ICCJ. Decizia nr. 1968/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1968/2009
Dosar nr. 5357/280/200.
Şedinţa publică din 26 mai 2009
La 8 noiembrie 2007, P.V. s-a adresat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti cu plângere formulată împotriva executorului judecătoresc I.V., ce funcţionează pe lângă Judecătoria Curtea de Argeş pentru comiterea infracţiunilor de abuz în serviciu, neglijenţă în serviciu, substituire de documente, fals în înscrisuri şi trafic de influenţă.
În plângerea formulată petiţionarul a susţinut următoarele: executorul judecătoresc I.V. la data de 11 februarie 2000 în mod abuziv a instituit sechestru pe bunurile SC P.N.V.I. SRL Băiculeşti în favoarea Băncii T., sucursala Piteşti; la solicitarea B.R.D., sucursala Piteşti, urmare sentinţei civile nr. 622/C/1998 a Tribunalului Argeş, a realizat executarea silită în mod abuziv şi asupra drepturilor salariale ale soţiei sale şi a încheiat la 21 decembrie 2001 un proces-verbal care ulterior a fost contrafăcut fără a dispune de titlul executor în favoarea SC A. SA Bucureşti, a format dosarul de executare silită nr. 196/E/2007.
Din actele premergătoare începerii urmăririi penale au rezultat următoarele:
La 15 februarie 2002 urmare a solicitării Băncii T., sucursala Piteşti în calitate de creditor, executorul judecătoresc I.V. a format dosarul de executare nr. 70/2000 debitor fiind SC P.N.V.I. SRL Băiculeşti. S-a avut în vedere contractul de credit nr. 189/1999, creanţa datorată fiind de 120.191.262 lei. După încuviinţarea executării de către instanţa de judecată, s-a procedat la sechestrarea bunurilor găsite, ridicarea şi predarea lor unităţii creditoare.
Referitor, la executarea efectuată în favoarea B.R.D., sucursala Piteşti, în baza sentinţei civile nr. 622/C/1998, despre care s-a afirmat că în mod abuziv au fost executate drepturile patrimoniale ale soţiei, pe rolul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti a existat dosarul nr. 205/P/2007 în care s-a adoptat soluţie legală faţă de I.V. iar cu privire la celelalte aspecte invocate de către persoana vătămată, s-a dispus declinarea la organul jurisdicţional competent.
În ce priveşte dosarul de executare nr. 196/E/2007, s-a constatat că are la bază adresele A. SA nr. 3741 din 8 iunie 2007 şi 4091 din 26 iunie 2007 prin care s-a solicitat în calitate de unitate creditoare, executarea silită a sentinţei civile nr. 841/C din 23 iunie 2004, privind aducerea la masa credală a sumei de 1.045.000.000 Rol.
Prin rezoluţia din 31 martie 2008, dată în dosarul nr. 486/P/2007, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, în temeiul art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a dispus neînceperea urmăririi penale privind pe executorul judecătoresc I.V., cercetat sub aspectul infracţiunii prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), deoarece nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni sub aspectul laturii subiective.
în motivarea rezoluţiei s-a arătat că cercetările penale nu au evidenţiat încălcarea atribuţiilor de serviciu de către executorul judecătoresc I.V.
Petiţionarul a formulat plângere împotriva acestei rezoluţii la procurorul ierarhic superior care prin rezoluţia din 9 mai 2008 dispusă în dosarul nr. 417/II/2/2008 a respins ca neîntemeiată plângerea formulată împotriva rezoluţiei nr. 486 /P/ 2007 confirmând astfel cele susţinute în rezoluţia mai sus menţionată.
Împotriva celor două rezoluţii a formulat plângere petiţionarul în temeiul art. 2781 C. proc. pen.
În plângerea sa, petiţionarul şi-a exprimat nemulţumirea faţă de soluţia adoptată de procuror prin rezoluţia nr. 486/P din 31 martie 2008, precizând că datorită insuficienţei probatoriului şi a faptului că nu au fost prelucrate foarte multe informaţii din probele administrate, s-a ajuns la stabilirea unei situaţii de fapt necorespunzătoare adevărului.
Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin sentinţa penală nr. 131/F/ din 09 decembrie 2008, în baza art. 2781 pct. 8 lit. b) C. proc. pen. a admis plângerea petiţionarului P.V. împotriva rezoluţiei nr. 486/P din 31 martie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti. A desfiinţat rezoluţia atacată şi a trimis cauza procurorului în vederea începerii urmăririi penale.
Împotriva sentinţei au formulat recursuri atât Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti cât şi intimatul I.V.
În motivele sale de recurs, parchetul a apreciat hotărârea instanţei de fond ca fiind nelegală şi netemeinică întrucât a fost pronunţată în urma examinării insuficiente a lucrărilor dosarului de urmărire penală dar şi a dispoziţiilor legale aplicabile în materie privind activitatea executorului judecătoresc referitoare la punerea în executare a titlurilor executorii, pentru împrumuturile bancare nerestituite.
S-a arătat că organul de urmărire penală trebuia să stabilească reaua-credinţă a executorului judecătoresc I.V. în emiterea somaţiei către debitorul P.V. care susţine că debitul stabilit prin sentinţa civilă nr. 841/C din 23 iunie 2004 a Tribunalului Argeş, secţia comercială si de contencios administrativ, revine SC B.P. şi nu SC A.R.A. SA care a cerut cu adresa nr. 3741 din 8 iunie 2007 (fila 13), executarea silită a aceleiaşi sume de 104.500 lei.
Debitoarea SC A.P. SRL Băiculeşti administrată de P.V. datora SC B.P., sucursala Argeş, 1.045.000.000 lei şi creditoarea a cerut angajarea răspunderii administrative potrivit dispoziţiilor art. 124 din Legea nr. 64/1995, republicată, fiind obligat prin sentinţa civilă nr. 84l/C din 23 ianuarie 2004 a Judecătoriei Curtea de Argeş la restituirea sumei, soluţie irevocabilă la 5 noiembrie 2004 deoarece potrivit raportului întocmit la data de 30 mai 2001 de lichidatorul T.L., firma se afla in stare de insolvabilitate.
Contractul de împrumut de la B.P. având ca titulară pe P.G., pentru creditare în vederea achiziţionării unui imobil (casa mamei petiţionarului) situată în Băiculeşti, Valea lui Enache, are şi o poliţă de asigurare de riscuri de neplată în cadrul contractului de colaborare cu o firmă de asigurări cesionată băncii. în speţă A.R.A. SA, care după expirarea celor 90 de zile de la constatarea incidenţei de plată a debitoarei, a preluat debitul şi s-a înscris cu suma respectivă si la masa credală (sentinţa nr. 161 F din 16 februarie 2005 a Tribunalului Comercial care a dispus radierea debitoarei, constatând că P.V. nu deţine bunuri mobile şi imobile deşi datorează inclusiv cei 1.045.000.000 lei din sentinţa civilă nr. 841 C din 23 iunie 2004.
Cu toate că nu este legal, debitorul şi-a dorit să nu mai fie urmărit şi a uzat repetat de formularea plângerilor penale care-1 îndreptăţeau să solicite suspendarea cauzelor civile, pentru împlinirea termenului de prescripţie insă în speţă executorului judecătoresc reclamat, firma de asigurare, creditoare, i-a cerut punerea in executare silită la data de 8 iunie 2007, în baza titlului executor anexat ca garant al convenţiei civile, pentru întreruperea termenului de prescripţie.
Împotriva formelor de executare (nu şi a titlului executor - sentinţa civilă nr. 841/2004 a Tribunalului Comercial), petiţionarul a formulat şi contestaţie la executare care prin sentinţa civilă nr. 964 din 24 septembrie 2007 a Judecătoriei Curtea de Argeş i-a fost admisă, iar recursul intimatei SC A.R.A. SA nefiind soluţionat la această dată ca urmare a ivirii conflictului negativ de competenţă, aspect uşor de constatat de instanţa de fond, în urma consultării site-ul instanţelor din judeţul Argeş.
Potrivit dispoziţiilor art. 269 alin. (2) C. proc. civ. hotărârea judecătorească investită cu formulă executorie în condiţiile alin. (1) se va da numai părţii care a câştigat sau reprezentantului ei, in speţă firma de asigurare care a preluat creanţa băncii.
Potrivit art. 373 C. proc. civ. cererea de executare silită se depune la executorul judecătoresc, iar art. 399 C. proc. civ. statuează că împotriva executării silite, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie la executare de cei interesaţi sau vătămaţi, altfel s-ar institui alte grade de jurisdicţie decât cele stabilite.
Nu se poate reţine reaua-credinţă a executorului judecătoresc in somarea debitorului pentru plata creanţei datorate, iar calea legală de urmat a fost deja exercitată, aflându-se în curs de soluţionare la Tribunalul Argeş.
Împrejurarea că procurorul nu a adoptat nici o soluţie pentru infracţiunile de trafic de influenţă şi neglijenţă în serviciu, deşi a fost sesizat prin plângere cu acestea, nu este rezultatul deliberării, nefiind indicate in minută, iar in plângerea penală, cum uşor se poate constata, sunt indicate numai în prima parte dar şi infracţiunile de substituire de documente, înscrisuri mincinoase (false), neavând corespondent in conţinutul acesteia, astfel că nu a respectat dispoziţiile art. 222 alin. (2) C. proc. pen. sub aspectul descrierii faptei care formează obiectul plângerii şi indicarea mijloacelor de probă. Plângerea penală nu a fost completată cu cerinţele legale nici în declaraţia de la procuror, în care se referă numai la încălcarea sarcinilor ce-i revin prin punerea in executare a cererii SC A.R.A. SA Bucureşti, ceea ce constituie infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
În final, în temeiul dispoziţiilor art. 3866 alin. (3) raportat la art. 38515 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei penale atacate şi rejudecând cauza, în temeiul dispoziţiilor art. 2781 alin. (8) lit. a) teza III C. proc. pen., să se dispună respingerea plângerii ca nefondată.
Intimatul I.V. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei penale nr. 131/F din 09 decembrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti şi rejudecând cauza, în temeiul dispoziţiilor art. 2781 alin. (8) lit. (a) teza a III-a C. proc. pen. instanţa să respingă plângerea formulată de petiţionarul P.N.V. ca nefondată.
În susţinerea motivelor de recurs pe larg dezvoltate în scris în memoriul depus la dosar (filele 28-31 intimatul a arătat în esenţă că în calitate de executor judecătoresc şi-a îndeplinit atribuţiile cu bună-credinţă.
În ceea ce priveşte împrejurarea că procurorul nu a făcut acte premergătoare sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de trafic de influenţă şi neglijenţă în serviciu, a arătat că aceste infracţiuni au fost indicate de intimatul-petent numai în prima parte a plângerii nefăcând referire la acestea în conţinutul plângerii.
Nefiind îndeplinite prevederile art. 222 alin. (2) C. proc. pen. în mod corect procurorul nu a efectuat acte premergătoare cu privire la cele două infracţiuni sus-menţionate.
Recursurile declarate de parchet şi de intimatul I.V. sunt întemeiate urmând a fi admise pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 246 C.pen. constituie infracţiunea de abuz în serviciu, fapta funcţionarului public, care în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, cu ştiinţă nu îndeplineşte un act ori îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane.
Aşa cum s-a stabilit, la data de 15 februarie 2000, la cererea creditoarei Banca T., Piteşti, conform contractului de credit nr. 189/1999, a fost înregistrat dosarul de executare nr. 70/2000 pentru o creanţă de 120.191.262 ROL, datorată de SC P.N.V.I. SRL.
Începerea executării silite a fost încuviinţată de instanţa de judecată potrivit dispoziţiilor legale în materie la data respectivă.
Încuviinţarea executării silite a fost urmată de sechestrarea bunurilor, ridicarea şi predarea acestora unităţii creditoare - Banca T., reprezentată la acea dată de un consilier juridic. Odată cu bunurile predate, dosarul de executare a fost înaintat băncii creditoare, care avea executor bancar, situaţie în care competenţa nu mai aparţinea executorului judecătoresc, aspecte ce sunt relatate de făptuitorul I.V. în declaraţia dată procurorului la 11 martie 2008.
În ceea ce priveşte executarea silită a sentinţei civile nr. 622/C/199S a Tribunalului Argeş, pronunţată în dosarul civil nr. 57/2001, s-a constatat că aspectele de natură penală menţionate de petent au mai făcut obiectul unei plângeri penale înregistrată sub nr. 205/P/2007 la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, soluţionat la data de 7 noiembrie 2007 prin neînceperea urmăririi penale faţă de executorul judecătoresc I.V., în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen.
Este de reţinut că petentului i s-a comunicat soluţia adoptată de procuror în dosarul menţionat şi a acţionat cu plângere în temeiul art. 278 C. proc. pen. şi respectiv art. 2781 C. proc. pen.
În ceea ce priveşte dosarul de executare nr. 196/E/2007, s-a constatat că acesta privea executarea silită a sentinţei civile nr. 841/C din 23 iunie 2004, urmare adreselor nr. 374 din 18 iunie 2007 şi 4091/26 iunie 2007 emise de A. SA, iar efectuarea actelor de executare nu a evidenţiat aspecte de natură penală care să conducă la concluzia îndeplinirii cu rea-credinţă a atribuţiilor de serviciu de către executorul judecătoresc.
Aşa fiind se constată că în cauză nu există indicii că intimatul a comis infracţiunea de abuz în serviciu, respectiv că nu ar fi îndeplinit cu ştiinţă un act sau că l-ar fi îndeplinit defectuos sau că ar fi încălcat din culpă vreo îndatorire de serviciu, producându-i prin ceasta vreo vătămare importantă intereselor petentului.
Întrucât sub aspectul laturii subiective faptele reclamate de petiţionar nu prezintă relevanţă penală, în mod corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale, nefiind întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni sub aspectul laturii subiective.
Cu privire la împrejurarea că procurorul nu a dispus nicio soluţie pentru infracţiunile de trafic de influenţă, neglijenţă în serviciu, substituire de documente, înscrisuri mincinoase, deşi a fost sesizat prin plângere cu aceste infracţiuni, într-adevăr se constată că sunt indicate numai în prima parte a plângerii neavând corespondent în conţinutul acesteia astfel că nu au fost respectate dispoziţiile art. 222 alin. (2) C. proc. pen. sub aspectul descrierii faptelor care formează obiectul plângerii şi indicarea mijloacelor de probă.
Plângerea penală nu a fost completată cu cerinţele legale nici în declaraţia de la procuror aceasta referindu-se numai la infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti şi de intimatul I.V., va casa sentinţa penală nr. 131/F din 9 decembrie 2008 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Va respinge, ca nefondată plângerea formulată de petiţionarul P.N.V. împotriva rezoluţiei nr.486/P/2007 din 31 martie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti şi va obliga intimatul petiţionar la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti şi de intimatul I.V. împotriva sentinţei penale nr. 131/F din 9 decembrie 2008 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Casează sentinţa atacată şi rejudecând:
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul P.N.V. împotriva rezoluţiei nr. 486/P/2007 din 31 martie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti.
Obligă intimatul petiţionar la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1945/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1982/2009. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
