ICCJ. Decizia nr. 1945/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1945/2009
Dosar nr. 450/42/2008
Şedinţa publică din 26 mai 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală, prin sentinţa nr. 38 din 4 martie 2009, în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petenta S.A. Inoteşti, prin reprezentant legal D.M., împotriva rezoluţiei din 2 aprilie 2008 dată în dosarul nr. 452/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, pe care a menţinut-o.
Pentru a hotărî astfel, curtea, verificând rezoluţia pe baza lucrărilor şi materialului cauzei cum şi a altor înscrisuri solicitate de instanţă, a reţinut următoarele:
Prin plângerea penală adresată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, S.A. Inoteşti, prin reprezentant D.M., a cerut să se efectueze cercetări faţă de făptuitorii M.V. – procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Mizil şi D.C.M. – lucrător de poliţie la Poliţia Inoteşti, care cu intenţie şi-au îndeplinit necorespunzător atribuţiile de serviciu, au favorizat infractori şi au prejudiciat societatea, infracţiuni prevăzute şi pedepsite de art. 246 şi art. 264 C. pen., cu ocazia soluţionării dosarelor nr. 41/P/2005, nr. 92/P/2005 şi nr. 165/P/2005 toate ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Mizil.
În urma actelor premergătoare efectuate procurorul a ajuns la concluzia că aspectele sesizate nu se confirmă şi că făptuitorii, soluţionând cele trei dosare, nu au săvârşit infracţiunile reclamate. Prin rezoluţia nr. 452/P/2007 din 2 aprilie 2008 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de magistratul procuror M.V. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploieşti şi agentul şef de poliţie la Poliţia Colgeac – Prahova, D.C.M., cercetaţi pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 244, art. 246, art. 264, art. 249 şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), întrucât în urma efectuării actelor premergătoare a rezultat că faptele nu există.
Nemulţumită de soluţie, petenta prin reprezentant a formulat plângere la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, plângere respinsă prin rezoluţia nr. 705/II/2/2008 din 29 aprilie 2008.
La 12 mai 2008 petenta s-a adresat cu plângere, conform art. 2781 C. proc. pen., Curţii de Apel Ploieşti, plângere prin care reia acuzaţiile şi adăugându-l şi pe procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti.
Curtea a reţinut şi motivat că la momentul formulării plângerii – 12 mai 2008, nu fuseseră verificate în conformitate cu dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., nici rezoluţia dată de procurorul M.V. în dosarul nr. 41/P/2005 şi, implicit, nici actele de procedură efectuate în aceeaşi cauză de agentul şef de poliţie D.C.M., însărcinat cu cercetarea aspectelor invocate de petentă în acea cauză.
A mai reţinut curtea, pe baza hotărârilor judecătoreşti ataşate la dosar, şi anume Decizia nr. 535 din 26 mai 2008 şi Decizia penală nr. 51 din 21 ianuarie 2009, ambele ale Tribunalului Prahova, secţia penală, că între timp cauza a fost soluţionată definitiv. Din cuprinsul deciziei nr. 51 din 21 ianuarie 2009 a Tribunalului Prahova rezultă că după rejudecare, Judecătoria Mizil, prin sentinţa penală nr. 136 din 8 septembrie 2008, a respins plângerea formulată de petentă împotriva rezoluţiei nr. 41/P/2005, iar recursul declarat împotriva acestei hotărâri a fost şi el respins prin Decizia citată.
Aşa fiind, instanţa analizând plângerea a constatat că aceasta conţine numai aprecieri generale cum că în dosarele conexate şi soluţionate prin Rezoluţia nr. 41/P/2005, cei doi făptuitori au favorizat infractori şi şi-au exercitat cu rea credinţă atribuţiile de serviciu atunci când au efectuat cercetări, fără a se arăta care sunt datele şi dovezile ce demonstrează aceste acuze.
Nemulţumită şi de această hotărâre, petenta a declarat recurs. Prin motivele de recurs scrise, care par a fi concepute să servească drept motive în toate cauzele pe care societatea le are la instanţă, deoarece se observă că pe o copie este adăugat numărul sentinţei penale şi dosarul în care a fost pronunţată aceasta, nu se formulează nicio critică şi se menţionează că după motivarea sentinţei urmează să depună dezvoltat motivarea în fapt şi drept a recursului.
Recursul este nefondat.
Din actele existente la dosarul cauzei rezultă că soluţia primei instanţe este legală şi temeinică.
Instanţa a verificat rezoluţia, atacată de petentă, pe baza actelor şi lucrărilor dosarului şi, dat fiind faptul că între timp cauza a fost suspendată ca urmare a sesizării Curţii Constituţionale a României cu soluţionarea unei excepţii de neconstituţionalitate, ridicată de reprezentantul petentei, instanţa a verificat în plus situaţia soluţiilor din dosarul nr. 41/P/2005 la care au fost conexate şi dosarele nr. 92/P/2005 şi nr. 165/P/2005, toate ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Mizil.
În afară de actele premergătoare efectuate din care rezultă că făptuitorii nu au săvârşit infracţiunile imputate, mai exact că acestea nu există, prima instanţă a reţinut şi motivat că temeinicia soluţiei incriminată în prezenta plângere a fost verificată şi în prevederile art. 2781 C. proc. pen., instanţele statuând definitiv că rezoluţia din dosarul nr. 41/P/2005 este legală şi temeinică.
Aşa fiind, Înalta Curte constată că hotărârea este legală şi temeinică, iar recursul nefondat, urmând a fi respins în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionara S.A. Inoteşti (prin reprezentant legal D.M.) împotriva sentinţei penale nr. 38 din 4 martie 2009 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurenta petiţionară la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 26 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3876/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1968/2009. Penal → |
|---|
