea între SC R. SA şi SC P. SA, ambele pentru suma de 2.007.897.753 lei.

La data emiterii ordinelor SC C. SRL nu a avut nici o relaţie comercială cu SC P. SA, dar pentru cele ce ar fi urmat să se deruleze a emis două file cec care acopereau suma de 2.007.897.753 lei şi aveau scadenţa la 07 ianuarie 2005, fără a avea disponibil în cont, astfel că la data introducerii cecurilor în bancă pentru executare, plata lor a fost refuzată pentru lipsă de disponibil.

SC P. SA a comunicat instanţei şi expertului contabil că nu se poate constitui parte civilă în cauză, deoarece debitorul său este SC R. SA Baia Mare, astfel că în lipsa unor raporturi comerciale şi a inexistenţei unui prejudiciu nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave prevăzută de art. 215 alin. (2) – (5) C. pen.

Este necontestată de inculpat emiterea celor două file cec fără ca la data emiterii lor să existe disponibil în cont pentru plata sumei de 2.007.897.753 lei şi nici la data scadenţei suma nu era în cont, fapta întrunind elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), de emitere de cec-uri, fără a avea disponibil în cont, în formă continuată. În aceste condiţii cererea pentru schimbarea încadrării juridice formulată de inculpatul B.L.S. a fost admisă.

Între SC C. SRL şi SC P. SA - Sucursala A. Piteşti s-au derulat relaţii comerciale, prima societate cumpărând de la cea de-a doua păcură, pentru care au fost emise două facturi în valoare totală de 1.255.251.032 lei şi două facturi pentru taxe de manipulare şi transport în valoare de 40.129.172 lei,astfel încât valoarea totală a debitului este de 1.295.380.204 lei. Pentru plata acestei sume, inculpatul B.L.S., în calitate de administrator al SC C. SRL, a emis două file cec: BF 32600029388 din 22 ianuarie 2005 şi BF 32600029389 din 15 ianuarie 2005, fără a avea disponibil în cont la data emiterii şi nici la data scadenţei. Din fişa clientului SC C. SRL aflată la fila 36 din vol. II dosar u.p. rezultă că SC A. SA Piteşti nu a avut cunoştinţă despre situaţia financiară a societăţii reprezentată de inculpat, deoareces-a consemnat plata la 30 zile şi garanţie cec. Cele două cecuri au fost introduse la plată dar B.S.P. Bank a refuzat plata pentru lipsă totală de disponibil în cont - trăgător aflat în interdicţie bancară şi cecuri aparţinând unui set de instrumente retrase din circulaţie, inculpatul justificând această situaţie prin aceea că SC E.B. SRL nu a achitat contravaloarea păcurei vândute.

Din raportul de expertiză contabilă respectiv suplimentul la acesta aflat la filele 181-182 din vol. III dosar instanţă, rezultă că din analiza actelor comunicate expertului şi instanţei, rezultă că soldul facturilor neachitate de către SC C. SRL către A. Piteşti este de 129.528 lei (RON )conform evidenţei contabile a creditorului şi dacă nu este contestat prin probe de inculpat, aceasta este valoarea prejudiciului. Inculpatul nu a depus probe contrare cu privire la valoarea şi existenţa prejudiciului.

Din declaraţiile martorei U.E. şi a inculpatului B.L.S. rezultă că la data completării cecurilor şi predării lor către martoră, nu era cunoscută situaţia financiară a SC C. SRL, iar acestea au fost transmise ca mijloc de plată şi nu ca garanţie a plăţii într-o altă modalitate.

Intenţia inculpatului B.L.S. de a înşela partea civilă rezultă şi din împrejurarea că după ce a cumpărat păcura a revândut-o imediat, cu acelaşi preţ către SC E.B. SRL Stâlpeni, iar de la această societate a fost vândută mai departe la SC C.M.B.G. SRL cu acelaşi preţ, apoi la SC S.G. SA şi SC R.R. SA, aspecte dovedite cu facturile fiscale aflate în vol. II al dosarului de urmărire penală.

Având în vedere cele reţinute, fapta inculpatului B.L.S. de a emite 2 cecuri fără a avea disponibil în cont aflându-se în interdicţie bancară, pe care le-a predat părţii civile SC A. SA Piteşti pentru a induce şi menţine în eroare cu privire la executarea contractului de livrare de păcură, ştiind că nu are asigurate disponibilităţi financiare pentru această plată, fiind săvârşită cu intenţie directă, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune în formă continuată, prevăzută de art. 215 alin. (2) – (5) C. proc. cu aplicare art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Din probele administrate în cauză inculpatul B.L.S. nu a făcut dovada că partea civilă avea cunoştinţă de situaţia financiară precară a părţii responsabile civilmente SC C. SRL pe care o reprezenta, nu existe o convenţie scrisă din care să rezulte că nu cec-ul este instrumentul de plată pentru produsele achiziţionate şi nici a împrejurării că s-ar fi achitat prejudiciul creat, astfel că cererea pentru schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de înşelăciune în aceea de emitere de cecuri fără a avea disponibil în cont a fost respinsă ca neîntemeiată.

Între SC S. SRL societate reprezentată de inculpatul B.L.S. şi SC V.T. SRL Oradea s-a încheiat contractul de vânzare cumpărare de produse petroliere nr. 3 din 01 august 2004, care le art. 6 prevede modalitatea de plată a preţului produselor livrate, respectiv că plata se face cu file cec la o scadenţă de 10-15 zile.

După perfectarea contratului au început livrările, iar inculpatul B.L.S., a predat reprezentantului părţii civile A.D.D. file cec în alb, dar înainte de scadenţa prevăzută în contract a achitat contravaloarea mărfii cu ordin de plată, astfel că cecurile au fost restituite acestuia. La ultimele 4 livrări au apărut disfuncţionalităţi în ceea ce priveşte plata următoarelor cecuri: BM 300996404136; BM 30001092843; BM 30001092846 şi BM 30001092847.

Din declaraţiile martorilor A.D.D., şi T.L. rezultă că cec-urile emise în alb de inculpatul B.L.S. au fost semnate şi ştampilate de el jar o parte dintre acestea transmise prin martorul T.L. - merceolog la SC V.T. SRL Oradea şi constituiau instrumente de plată şi nu garanţie pentru plata cu alte mijloace.

La data emiterii acestor cecuri este evident că SC S. SRL nu avea disponibil în cont, suma care trebuia plătită drept preţ pentru motorina achiziţionată, aspect pe care martorul A.D.D. nu l-a cunoscut, dar a aflat despre aceasta la ultimele 4 facturi când plata nu a mai fost făcută la termen, iar situaţia financiară a SC V.T. SRL devenise precară şi s-a impus deschiderea unei linii de credit şi folosirea cec-urilor drept garanţie.

Inculpatul B.L.S. a continuat să emită cec-uri în alb, deşi avea cunoştinţă despre situaţia financiară a societăţii şi despre împrejurarea că motorina achiziţionată de la partea civilă SC V.T. SRL era vândută imediat la acelaşi preţ sau sub preţ societăţii situaţie în care era imposibil de realizat un câştig, sau să poată fi acoperite cheltuielile SC S. SRL şi achitarea facturilor restante.

Din declaraţiile martorilor S.E. şi S.D., O.O.A., A.F.G., M.V., V.G., B.I., D.D.M., K.G. declaraţia inculpatului, precum şi din facturile fiscale aflate în vol. I al dosarului de urmărire penală, rezultă că motorina achiziţionată de la SC V. SRL era vândută imediat de SC S. SRL către alte firme din Timişoara: SC I.M. SRL, SC A.P. SRL, SC B.J. SRL, SC F.S. SRL, cu preţul de cumpărare sau chiar mai mic, dar oricum sub preţul pieţii. Aceeaşi practică a fost folosită de inculpatul B. şi în relaţiile comerciale derulate cu SC A. SA Piteşti.

Pentru a stabili intenţia inculpatului de a menţine în eroare cu privire ia derularea contractului, prin emiterea de cec-uri fără acoperire nu are relevanţă dacă inculpatul avea bani disponibili în alte conturi deschise la alte bănci, decât cel cu privire la care acesta emisese cec-uri în alb, deoarece partea civilă nu putea avea acces decât la cel indicat în cec, astfel că această apărare nu prezintă relevanţă în cauză.

În declaraţia martorului A.D.D. din 18 iunie 2008 dată în instanţă acesta precizează că inculpatul B.L.S. avea cunoştinţă că 2 din filele cec urmau să fie scontate la bancă, fiind de acord, iar la data introducerii la plată a ultimelor 2 file cec în bancă 09 septembrie 2004 avea cunoştinţă că inculpatul este în interdicţie bancară, dar aceste aspecte nu au relevanţă pentru stabilirea existenţei laturii obiective a infracţiunii de înşelăciune, determinant fiind momentul semnării şi înmânării filelor cec, deoarece acela determină menţinerea în eroare a reprezentantului părţii civile, cu privire la executarea contractului, care aşa cum susţine şi martorul l-a recomandat pe inculpatul B.L.S. ca bun platnic.

Din raportul de expertiză contabilă întocmită de expert B.A., rezultă că nu se poate susţine existenţa unei creanţe certe, lichide şi exigibile, dar susţine totodată că totalul filelor cec depuse la datele de 13 septembrie 2004 şi 15 septembrie 2004 este de 1.971.828.643 lei depăşind totalul datoriei pe care SC S. SRL o avea la aceea dată faţă de SC V.T. SRL, respectiv suma de 1.669.041057 lei.

În cauză s-a făcut dovada că la data introducerii celor 2 cec-uri în bancă SC S. avea o datorie de 1.669.041.057 lei, iar refuzul de plată pentru lipsă de disponibil în cont a determinat partea civilă SC V.T. SRL să depună plângere penală.

Din declaraţia lui P.V.F. persoana care conducea contabilitatea SC S. SRL, dată la data de 25 octombrie 2004 şi aflată la filele 411-418 din vol. I al dosarului de urmărire penală, rezultă că la data la care a dat declaraţia datoria SC S. SRL faţă de SC V.T. SRL era în valoare de 2.180.725.689 lei. Diferenţa între această sumă şi cea indicată în rechizitoriu este explicată prin plăţile efectuate între momentul declaraţiei şi data sesizării instanţei.

Instanţa a reţinut că prin activitatea infracţională desfăşurată de inculpatul B.L.S. a fost cauzat un prejudiciu cert părţii vătămate, cel puţin cel constatat de expert ca fiind suma de 1.669.041.057 lei, stabilită ca neachitată la data introducerii în bancă a filelor cec.

Inculpatul susţine şi expertul B.A. constată şi reţine în expertiză că au mai fost efectuate plăţi de către inculpat prin ordine de plată din conturile deschise la alte bănci şi suma pentru care s-a făcut plângere penală s-a diminuat prin plată, aspect ce are relevanţă pentru soluţionarea laturii civile a cauzei.

Fapta inculpatului B.L.S. de a preda 4 file cec semnate şi ştampilate fără a fi completate, pentru a menţine în eroare pe reprezentantul SC V.T. SRL cu privire la executare contractului încheiat de părţi pentru livrarea de produse petroliere, iar prin aceasta a cauzat prejudicii societăţii, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune în formă continuată, prevăzută de art. 215 alin. (2) – (59 C. pen. cu aplicare art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Susţinerile inculpatului, că se face vinovat doar pentru emiterea de cec-uri fără a avea disponibil în cont, nu şi de săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, deoarece A.D.D. cunoştea situaţia sa financiară şi cec-urile au avut doar scopul unor garanţii şi nu au constituit instrumente de plată, nu sunt dovedite în cauză pentru considerentele deja susţinute mai sus, astfel că cererea acestuia de a se schimba încadrarea juridică a faptei din infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave prevăzută de art. 215 alin. (2) – (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în aceea de emitere de cec-uri fără a avea disponibil în cont prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934, a fost respinsă ca neîntemeiată.

În perioada septembrie - decembrie 2004 a indus şi menţinut în eroare cu prilejul încheierii şi derulării unor contracte comerciale cu SC V.T. SRL Oradea şi SC P. SA Bucureşti - Sucursala A. Piteşti, prin predarea unor file cec pentru care nu exista provizia necesară în cont, săvârşind infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave în formă continuată, prevăzută de art. 215 alin. (2) – (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2). C. pen., având în vedere că prejudiciul cauzat prin infracţiune depăşeşte 200.000 lei, şi este compus din suma de 1.669.041.057 lei şi suma de 1.345.380.000 lei.

Având în vedere cele reţinute în baza art. 334 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor pentru care este trimis în judecată inculpatul B.L.S., din infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave în formă continuată prevăzută de art. 215 alin. (2), (3), (4), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. proc. pen., săvârşită faţă de părţile civile SC V.T. SRL Oradea, SC A. SA Piteşti, SC P. SA. Brăila şi partea vătămată SC V.C. SRL Ştefăneşti, într-o infracţiune de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, în formă continuată, prevăzută de art. 215 alin. (2), (3), (4), (5) C. proc. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), săvârşită faţă de părţile civile SC A. SA Piteşti şi SC V.T. SRL Oradea, şi într-o infracţiune de emitere a unei file cec fără a avea disponibil în cont, prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), săvârşită faţă de părţile vătămate SC P. SA Brăila şi persoana juridică vătămată SC V.C. SRL Ştefăneşti.

Având în vedere probele administrate în cauză în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti, cu privire la infracţiunea de evaziune fiscală pentru care inculpatul B.L.S. a fost trimis în judecată, acesta având calitatea de administrator al SC K.G. SRL, instanţa şi-a însuşit starea de fapt descrisă pe larg în rechizitoriu precum şi încadrarea acesteia în drept.

În ceea ce priveşte însă suma ce constituie obiectul infracţiunii au existat discuţii, suma fiind contestată de inculpat, şi a fost efectuată în cauză o expertiză contabilă.

Prin actul de control s-a reţinut că suma datorată este de 2.842.085.068 lei (ROL), iar D.G.F.P. Timiş s-a constituit parte civilă pentru suma de 1.990.148.016 lei (ROL).

În primul ciclu procesual s-a depus la dosar raportul de expertiză contabilă, întocmit de expertul Ivan Teodosie, (filele 58-82 Dosar 5670/P/2005) din care rezultă că suma totală datorată de inculpatul B.L.S. în solidar cu partea responsabilă civilmente, SC K.G. SRL Timişoara pentru perioada 2001 -2002 este de 28.166.055 lei (ROL), din care suma de 9.002.600 lei (ROL) - impozit, suma de 3.423.243 lei (ROL) - dobânzi şi suma de 859.588 lei (ROL) - penalităţi, dar aceasta a fost contestată de partea civilă prin obiecţiunile formulate .

Partea civilă a reiterat obiecţiunile formulate şi în cursul rejudecării cauzei astfel încât expertul Bogdan Alexandru a analizat şi aceste obiecţiuni, iar în suplimentul depus la filele 181-182 vol. III din dosarul instanţei, se precizează că îşi însuşeşte concluziile expertizei efectuate de expertul I.T., suma datorată şi calculată până la data de 30 aprilie 2004, este de 2.826 lei (RON) urmând ca majorările de întârziere să se calculeze până la data insolvenţei societăţii, lucrare ce se efectuează de D.G.F.P. Timiş, în calitate de creditor în cadrul procesului de insolvenţă.

La termenul de judecată din 14 ianuarie 2008 expertul B.A. a fost citat în instanţă şi audiat, precizând expres că a avut în vedere obiecţiunile formulate în cauză şi susţine că atunci când a fost întocmit procesul - verbal de control, nu au fost respectate dispoziţiile Ordonanţei nr. 70/1997 modificată şi republicată, în sensul că nu efectuat controale încrucişate la furnizori sau clienţi şi nu s-a dispus măsura întocmirii contabilităţii şi s-a precizat că în speţă nu erau aplicabile în întregime dispoziţiile Legii nr. 87/1994 privind evaziunea fiscală.

Conform art. 13 din Legea nr. 87 /1994, în varianta în vigoare la data săvârşirii faptei, „fapta de a nu evidenţia prin acte contabile sau alte documente legale, în întregime sau în parte, veniturile realizate ori de a înregistra cheltuieli care nu au la bază operaţiuni reale, dacă au avut ca urmare neplata ori diminuarea impozitului, taxei şi a contribuţiei, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani şi interzicerea unor drepturi sau cu amendă de la 1.000.000 la 10.000.000 lei".

De la data săvârşirii faptei şi până la data trimiterii în judecată a inculpatului şi respectiv până la data judecării cauzei în fond, Legea nr. 87/1994 a suferit mai multe modificări, iar variantele noi sunt mai puţin favorabile inculpatului, astfel că se impune aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), deoarece este necesară raportarea la textele în vigoare la dat soluţionării fondului cauzei.

Fapta inculpatului B.L.S. care în calitate de administrator al SC K.G. SRL în perioada iulie 2001 - iulie 2002 s-a aprovizionat cu produse de la diferite societăţi şi a efectuat vânzări, desfăşurând în acest sens activităţi impozabile, fără a evidenţia în contabilitate activitatea desfăşurată şi veniturile obţinute şi fără a întocmi şi conduce evidenţa financiar contabilă a societăţii, prin care s-a cauzat un prejudiciu de 9.002.600 lei impozit neachitat, faptă săvârşită cu intenţie directă şi care întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală, în baza art. 13 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), raportat la art. 11 lit. a) din Legea nr. 87/1994 şi art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005, l-a condamnat pe inculpatul B.L.S., la o pedeapsă de:1 (un) an închisoare.

Analizând necesitatea schimbării încadrării juridice date faptelor s-a analizat deja amănunţit starea de fapt, probele administrate şi existenţa şi natura infracţiunilor.

Conform art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 58/1934, „se va pedepsi cu amendă de la 5.000 - 100.000 lei şi închisoare de la 6 luni până la 1 an, afară de cazul când faptul constituie un delict sancţionat cu o pedeapsă mai mare, în care caz se aplică această pedeapsă: …2. Oricine emite un cec fără a avea la tras disponibil suficient, sau după ce a tras cec-ul şi mai înainte de trecerea termenelor fixate pentru prezentare, dispune altfel, în total sau în parte de disponibilul avut".

Fapta inculpatului B.L.S. care, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în calitate de administrator al SC C. SRL, a emis o filă cec pe care a predat-o la SC V.C. 2001 SRL Ştefăneşti, fiind datată 20 decembrie 2004 şi două file cec către SC P. SA Brăila, la data de 07 ianuarie 1005, fără a avea disponibil în cont faptă săvârşită cu intenţie directă, cunoscând dispoziţiile legale care interzic emiterea cec-urilor fără acoperire, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de emitere de cec-uri, fără a avea disponibil în cont şi în baza art. 84 alin. 1 pct. 2 din Legea 59/1934, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. pen., îl l-a condamnat pe acesta la o pedeapsă de : 1 an închisoare.

Conform art. 215 alin (2), (3), (4) şi (5) C. pen, „înşelăciunea săvârşită prin folosire de nume sau calităţi mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15 ani. Dacă mijlocul fraudulos constituie prin el însuşi o infracţiune, se aplică regulile privind concursul de infracţiuni".

Inducerea sau menţinerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executării unui contract, săvârşită în aşa fel încât, fără această eroare, cel înşelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condiţiile stipulate, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută în alineatele precedente, după distincţiile acolo arătate.

Emiterea unui cec asupra unei instituţii de credit sau unei persoane, ştiind că pentru valorificarea lui nu există provizia sau acoperirea necesară, precum şi fapta de a retrage, după emitere, provizia, în totul sau în parte, ori de a interzice trasului de a plăti înainte de expirarea termenului de prezentare, în scopul arătat în alin. (1), dacă s-a pricinuit o pagubă posesorului cec-ului, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută în alin. (2).

Înşelăciunea care a avut consecinţe deosebit de grave se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 20 de ani interzicerea unor drepturi.

Fapta inculpatului B.L.S. care, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în calitate de administrator al SC S. SRL, a emis 4 file cec în alb, doar semnate şi ştampilate şi le-a predat d-lui A.D.D., administrator al SC V.T. SRL Oradea, pentru achitarea produselor livrate şi facturate la datele de 27 august 2004, 01 septembrie 2004, 02 septembrie 2004 şi 16 septembrie 2004 şi în calitate de administrator al SC C. SRL, a emis 2 file cec la datele de 13 decembrie 2004 şi 15 decembrie 2004, care au fost completate în întregime de acesta, şi le-a predat la SC P. Sa Bucureşti - sucursala A. Piteşti, fără a avea disponibil în cont, pentru a induce în eroare pe reprezentanţii acestor societăţi la încheierea şi executarea unor contracte comerciale pentru cumpărarea de produse petroliere, activitate infracţională care a cauzat acestor părţi civile prejudicii care însumate depăşesc suma de 200.000 lei, fapte săvârşite cu intenţie directă şi în scopul realizării unor avantaje materiale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave în formă continuată şi, în baza art. 215 alin. (2), (3), (4), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), l-a condamnat pe acesta la o pedeapsă de: 10 ani închisoare - pedeapsă principală şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) din C. pen. pedeapsă complementară.

Văzând că faptele săvârşite de inculpatul B.L.S. sunt concurente, în baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 din C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea, aceea de 10 ani închisoare, acesta urmând ca acesta să execute pedeapsa totală de: 10 ani închisoare, pedeapsa principală, şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) din C. pen., pedeapsă complementară, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave.

S-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) din C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen., ca pedeapsă accesorie, instanţa având în vedere natura infracţiunilor săvârşite de inculpat şi perseverenţa sa infracţională, precum şi împrejurarea că inculpatul s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunilor de calitatea sa de administrator al mai multor societăţi comerciale care în cauză au calitatea de părţi responsabile civilmente.

Inculpatul B.L.S. a fost cercetat penal şi judecat în stare de arest preventiv, începând cu data de 13 aprilie 2004, dar a fost pus în libertate prin Decizia penală nr. 705 din 27 iunie 2007 a Curţii de Apel Timişoara, astfel că în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestului preventiv din perioada de la 13 aprilie 2004 - la 27 iunie 2007.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului, instanţa a avut în vedere gradul de pericol social al infracţiunilor săvârşite de acesta, valorile ocrotite de legea penală, patrimoniul persoanei fizice şi juridice, modalitatea concretă de săvârşire a faptelor, perseverenţa infracţională a inculpatului, care a folosit aceeaşi metodă de comitere a faptelor, acestea fiind realizate sub forma infracţiunilor continuate, dar şi comportamentul procesual al inculpatului, care a recunoscut săvârşirea faptelor, nu este cunoscut cu antecedente penale, vârsta inculpatului, împrejurarea că acesta are un copil minor, apreciind că, atât cuantumul pedepselor, mai ales cea mai grea care este chiar minimul special al acesteia, precum şi modalitatea de executare, sunt de natură să realizeze scopul punitiv, educativ şi preventiv al pedepsei, astfel cum este prevăzut de art. 52 C. pen.

Pentru săvârşirea infracţiunilor, inculpatul s-a folosit de emiterea unor cec-uri, astfel că în baza art. 348 C. proc. pen., s-a dispus anularea următoarelor acte:

- 4 file cec-uri emise de inculpat prin SC S. S.R.L. pentru beneficiarul parte civilă SC V.C. S.R.L. Oradea, având următoarele serii: BM - 300 010 92 842 din 27 august 2004, BM - 300 010 92 843 din 01 septembrie 2004, BM - 300 010 92 846 din 02 septembrie 2004 şi BM - 300 010 92 847 din 16 septembrie 2004.

- 2 file cec-uri emise de inculpat prin SC C. S.R.L. Timişoara, pentru beneficiarul parte civilă SC A. S.A. Piteşti, având următoarele serii: BF - 326-000 29 389 din 15 decembrie 2004, BF - 326-000 29 388 din 13 decembrie 2005.

- 1 filă cec, seria BF - 326 000 29 382 din 20 decembrie 2004, emisă de inculpat prin SC C. S.R.L. Timişoara pentru beneficiarul SC V.C. 2001 S.R.L., pentru suma de 851 430 004 lei.

- 2 file cec-uri emise de inculpat prin SC C. S.R.L. Timişoara, către SC P. S.A. Brăila, având seriile: BF - 326 000 29 386 din 07 ianuarie 2005 şi BF - 326 000 29 385 din 07 ianuarie 2005 14682 inclusiv, şi respectiv BD - 312-00457154 şi BD - 313-00457155.

S-a constatat că SC V.C. 2001 SRL nu s-a constituit parte vătămată sau parte civilă în această cauză, în condiţiile art. 24 alin (1) şi (2) din C. proc. pen.

Având în vedere că SC V.C. 2001 SRL are calitatea de persoană vătămată, iar din expertiza efectuată în cauză, rezultă că SC C. SRL a livrat aceeaşi cantitate de combustibil, după introducerea în bancă a filei cec cu intenţia evidentă de a lichida prejudiciul, iar in cauză nu s-a făcut dovada că aceasta ar avea un prejudiciu, suma cu care s-a îmbogăţit inculpatul şi partea responsabilă civilmente fiind diferenţa între combustibilul cumpărat de la persoana vătămată şi cel livrat acesteia şi care a fost stabilit prin expertiza contabilă ca fiind suma de 191 lei, motiv pentru care în baza art. 118 lit. d) C. proc. pen., a dispus confiscarea specială de la inculpat şi de la partea responsabilă civilmente SC C. S.R.L. Timişoara, a sumei de 191 lei (1.915.604 ROL), suma reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat persoanei juridice vătămate SC V.C. 2001 S.R.L. Ştefăneşti, judeţul Argeş, care nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Văzând punctul de vedere comunicat atât instanţei cât şi expertului de SC P. SA Brăila, în sensul că nu a avut relaţii comerciale cu inculpatul sau una din societăţile comerciale reprezentate de acesta nu se poate constitui parte civilă şi renunţă la constituirea de parte civilă, a luat act că partea civilă SC P. S.A. Brăila a renunţat la constituirea sa de parte civilă în această cauză faţă de inculpatul B.L.S. şi faţă de partea responsabilă civilmente SC C. S.R.L. Timişoara.

Faţă de comunicarea de la oficiul Registrului Comerţului Timiş se va constata că partea responsabilă civilmente SC S. S.R.L. Timişoara a fost radiată din Registrul Comerţului Timiş, prin încheierea din data de 14 martie 2007.

Din timpul urmăririi penale D.G.F.P. Timiş ca reprezentant legal al A.N.A.F, s-a constituit parte civilă iar după desfiinţarea primei hotărâri la data de 26 septembrie 2006 aceasta precizează acţiunea civilă în sensul că solicită obligarea inculpatului B.L.S. în solidar cu Partea responsabilă civilmente SC K.G. SRL la plata sumei de 1.990.148.016 lei (ROL), suma reprezentând contravaloarea impozitului pe profit, şi TVA datorat bugetului statului conform procesului verbal din 18 aprilie 2003 şi suma de 851.437.000 lei (ROL) reprezentând accesoriile (dobânzi penalizatoare şi penalităţi de 0,5%) la impozitul pe profit şi TVA calculate până la data procesului verbal, dar solicită şi plata în continuare a accesoriilor conform codului de procedură fiscală până la plata efectivă a debitului.

Din expertizele efectuate în cauză în mod corect experţii fac referire la activităţile comerciale pe care inculpatul B.L.S. şi partea responsabilă civilmente SC K.G. SRL le-au desfăşurat împreună cu SC S. SRL, deoarece doar acestea sunt reţinute în rechizitoriu şi deci formează obiectul dosarului, numele altor societăţi nu figurează în rechizitoriu, la punctul 1 unde se analizează infracţiunea de evaziune fiscală. Experţii susţin de asemenea că între cele două societăţi SC K.G. SRL şi SC S. SRL nu s-au desfăşurat activităţi comerciale, ci doar s-au întocmit facturi car să ateste astfel de relaţii pentru a putea participa la şedinţe de compensare, iar după efectuarea compensării, factura astfel emisă urma a fi stornată, susţinere ce aparţine şi inculpatului B.L.S. formulată în apărarea sa, iar în această situaţie nu se impune achitarea unui impozit pe profit şi nici plata TVA.

Având în vedere cele reţinute şi împrejurarea că şi SC S. SRL confirmă prin adresa scrisă această stare de fapt, instanţa a apreciat că numai procesul verbal nu este suficient pentru a face dovada derulării unor raporturi comerciale efective, deoarece acestea nu sunt înregistrate în contabilitate, iar organele de control financiar nu au dispus refacerea evidenţelor contabile.

Faţă de cele reţinute şi văzând concluziile celor doi experţi contabili, care coincid, şi care au stabilit o altă valoare a prejudiciului, instanţa a avut în vedere acest prejudiciu care a fost reţinut şi pentru stabilirea răspunderii penale, şi, în baza art. 14, art. 346 C. proc. pen. şi art. 114 şi urm. C. proCod Fiscal, a obligat pe inculpatul B.L.S., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC K.G. S.R.L. Timişoara să plătească părţii civile A.N.A.F., reprezentată legal prin D.G.F.P. Timiş, suma de 2.816 lei (28.166.055 ROL), reprezentând contravaloarea impozitului pe profit şi T.V.A. pentru care s-au calculat dobânzi şi penalităţi, conform raportului de expertiză contabilă, şi la plata în continuare a penalităţilor şi majorărilor prevăzute de C. proCod Fiscal, până la plata efectivă a debitului, respingându-se în rest pretenţiile civile formulate de această parte civilă, ca fiind neîntemeiate.

Din expertiza contabilă efectuată în cauză, de expertul B.A., rezultă că după ce au fost depuse de partea civilă SC P. S.A. Bucureşti - sucursala A. Piteşti (fostă SC A. S.A. Piteşti) actele solicitate, rezultă existenţa prejudiciului cauzat acestei părţi, iar inculpatul B.L.S. şi partea responsabilă civilmente SC C. SRL nu a făcut dovada achitării ulterioare a acestui prejudiciu, astfel că a apreciat întemeiată acţiunea civilă precizată de partea civilă şi în baza art. 14, art. 346 C. proc. pen. şi art. 998 şi urm C. civ., l-a obligat pe inculpatul B.L.S., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC C. S.R.L. Timişoara, să plătească părţii civile SC P. S.A. Bucureşti - sucursala A. Piteşti (fostă SC A. S.A. Piteşti) suma de 134.538 lei ( 1.345.380.204 ROL) despăgubiri civile reprezentând contravaloarea produselor petroliere ce nu au fost achitate la scadenţă şi suma de 6.595 lei (65.957.201 ROL) cu titlu de dobânzi aferente neplăţii la termen a creanţei, calculul acestora fiind făcut de parte şi necontestat de inculpat şi partea responsabilă civilmente.

Apreciind că sunt întemeiate susţinerile SC V.C. SRL Oradea, că nu s-au produs modificări ale clauzelor contractuale, astfel că inculpatul şi SC S. SRL aveau obligaţia de a efectua plata conform contractului comercial din 01 martie 2004, şi văzând constatarea expertului că la data la care s-au introdus filele cec în bancă valoarea produselor neachitate de inculpat şi partea responsabilă civilmente era de 166.904 lei (1.669.041.057 ROL), acesta fiind şi prejudiciu cauzat acestei părţi. Nu poate fi reţinută susţinerea expertului că nu există un prejudiciu cert lichid şi exigibil, când a stabilit valoarea creanţei la data încercării de a o încasa, iar inculpatul nu a făcut dovada susţinerilor sale că această sumă a fost achitată, deoarece se impunea a depune dovezi de plată a facturilor pentru care se plătea suma. În cursul relaţiilor dintre părţi inculpatul a efectuat plăţi parţiale ale facturilor, în mai multe tranşe şi fără a se face referire expresă la numărul facturii din care se achită parţial.

Împrejurarea că inculpatul, după declararea interdicţiei bancare, a efectuat plăţi din alte conturi deschise la alte bănci nu face dovada achitării sumelor pentru care s-au emis cec-urile în alb, astfel că, apreciind că nu a fost dovedită plata prejudiciului reţinut, există obligaţia de plată a debitorului, acesta fiind obligat să repare prejudiciul cauzat prin infracţiune şi în baza art. 14, art. 346 C. proc. pen. şi art. 998 şi urm. C. civ., a obligat pe inculpatul B.L.S. să plătească părţii civile SC V.C. SRL Oradea suma de 1.669.041.057 lei, despăgubiri civile, singur, deoarece SC S. SRL nu mai există.

În baza art. 13 din Legea nr. 241/2005 a dispus comunicarea dispozitivului prezentei hotărâri, la data rămânerii definitive, către Oficiul Naţional al Registrului Comerţului - Bucureşti, pentru a se face cuvenitele menţiuni privind pe inculpat şi societăţile la care acesta a avut calitatea de asociat şi administrator.

Împotriva sentinţei penale au declarat apel inculpatul şi partea civilă Direcţia Generală a Finanţelor Publice Timiş.

Inculpatul a criticat sentinţa apelată pentru netemeinicie întrucât în cauză se impune achitarea inculpatului în temeiul prevederilor art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la prevederile art. 10 lit. d) C. proc. pen., întrucât prejudiciul cauzat nu este cert, lichid şi exigibil, simpla emitere a filei cec nefiind suficientă pentru condamnarea inculpatului.

În subsidiar a solicitat desfiinţarea sentinţei şi trimiterea cauzei pentru rejudecare la Tribunalul Timiş.

Partea civilă D.G.F.P. Timiş a criticat sentinţa penală apelată tot pentru netemeinicie în ceea ce priveşte neobligarea inculpatului la plata întregii sume pretinse cu titlu de prejudiciu nerecuperat.

Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, prin sentinţa penală nr. 21/ A din 26 februarie 2009, în temeiul prevederilor art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpatul B.L.S. şi partea civilă D.G.F.P. Timiş împotriva sentinţei penale nr. 352/ PI din 24 aprilie 2008, pronunţată de Tribunalul Timiş în Dosarul nr. 2921/30/2006.

În temeiul prevederilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat inculpatul apelant şi partea civilă apelantă la plata sumei de câte 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

În motivarea acestei hotărâri s-au reţinut următoarele :

Probele administrate în cauză dovedesc săvârşirea de către inculpat a infracţiunilor de evaziune fiscală şi înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave constând în aceea că în calitate de administrator al SC K.G. SRL Timişoara nu a evidenţiat în contabilitate în perioada iunie 2001 – iulie 2002 activitatea desfăşurată de firmă sustrăgându-se de la plata impozitului şi a taxelor către stat.

Cu privire la infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave s-a reţinut că activitatea inculpatului a constat în achiziţionarea de mărfuri de la diferite societăţi comerciale, în special motorină, pentru care a emis file cec, acestea fiind refuzate la plată datorită lipsei de disponibil în cont. Inculpatul achiziţionând marfa şi emiţând filele cec în calitate de administrator al SC S. SRL Timişoara.

Astfel, în baza contractului de vânzare - cumpărare produse petroliere semnat de partea vătămată A.D.D. în calitate de administrator al SC S. SRL Timişoara ca beneficiar s-au făcut următoarele livrări: la data de 27 august 2004, cantitatea de 36.670 litri motorină, în valoare de 975.404.136 lei pentru plata căreia inculpatul a emis fila cec BM - 30001092842; la data de 01 septembrie 2004 aceeaşi societate comercială a livrat cantitatea de 37.600 litri motorină în valoare de 996.404.136 lei pentru plata căreia inculpatul a emis fila cec BM - 3000109283; la data de 21 septembrie 2004 aceeaşi societate comercială a livrat cantitatea de 29.340 litri motorină în valoare de 777.513.227 lei pentru plata căreia inculpatul a emis fila cec BM - 3000109284; la data de 16 septembrie 2004 s-a livrat cantitatea de 35.917 litri motorină în valoare de 838.546.707 lei pentru plata căreia inculpatul a emis fila cec BM - 30001092847. Fiind introduse în bancă pentru efectuarea plăţii toate cele patru file cec au fost refuzate la plată pe motiv „de lipsă disponibil" trăgătorul aflat în interdicţie bancară; prejudiciul total rămas nerecuperat pentru care partea vătămată A.D. s-a constituit parte civilă – fiind de 2.170.000.000 lei, diferenţa fiind recuperată.

S-a mai reţinut de asemenea că la data de 13 decembrie 2004 şi 15 decembrie 2004 inculpatul în calitate de asociat unic şi administrator al SC C. SRL Timişoara a achiziţionat de la SN. P. SA – sucursala A. Piteşti, păcură în valoare de 1.345.380.204 lei pentru care a emis două file cec (BF - 3600029388 şi BF - 32600029389) care de asemenea au fost refuzate la plată datorită lipsei disponibilului în cont. Cu toate acestea marfa a fost vândută în totalitate în zilele în care a fost achiziţionată către alte societăţi comerciale, instanţa de apel apreciind că astfel s-a dovedit fără echivoc intenţia inculpatului de a înşela.

S-a reţinut că în aceeaşi modalitate inculpatul a mai înşelat şi alte societăţi comerciale inducându-le în eroare prin emiterea de file cec fără a avea disponibil în cont pentru plata sumelor înscrise în acestea şi pentru operaţiuni de plată a sumelor înscrise în filele cec, în seama societăţilor comerciale care trebuiau să efectueze plăţi compensatorii.

Aşa fiind, s-a reţinut că starea de fapt şi încadrarea juridică au fost corect stabilite de prima instanţă, apreciindu-se că nu sunt motive de desfiinţare a sentinţei penale apelată cu reţinere pentru rejudecarea fondului şi nici de desfiinţare cu trimitere pentru rejudecare la prima instanţă aşa cum inculpatul apelant a solicitat în subsidiar în temeiul prevederilor art. 379 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

S-a mai arătat de asemenea că nici apelul declarat de partea civilă D.G.F.P. Timiş nu este fondat. În legătură cu apelul părţii civile, în motivarea hotărârii s-a reţinut că pentru stabilirea cuantumului prejudiciului produs prin faptele inculpatului prima instanţă a dispus efectuarea unui raport de expertiză tehnică judiciară, probă ştiinţifică pe care s-a fundamentat obligarea inculpatului în solidar cu părţile responsabile civilmente.

S-a reţinut că la această expertiză s-au formulat obiecţiuni care au fost clarificate de experţi, partea civilă nesolicitând efectuarea unei noi expertize tehnice în domeniul financiar-contabil.

Împotriva acestei din urmă hotărâri au declarat recursuri atât inculpatul B.L.S. cât şi partea civilă A.N.A.F. – D.G.F.P. Timiş.

Inculpatul reiterând motivele formulate în faţa instanţei de apel a solicitat admiterea recursului, să se constate că în cauză sunt incidente cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 9, 10, 17 şi 18 C. proc. pen., şi în consecinţă, instanţa să dispună în principal casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de apel, iar în subsidiar să se dispună achitarea inculpatului pentru toate faptele pentru care a fost trimis în judecată, cu schimbarea încadrării juridice din înşelăciune în fals la Legea Cec-ului pentru faptele care au ca părţi vătămate SC V. SRL şi SC A. SA.

În dezvoltarea motivelor de recurs (filele 83 – 89 dosar) s-a arătat că instanţa de apel a omis să se pronunţe asupra a trei motive de nelegalitate, motivele pentru care instanţa a respins apelul limitându-se doar la considerentele de netemeinicie. În esenţă s-a arătat că a fost încălcată regula obligatorie a dispoziţiilor art. 378 C. proc. pen. potrivit cărora „instanţa este obligată să se pronunţe asupra tuturor motivelor de apel invocate" iar nerespectarea acesteia atrage nulitatea hotărârii în condiţiile art. 197 C. proc. pen.

Partea civilă A.N.A.F. – D.G.F.P. Timiş în motivele de casare formulate în scris în memoriul depus la dosar (filele 39 – 43) a solicitat, în esenţă, admiterea recursului şi casarea celor două hotărâri judecătoreşti pronunţate în cauză pentru nelegalitate întrucât au fost diminuate pretenţiile civile solicitate.

Astfel s-a susţinut în motivarea recursului că la solicitarea Inspectoratului de Poliţie Judeţean Timiş, organele de control au efectuat o verificare tematică la SC K.G. SRL Timişoara, ocazie cu care a fost încheiat procesul verbal din 18 septembrie 2003.

În baza acestui act, D.G.F.P. Timiş s-a constituit parte civilă în Dosarul penal nr. 5670/P/2005 cu suma de 1.990.148.016 lei reprezentând impozit pe profit plus T.V.A. la care a solicitat obligarea inculpatului şi a părţii responsabile civilmente la plata accesoriilor corespunzătoare până la plata efectivă a acestei sume. În cauză s-a dispus efectuarea unei expertize contabile judiciare la care D.G.F.P. Timiş a formulat în termen obiecţiuni.

Se mai arată de asemenea că împotriva sentinţei penale nr. 352/2008 pronunţată de Tribunalul Timiş în Dosarul nr. 2921/30/2006 partea civilă a formulat apel ce a format obiectul Dosarului nr. 2921.7/30/2006 al Curţii de Apel Timişoara pronunţându-se sentinţa penală nr. 21/ A din 26 februarie 2009.

Partea civilă reiterând motivele formulate în faţa instanţei de apel a criticat ambele hotărâri penale prin care a fost diminuată suma solicitată, în sensul că inculpatul a fost obligat în baza sentinţei penale nr. 352/2008 pronunţată de Tribunalul Timiş la suma de 2.816 lei, sumă mult diminuată faţă de prejudiciul stabilit prin actul de control. De asemenea, se mai susţine că aspectul relaţiilor încheiate între SC K.G. SRL şi SC S. SRL nu a fost analizat corespunzător de către cele două instanţe care nu au avut în vedere faptul că între cele două societăţi au fost încheiate contracte de cesiuni de creanţe prin care SC S. SRL cedează creanţa pe care aceasta o deţine la SN - CFR în favoarea SC K.G. SRL.

Cum această cesiune nu s-a efectuat gratuit, în compensare SC K.G. SRL a emis facturi ca urmare a livrării anumitor mărfuri reprezentând contravaloarea creanţei cedate de SC S. SRL, caz în care obligaţiile fiscale erau obligatoriu de calculat şi achitat.

Recurenta critică ambele hotărâri atacate întrucât nici instanţa de fond şi nici instanţa de apel nu au lămurit în ce temei a încasat SC K.G. SRL, creanţa de la SN - CFR, fără a datora nimic SC S. SRL, societate care a cedat creanţa ei de la SN - CFR. Se arată că în cuprinsul actului de control, reiese faptul că, prejudiciul stabilit reprezentând T.V.A. datorat în sumă de 1.056.503.961 lei – debit, cuprinde pe lângă TVA datorat facturilor emise de către SC S. SRL şi T.V.A. colectat şi o sumă stabilită ca TVA nedeductibilă de 344.652.827 ROL, sumă la care instanţa de fond şi cea de apel nu face referire, deşi această sumă este tratată separat de organele de control dar şi de expert.

Această sumă a fost stabilită ca nedeductibilă fiscal (caz în care s-a calculat ca TVA datorat) ca urmare a faptului că, SC K.G. SRL a acceptat facturi fiscale eliberate de furnizorii de bunuri sau servicii fără a li se solicita dovada calităţii de plătitori de T.V.A. a acestora, document ce se elibera de organul fiscal din raza domiciliului furnizorului.

S-a arătat că pentru facturile mai mari de 2.000 RON (până la 31 mai 2002) şi respectiv mai mari de 5.000 RON (după 1 iunie 2002), lipsa acestor documente ducea, în conformitate cu prevederile legale la a considera T.V.A. ca nedeductibil.

În final se critică împrejurarea că instanţele, prin cele două hotărâri pronunţate nu au analizat în nici un fel acest aspect, singurul aspect analizat fiind cel al relaţiilor comerciale între SC K.G. SRL şi SC S. SRL deşi obligaţiile fiscale au fost determinate şi de alte încălcări ale prevederilor legale ce au determinat calculul impozitului pe profit şi T.V.A. în cuantumul stabilit prin actul de control.

Recursurile declare de inculpatul B.L.S. şi de partea civilă A.N.A.F. – D.G.F.P. Timiş, sunt fondate urmând a fi admise pentru următoarele considerente:

Examinându-se actele şi lucrările dosarului se constată că instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra unor cereri esenţiale pentru părţi de natură să garanteze drepturile lor şi să influenţeze soluţia procesului, fiind incident în cauză cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 10 C. proc. pen.

Cu privire la recursul declarat de inculpatul B.L.S.:

Se constată că în faţa instanţei de apel acesta a criticat sentinţa penală nr. 352/ PI din 24 aprilie 2008 întrucât a apreciat că în cauză se impunea, în principal, achitarea sa pentru două infracţiuni prevăzute de art. 215 alin. (5) C. proc. pen. prin aplicarea art. 10 lit. d) C. proc. pen., iar pentru faptele descrise la punctele 4 şi 5 din rechizitoriu, achitarea sa în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen. - fapta nu există.

În subsidiar a solicitat instanţei de apel să constate că faptele descrise la punctele 2-5 din rechizitoriu li se aplică acelaşi regim al calificării şi în consecinţă să fie aplicată o singură sancţiune penală pentru infracţiunea de fals la Legea CEC-ului.

În motivele de apel pe larg detaliate în scris inculpatul a arătat că soluţia primei instanţe este nelegală deoarece califică în mod diferit natura juridică a faptelor la pct. 2 şi 3 din actul de inculpare faţă de cele descrise la pct. 4 şi 5 din rechizitoriu. Cel puţin în 3 cazuri inculpatul B. a lăsat furnizorilor cec-uri în alb (V., P. şi V.), urmând ca aceştia ulterior să le completeze şi în toate cazurile aceste file cec nu reprezentau o plată în sine ci o garanţie a unei decontări viitoare, sau o promisiune de plată, tară a exista o inducere în eroare pentru că furnizorii au acceptat aceste file drept garanţie. Expertiza subliniază că în perioada ultimilor 10 ani procedeul garanţiei cu file cec este foarte des uzitat de comercianţi însă neplata produselor achiziţionate poate cel mult să atragă o culpă contractuală. În plus furnizorii de produse au creat o practică comercială în primirea acestor garanţii sub forma filelor cec, în caz contrar nu acceptă vânzarea produselor. În toate cele patru cazuri factorul generator al litigiului este neîndeplinirea unei obligaţii contractuale, ori asemenea situaţii există în toate relaţiile comerciale, numai că ele nu sunt calificate drept înşelăciune.

S-a arătat că instanţa de fond, deşi a fost sesizată cu patru fapte similare, le-a calificat pe două drept înşelăciune, iar pe celelalte fals la legea cec-ului, creând în cuprinsul unei singure hotărâri o practică neunitară care înfrânge principiul siguranţei juridice.

Un alt aspect important care rezultă din raportul de expertiză, fără echivoc, este acela că în nici unul dintre cazurile cu care a fost sesizată instanţa nu există un prejudiciu cert, lichid şi exigibil. Imposibilitatea determinării acestuia este descrisă tehnic în raport, dar urmarea inexistenţei unui prejudiciu cert goleşte de conţinut infracţiunea de înşelăciune şi face imposibilă stabilirea consecinţelor deosebit de grave şi încadrarea faptelor în alin. (5) al articolului 215, C. pen. În toate cele 4 situaţii, subliniază expertiza, după analizarea extraselor de cont ale societăţilor comerciale ale inculpatului B., exista rulaj de marfă şi sold creditor care permitea garantarea plăţii sub forma cec-urilor în alb.

 Fapta de înşelăciune de la pct. 2 din rechizitoriu se referă la emiterea a 4 file cec completate ulterior de partea vătămată. În esenţă, SC S. SRL Timişoara, firma inculpatului, a încheiat în calitate de cumpărătoare la data de 1 august 2008 un contract pentru achiziţionarea lunară a 400 tone motorină. Din balanţa analitică a contului 401 „furnizori" rezultă că în luna august 2004 această societate a cumpărat produse în sumă de 4.239.920.638 ROL, din care a achitat 3.116.796.944 ROL, iar în luna septembrie 2004 livrările au fost de 2.657.464.070 ROL, din care s-au achitat 2.435.824.567 ROL. Din livrările şi plăţile efectuate în baza contractului din 1 august 2004 rezultă că datoria SC S. SRL către SC V.T. SRL ar fi de 1.398.763.197 ROL. Plăţile efectuate s-au realizat cu ordine de plată şi doar într-un singur caz prin filă cec, ceea ce confirmă susţinerea că filele cec în alb reprezentau doar o garanţie a plăţii şi nu un instrument de plată în sine. La începutul lunii septembrie inculpatul B. i-a predat părţii vătămate patru file cec în alb pe care le-a semnat şi ştampilat. Partea vătămată a folosit două file cec pentru garantarea a două credite de trezorerie, fără a-l înştiinţa pe inculpatul B., cu toate că la data de 15 septembrie 2004, ca urmare a plăţilor efectuate cu O.P., totalul celor două file cec întrebuinţate cu rea-credinţă de partea vătămată era de 1.971.828.648 ROL şi depăşea soldul datoriei clientului faţă de furnizor cu 302.787.586 ROL. Expertiza menţionează că la data de 13 septembrie 2004 SC S. SRL - firma inculpatului B. avea un disponibil de 800.000.000 ROL la Banca Transilvania, iar la data de 14 septembrie 2004 avea în contul de la Banca Carpatica 640.000.000 ROL şi a încasat în perioada incidenţei bancare 4.049.244.525 ROL şi a făcut o plată de 920.000.000 ROL către partea vătămată.

Pentru a stabili cu certitudine valoarea prejudiciului s-au solicitat lichidatorului SC V.T. SRL documente justificative contabile care să susţină pretenţiile materiale cu care s-a constituit parte civilă. În aceste condiţii conchide expertiza (fila 8), fără documentele contabile operate la zi prejudiciul invocat de SC V.T. SRL nu este cert, lichid şi exigibil. Precizează în schimb expertul (fila 9) că firma S., a inculpatului B. avea resursele necesare care să-i permită să facă faţă la plăţile către SC V.T. SRL. Împrejurarea că partea vătămată s-a folosit cu rea-credinţă de două file cec pentru garantarea a folosit cu rea-credinţă de două file cec pentru garantarea a 2 credite personale rezultă din considerentele sentinţei penale nr. 245/ PI din 28 martie 2008, pronunţată de Tribunalul Timiş, unde în considerente instanţa constată că aceste file au fost întrebuinţate fraudulos de partea vătămată.

În ceea ce priveşte fapta de la punctul 3, privind emiterea de file cec către SC A. SA Piteşti, expertiza contabilă subliniază că această societate comercială constituită parte civilă cu suma de 1.345.380.204 ROL, nu face dovada pretenţiilor civile, respectiv refuză să transmită documentele justificative şi înregistrările în contabilitate referitoare la operaţiunile comerciale în cauză, registrul jurnal, fişa de cont analitică pentru SC C. SRL - firma inculpatului, precum şi contul în care este evidenţiată la data de 31 decembrie 2006 sau în prezent, creanţa faţă de SC C. SRL.

Faţă de această situaţie, expertiza constată că la data prezentului raport prejudiciul în sumă de 1.345.380.204 ROL cu care A. Piteşti s-a constituit parte civilă, nu este cert, lichid şi exigibil.

Concluziile certe ale expertizei în cele două situaţii în sensul că prejudiciul nu este cert, lichid şi exigibil, porneşte de la faptul că în raţionamentul contabilităţii nu este suficientă emiterea facturii fiscale dacă nu se face dovada înregistrării în contabilitate a operaţiunii comerciale identificată în factură.

În ceea ce priveşte fapta descrisă în rechizitoriu la pct. 4, calificată de parchet ca înşelăciune şi recalificată prin schimbarea încadrării juridice în fals la legea cec-ului, se reţine că inculpatul B.L. a emis două cec-uri în alb în favoarea SC P. SA Brăila, în actul de inculpare stabilindu-se că aceste file au fost date drept garanţie pentru o datorie a SC R. SA Baia Mare. În realitate, materialul probator administrat în cauză evidenţiază apărarea verosimilă a inculpatului, care a susţinut că aceste file cec reprezentau o garanţie pentru tranzacţii comerciale viitoare. Nici o probă administrată în cauză nu contrazice teza apărării, iar pe de altă parte, nu există nici un raport comercial între SC C. SRL - firma inculpatului, şi SC R. SA Baia Mare, care să fi determinat subrogaţia societăţii inculpatului. Inexistenţa unui raport comercial cu SC R. SA face imposibilă cel puţin teoretic, realizarea unui raport de cauzalitate între emiterea filelor cec şi acoperirea unei datorii a unei terţe persoane juridice cu care firma inculpatului nu a avut nici o legătură. Filele cec emise în alb, chiar completate de SC P. SA Brăila nu puteau fi introduse pentru plată deoarece nu exista nici o creanţă a acestei societăţi care să justifice o plată nedatorată, în absenţa oricărui raport comercial. Din acest motiv chiar organele finanţelor publice au stabilit că nu există prejudiciu şi nici consecinţe juridice ale emiterii filelor cec. Expertiza contabilă efectuată în cauză stabileşte fără dubiu că nu există prejudiciu, că emiterea filelor cec s-a făcut anticipat pentru o tranzacţie viitoare. Realizând confuzia şi împrejurarea că SC C. SRL nu este debitoarea SC P. SA Brăila, această parte vătămată precizează că nu se constituie parte civilă, debitorul ei fiind SC R. SA Baia Mare.

Raportat la aceste considerente s-a apreciat că se exclude orice formă a vinovăţiei penale, fapta nu a produs nici o consecinţă juridică sub aspect patrimonial, iar emiterea filelor cec în alb reprezentau o garanţiepentru o tranzacţie viitoare care în fapt nu s-a realizat, ca urmare nu reprezentau nici măcar o garanţie a plăţii sub forma promisiunii plăţii ci constituia o condiţie a preempţiunii tranzacţiei comerciale, cu alte cuvinte constituia o preferinţă într-o ofertă viitoare. În concluzie în această situaţie nu numai că fapta se exclude din quasidelict după regulile dreptului civil şi comercial, neexistând nici o culpă întrucât raportul comercial nu a avut loc.

Referitor la fapta descrisă la punctul 5 din rechizitoriu, cu privire la săvârşirea faptei de înşelăciune faţă de partea vătămată SC V.C. SRL, prin emiterea unei file cec în valoare totală de 849.614.400 ROL s-a arătat că această fapta a fost calificată de parchet ca fiind înşelăciune, deşi nu a existat o plângere în acest sens. Prin soluţia instanţei de fond fapta a fost recalificată ca fals la Legea CEC-ului în condiţiile în care cele două societăţi comerciale şi-au rezolvat tranzacţia comercială pe cale amiabilă înainte de începerea urmăririi penale. Prin actul de sesizare a instanţei (rechizitoriu) se confirmă împrejurarea că între părţi a intervenit o compensare, însă acest aspect în opinia parchetului rămâne în continuare „înşelăciune".

Expertiza contabilă a stabilit conform raportului D.G.F.P. Argeş că cele două părţi contractante au avut datorii reciproce, astfel SC V.C. SRL avea faţă de SC C. SRL (firma inculpatului B.) o datorie de 851.430.004 lei (ROL), iar firma inculpatului avea o datorie de 849.514.400 ROL. Pentru plata datoriei SC C. SRL a emis fila cec pentru BF - 32600029385 în favoarea SC V.C. 2001 SRL la data de 20 decembrie 2004, însă la scurt timp a livrat aceeaşi cantitate de motorină către SC V.C. 2001 SRL în vederea stingerii obligaţiei ce nu a putut fi plătită prin cec.

Expertiza contabilă subliniază că nici în acest caz prejudiciul nu este cert, lichid şi exigibil pe acelaşi considerent al inexistenţei documentelor justificative care să ateste că operaţiunea contabilă se regăseşte în contabilitate, în contextul în care această parte vătămată nu a sesizat parchetul şi nici nu s-a constituit parte civilă.

Chiar şi pentru confiscarea sumei de 1.915.604 ROL instanţa trebuia să aibă certitudinea existenţei acestui prejudiciu, valoarea reală nefiind confirmată prin probele existente în dosar.

În concluzie s-a arătat că există o diferenţă de calificare a naturii faptelorsimilareprintr-osingură hotărâre judecătorească, respectiv faptele de la pct. 2 şi 3 rechizitoriu sunt înşelăciune, iar cele de la pct. 4, 5 sunt fals la Legea CEC-ului, în contextul în care în nici una dintre fapte nu s-a putut stabili cu certitudine întinderea prejudiciului. Cuantumul pagubei sau existenţa ei este legată de componenţa sau elementele infracţiunii. Imposibilitatea determinării întinderii prejudiciului face ineficientă calificarea faptei sau încadrarea juridică a acesteia.

Pe de altă parte, s-a arătat că aceasta goleşte de conţinut infracţiunea de înşelăciune de esenţa căreia este existenţa unui prejudiciu cert. Documentele justificative solicitate de expert sunt pe deplin justificate pentru că o relaţie comercială licită trebuie să se regăsească în documentele contabile ale firmelor părţi vătămate, respectiv jurnal de vânzări, registrul jurnal, fişe analitice. Aceste operaţiuni pot confirma buna-credinţă a părţii vătămate implicate în aceste litigii şi pot justifica constituirea de parte civilă în condiţii legale. Raportul de expertiză contabilă stabileşte că în afara facturilor părţile civile nu au putut dovedi că relaţia comercială este licită si înregistrată în contabilitatea operativă, motiv pentru care nici prejudiciul nu este cert lichid şi exigibil în opinia expertizei. Lipsa unei întinderi clare a pagubei este de natură să creeze dubii cu privire la vinovăţia inculpatului, la existenţa faptei penale şi ca urmare materialul probator administrat în cauză nu este în măsură să înfrângă prezumţia de nevinovăţie instituită prin dispoziţiile art. 5² C. proc. pen., şi art. 66, C. proc. pen.

S-a mai arătat că prin Decizia penală nr. 268/A din 9 august 2006 s-au stabilit limitele de casare între care reevaluarea competenţei materiale. Din considerentele sentinţei penale nr. 352/PI din 24 aprilie 2008 rezultă că instanţa de fond şi-a stabilit competenţa materială pe baza expertizei contabile efectuată de expertul B.A. şi că „având în vedere concluziile acestei probe s-a stabilit că Tribunalul Timiş este competent material să soluţioneze cauza, deoarece în situaţia în care prejudiciul estimat ar fi sub 2 miliarde de lei s-ar impune schimbarea unei încadrări juridice a faptelor cu care a fost investită instanţa, sunt aplicabile dispoziţiile art. 41, alin. (1), C. proc. pen." concluziile expertizei sunt aceleaşi în toate cele 4 situaţii, respectiv că „prejudiciul nu este cert lichid şi exigibil", nici măcar nu este estimat. Ca urmare, s-a apreciat că hotărârea primei instanţe este lovită de nulitate absolută pentru că încalcă normele de competenţă materială, întemeind stabilirea acesteia dar şi calificarea juridică a faptelor pe baza unui prejudiciu incert, ipotetic. În aceste condiţii s-a apreciat că instanţa fond nu a respectat Decizia penală a Curţii de Apel Timişoara referitoare la reevaluarea competenţei.

Referitor la respingerea nulităţii absolute privind sesizarea instanţei neconformă cu dispoziţiile art. 264, C. proc. pen., pe motiv că instanţa a fost investită prin rechizitoriu la data de 1 iunie 2005, când nu a intrat în vigoare Legea nr. 356/2006, s-a subliniat că în vechea reglementare conducătorul parchetului verifică legalitatea si temeinicia rechizitoriului. Or, adresa de înaintare nu este suficientă pentru a demonstra că legalitatea sesizării s-a verificat efectiv dacă această menţiune nu se regăseşte cu semnătură pe colţul rechizitoriului.

Examinându-se actele şi lucrările dosarului se constată că prima instanţă de control judiciar, fără a analiza criticile formulate de inculpat, în motivarea generică şi lapidară a hotărârii pronunţate s-a rezumat a arăta numai că starea de fapt şi încadrare juridică au fost corect reţinute de instanţa de fond astfel că nu se impune desfiinţarea sentinţei penale cu reţinere spre rejudecarea fondului şi nici de desfiinţare cu trimitere spre rejudecare la prima instanţă, aşa cum inculpatul a solicitat în subsidiar.

Cu privire la recursul declarat de A.N.A.F. – D.G.F.P. Timiş.

Se constată că în apelul formulat aceasta a criticat sentinţa penală nr. 352/ PI din 24 aprilie 2008 a Tribunalului Timiş întrucât prejudiciul a fost diminuat nejustificat.

S-a arătat în motivele de apel că nu are nici o justificare suma apreciată de expertul contabil ca fiind datorată respectiv 2816 lei în condiţiile în care înlătură cu bună ştiinţă situaţiile arătate în detaliu de organele de control prin procesul - verbal încheiat, act ce a avut la bază obligaţiile fiscale reprezentând impozit pe profit şi TVA.

Aşa cum s-a precizat şi în obiecţiunile formulate la Raportul de expertiză contabilă judiciară, obligaţiile fiscale calculate s-au referit la toate facturile emise de SC K.G. SRL către mai multe societăţi comerciale, ca atare raporturile contractuale existau şi cu alte societăţi, nu numai cu SC S. SRL.

Hotărârea instanţei de fond a fost criticată întrucât aceasta în mod greşit a reţinut că între SC K.G. SRL şi SC S. SRL nu au existat relaţii comerciale ci doar s-au întocmit facturi care să ateste astfel de relaţii pentru a putea participa la şedinţa de compensare, apreciindu-se în mod eronat probele administrate în cauză.

Partea civilă apreciază că în conformitate cu prevederile legale în cauză, în mod corect, pe baza estimărilor făcute, organele de control au calculat un impozit pe profit de 934.144.055 ROL şi un TVA de 1.056.503.961 ROL la care s-au calculat accesoriile prevăzute de lege.

Examinându-se actele şi lucrările dosarului precum şi hotărârea recurată se constată că şi în cazul recursului declarat de partea civilă este incident cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 10 C. proc. pen., instanţa nepronunţându-se asupra tuturor motivelor de apel invocate de aceasta.

Se constată că motivarea primei instanţe de control judiciar este lapidară şi în acest caz arătându-se numai că pentru stabilirea cuantumului prejudiciului produs prin faptele inculpatului, prima instanţă a dispus efectuarea unui raport de expertiză tehnică judiciară – probă ştiinţifică pe care s-a fundamentat obligarea inculpatului în solidar cu părţile responsabile civilmente. La această expertiză s-au formulat obiecţiuni care au fost clarificate de experţi, partea civilă nesolicitând efectuarea unei noi expertize tehnice în domeniul financiar-contabil.

Aşa fiind se constată că instanţa de apel a încălcat regula obligatorie a dispoziţiilor art. 378 alin. (3) C. proc. pen. potrivit cărora „instanţa este obligată să se pronunţe asupra tuturor motivelor de apel invocate". Astfel în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 385⁹ punctul 10 C. proc. pen. întrucât din categoria cererilor esenţiale pentru părţi de natură să garanteze drepturile lor şi să influenţeze soluţia procesului fac parte şi motivele de apel formulate de inculpatul B.L.S. şi partea civilă A.N.A.F. – D.G.P.F. Timiş, asupra cărora prima instanţă de control judiciar nu s-a pronunţat, încălcându-se astfel dispoziţiile art. 6 din C.E.D.O. referitoare la dreptul la un proces echitabil.

Pentru aceste considerente Înalta Curte va admite recursurile declarate de inculpatul B.L.S. şi de partea civilă A.N.A.F. – D.G.F.P. Timiş şi casând Decizia penală nr. 21/ A din 26 februarie 2009 a Curţii de Apel Timişoara secţia penală, va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, respectiv Curtea de Apel Timişoara.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursurile declarate de inculpatul B.L.S. şi de partea civilă A.N.A.F. – D.G.F.P. Timiş împotriva Deciziei penale nr. 21/ A din 26 februarie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.

Casează Decizia penală atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, respectiv Curtea de Apel Timişoara.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 mai 2009.

← ICCJ. Decizia nr. 1956/2009. Penal. Menţinere măsură de...		ICCJ. Decizia nr. 1965/2009. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 1947/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 1955/2009. Penal ICCJ. Decizia nr. 1956/2009. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs ICCJ. Decizia nr. 1964/2009. Penal ICCJ. Decizia nr. 1965/2009. Penal ICCJ. Decizia nr. 1967/2009. Penal ICCJ. Decizia nr. 1971/2009. Penal