ICCJ. Decizia nr. 1982/2009. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1982/2009
Dosar nr. 1403/105/2007
Şedinţa publică din 27 mai 2009
Asupra recursului penal de faţă;
Din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 529 din 5 octombrie 2007, pronunţată de Tribunalul Prahova, în baza art. 5221 alin. (1) şi (2) raportat la art. 406 C. proc. pen., s-a anulat în parte în latură penală şi civilă sentinţa penală nr. 552 din 14 august 2001 a Judecătoriei Câmpina, definitivă prin Decizia penală nr. 1407 din 12 noiembrie 2001 a Tribunalului Prahova şi, fiind respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul C.C., s-a dispus condamnarea acestuia, după cum urmează:
- 8 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen. pentru infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1)-(5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 şi art. 76 lit. e) C. pen.;
- 4 ani închisoare pentru falsificarea instrumentelor oficiale, prevăzută de art. 286 C. pen. cu art. 74-76 lit. e) C. pen.;
- 2 ani închisoare pentru folosirea instrumentelor oficiale false, prevăzută de art. 287 C. pen. cu aplicarea art. 76 lit. a) C. pen.
S-au contopit pedepsele aplicate şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare şi 4 ani interzicerea exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen. în condiţiile art. 66 C. pen.
Luându-se act că inculpatul se află în executarea pedepsei de 12 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 522 din 14 august 2001 a Judecătoriei Câmpina, s-a dispus anularea mandatului de executare nr. 1005 din 10 decembrie 2001 emis de această instanţă, precum şi punerea de îndată în libertate, dacă nu este deţinut în altă cauză.
Totodată, potrivit art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), combinat cu art. 68, art. 71, art. 72 din Legea nr. 302/2004, modificată, s-a scăzut din durata pedepsei închisorii, perioada executată în Grecia şi România, de la 19 mai 2006 la zi.
În latură civilă inculpatul C.C. a fost obligat la plata despăgubirilor civile, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC C.C. SRL Băicoi în sumă de 2002,4070 lei către partea civilă SC L.C. SRL Târgu Mureş, precum şi suma de 6091.5029 lei către partea civilă SC S.P. SRL Dărmăneşti, ultima obligată şi în solidar cu inculpata C.E., judecată separat.
De asemenea, cu solidaritatea aceleiaşi inculpate şi a părţii responsabile civilmente SC V.I. SRL Băicoi, inculpatul C.C. a fost obligat la plata sumei de 3906,10 lei cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă SC T.P.M. SRL Moreni.
Restul acţiunilor civile exercitate în procesul penal de celelalte părţi vătămate s-au respins, ca neîntemeiate.
S-a dispus anularea cecurilor falsificate, aflate în dosarul de urmărire penală, volumul I. Măsurile asigurătorii dispuse prin ordonanţele nr. 178899/2000 ale I.P.J. Prahova, în ceea ce-l priveşte pe inculpatul C.C., s-au menţinut.
Pentru a hotărî astfel, pe baza probelor administrate, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarea stare de fapt:
Inculpatul C.C. şi soţia sa, coinculpata C.E., au fost asociaţi şi administratorii SC C.C. SRL, SC V.I. SRL şi A.F. C.C., toate cu sediul în oraşul Băicoi, judeţul Prahova, având ca obiect de activitate vânzarea de anvelope, piese auto şi vopseluri.
Până în luna ianuarie 2000, aceştia au derulat afaceri comerciale în bune condiţii, cu o serie de societăţi comerciale, între care şi multe constituite părţi civile.
Ulterior, nemaiavând disponibil în cont şi deşi cunoşteau că se află în interdicţie bancară, ei au continuat relaţiile contractuale, inducând în eroare partenerii, persoane juridice, prin achitarea mărfii achiziţionate cu file CEC ori bilete la ordin, fără acoperire bancară.
Potrivit datelor existente la Centrala Incidentelor de Plăţi, coinculpaţii erau înregistraţi cu 31 incidente de plată (16 cecuri şi 15 bilete la ordin) pentru SC B. SA, sucursala Câmpina, privind SC V.I. SRL Băicoi, toate societăţile intrând în interdicţie bancară pentru cecuri emise în perioada 24 august 2000 – 28 septembrie 2001.
În concret, fraudarea partenerilor de afaceri s-a realizat prin conjugarea actelor materiale, constând în întocmirea instrumentelor de plată (cecuri, bilete la ordin) de către unul şi ridicarea mărfii achiziţionate de la societăţile înşelate, de către celălalt, ambii cunoscând faptul că în momentul eliberării acestora, nu exista acoperire bancară.
S-a mai reţinut că faptele au fost comise în perioada februarie-octombrie 2000, de soţii C.E. şi C.C. în calitate de asociaţi şi administratori ai celor trei societăţi comerciale, prin emitere de cecuri şi ordine de plată fără acoperire, iar din august 2000 cei doi au folosit o ştampilă falsificată, amprentată ca aparţinând SC B. SA, sucursala Câmpina, cauzându-se prejudicii pentru 11 societăţi comerciale de pe raza multor judeţe, pagubele materiale totalizând 2.590.048,72 lei.
Prin sentinţa penală nr. 552/2001 a Judecătoriei Câmpina au fost condamnaţi inculpaţii C.C. şi C.E. la pedepse rezultante de câte 12 ani închisoare pentru săvârşirea în concurs a infracţiunilor concurente prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 286 C. pen. şi art. 287 C. pen.
Soluţia a rămas definitivă prin Decizia penală nr. 1407/2001 a Tribunalului Prahova, respingându-se ca nefondate apelurile exercitate de inculpaţi.
Ambele hotărâri s-au pronunţat în lipsa acestora, iar la 10 decembrie 2001, prima instanţă a trecut la executarea pedepselor, constatându-se că acestea au rămas definitive prin nerecurare, emiţându-se mandatele de executare nr. 1005/2001 pentru inculpatul C.C. şi nr. 1006/2001 pentru inculpata C.E.
Pe baza relaţiilor primite de la C.C.I. – Biroul Naţional INTERPOL, coinculpaţii au fost daţi în urmărire generală internaţională şi, fiind localizaţi pe teritoriul Greciei, au fost extrădaţi, procedura de arestare provizorie şi predare finalizându-se succesiv, respectiv la 21 august 2005 pentru C.E. şi 19 mai 2006 pentru C.C., acesta din urmă fiind preluat de statul român abia la 11 decembrie 2006, luând cunoştinţă de condamnare la 22 ianuarie 2007.
Ca urmare, prin încheierea din 2 octombrie 2006, Curtea de Apel Ploieşti a disjuns cauza, având ca obiect recursul exercitat de condamnata C.E. (extrădată între timp) şi totodată s-a suspendat judecata privind pe inculpatul C.C. până la comunicarea hotărârii autorităţilor elene asupra solicitării de extrădare.
De altfel, prin Decizia penală nr. 4118 din 11 decembrie 2008, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. 9054/105/2006 a rămas definitivă condamnarea inculpatei C.E. la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen.
Faţă de precizările formulate în şedinţa publică din 17 ianuarie 2007 şi constatând că recurentul C.C. a fost judecat şi condamnat în lipsă, prin Decizia penală nr. 45 din 17 ianuarie 2007, Curtea de Apel Ploieşti a trimis cauza spre rejudecare, conform art.5221 raportat la art. 405, art. 408 C. proc. pen., Tribunalului Prahova, ca primă instanţă, să judece infracţiunea de înşelăciune în raport de modificările procedurale intervenite între timp, privind competenţa materială a instanţelor judecătoreşti.
Dând eficienţă dispoziţiilor legale ce reglementează judecata în primă instanţă, s-a procedat la ascultarea inculpatului, a martorilor şi părţilor vătămate, reţinându-se aceeaşi stare de fapt pentru care inculpatul a fost găsit vinovat şi condamnat.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat apel inculpatul, care a criticat-o sub aspectul greşitei încadrări şi a pedepsei aplicate.
Prin Decizia penală nr. 135 din 21 octombrie 2008, Curtea de Apel Ploieşti a admis apelul declarat de inculpat, a desfiinţat în parte sentinţa atacată şi, procedând la rejudecare, a dispus următoarele:
- a descontopit pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen. în pedepsele componente, respectiv 8 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen. pentru infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 şi art. 76 C. pen.; 4 luni închisoare pentru falsificarea instrumentelor oficiale, prevăzută de art. 286 C. pen. cu aplicarea art. 74-76 lit. e) C. pen.; 2 luni închisoare pentru folosirea instrumentelor oficiale false, faptă prevăzută de art. 287 C. pen. cu aplicarea art. 74-76 lit. e) C. pen.
A fost redusă pedeapsa aplicată inculpatului C.C. pentru infracţiunea prevăzută de art. 215, alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 şi art. 76 lit. a) C. pen., faptă din perioada februarie-octombrie 2000, de la 8 ani închisoare şi 4 luni interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen. la 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen.;
- s-a limitat conţinutul pedepsei accesorii la interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen., în condiţiile art. 71 C. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., combinat cu art. 124 raportat la art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen., s-a încetat procesul penal pornit împotriva aceluiaşi inculpat pentru infracţiunile prevăzute de art. 286 şi art. 287 C. pen., fapte din august 2000, constatându-se că a intervenit prescripţia răspunderii penale.
S-a computat din pedeapsă durata executată în baza sentinţei penale nr. 552 din 14 octombrie 2001 a Judecătoriei Câmpina, conform mandatului nr. 1005 din 10 decembrie 2001, începând cu 19 mai 2006 şi până la 5 octombrie 2007.
S-au menţinut în rest dispoziţiile hotărârii apelate.
S-a motivat în considerente că se impune o reindividualizare a pedepsei în raport de o serie de împrejurări, cum ar fi timpul scurs de la săvârşirea faptelor, privarea de libertate de circa 1 an şi 6 luni, cât şi tratamentul juridic de care a beneficiat soţia sa C.E. în calitate de coautoare a faptei dedusă judecăţii.
Totodată, s-a arătat că s-a dat o rezolvare nelegală laturii civile a cauzei, printr-o interpretare necorespunzătoare a dispoziţiilor art. 14 C. proc. pen., art. 998 şi art. 1003 C. civ. ce reglementează principiile răspunderii civile delictuale în cazul solidarităţii procesuale, limitându-se obligaţia de acoperire a prejudiciilor de către inculpatul C., exclusiv la societăţile în cazul cărora a semnat instrumentele de plată fără acoperire bancară. Întrucât celelalte părţi vătămate ce au exercitat acţiuni civile în prezenta cauză nu au apelat o atare soluţie prejudiciabilă, nelegalitatea nu a putut fi înlăturată cu ocazia controlului jurisdicţional exercitat.
În termen legal, împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul C.C., care a criticat-o sub aspectul pedepsei aplicate, solicitând reducerea cuantumului având în vedere că a fost privat de libertate pe timp de 1 an şi 7 luni.
Examinând hotărârea atacată în raport de această critică, de cazul de casare înscris în art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., cât şi din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., se constată, pentru consideraţiunile ce urmează, că recursul declarat de inculpat este nefondat.
Astfel recurentul inculpat a beneficiat de dispoziţiile art. 5221 C. proc. pen., privind rejudecarea celor judecaţi în lipsă în caz de extrădare, ocazie cu care instanţele în cadrul rejudecării la fond şi în căile de atac s-au pronunţat asupra fondului acuzaţiilor, dar şi asupra pedepselor aplicate cu respectarea drepturilor sale procesuale înscrise în dispoziţiile dreptului intern şi al normelor europene.
În considerarea dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) referitoare la individualizarea pedepselor, inculpatului i s-a aplicat o pedeapsă cu mult sub limita minimă legală de 10 ani închisoare, prin eficienţa deplină acordată circumstanţelor judiciare personale atenuante reţinute în favoarea sa. În cadrul procesului de individualizare a pedepsei la stabilirea cuantumului şi alegerea modalităţii de executare, instanţa de apel a apreciat atât conduita procesuală sinceră şi lipsa antecedentelor penale, dar şi proporţia ce se cuvine a exista, în sensul legii, între pedeapsa aplicată şi starea de fapt şi de drept care a generat-o, respectiv o infracţiune de înşelăciune calificată cu consecinţe deosebit de grave, comisă în formă continuată.
Şi desigur, în acest cadru stabilind o pedeapsă în limitele legale sancţionatoare cu executare în detenţie au fost respectate rigorile legii, pedeapsa fiind de natură să realizeze prevenţia specială şi generală cât şi reeducarea.
Pe de altă parte, starea de arest sau de libertate sau perioada în care inculpatul a fost privat de libertate nu pot constitui, în sensul legii, criterii de individualizare a pedepsei.
Aşa fiind, pentru consideraţiunile expuse, critica formulată de inculpat vizând individualizarea pedepsei este nefondată şi potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul se va respinge ca atare.
Văzând şi prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.C. împotriva deciziei penale nr. 135 din 21 octombrie 2008 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi familie.
Obligă recurentul inculpat la 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1968/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3880/2009. Penal. Propunere de arestare... → |
|---|
