ICCJ. Decizia nr. 1914/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1914/2009
Dosar nr. 4387/83/2008
Şedinţa publică din 25 mai 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 48/P din 3 februarie 2009 pronunţată de Tribunalul Satu Mare a fost condamnat inculpatul T.V. la pedeapsa de 7 ani închisoare şi interzicerea pe timp de 5 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d) şi e) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 şi art. 76 lit. a) din acelaşi cod.
A fost menţinută starea de arest a inculpatului şi a fost computată perioada arestării preventive cu începere de la 27 octombrie 2008 la zi.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarea situaţie de fapt:
Inculpatul a întreţinut de aproximativ 13 ani relaţii de concubinaj cu C.L., perioadă în care cei doi au fost despărţiţi de mai multe ori.
Deşi minora L.C., în vârstă de 10 ani, la data comiterii faptei, îl numea „tată", nu a fost recunoscută de inculpat şi nici nu i s-a stabilit paternitatea.
În vara anului 2007, inculpatul şi minora L.C. s-au deplasat pe islazul satului Chilia pentru a păzi vitele.
După ce inculpatul a consumat circa 500 ml ţuică, i-a cerut părţii vătămate să se dezbrace şi întrucât a fost refuzat a lovit-o pe fetiţă, i-a dat jos pantalonii şi a întreţinut cu ea un raport sexual normal consumat. În cursul aceleiaşi zile inculpatul a mai avut încă un raport sexual normal, după ce în prealabil, la refuzul acesteia, a lovit-o cu palma peste cap, a ameninţat-o şi i-a cerut să nu spună despre cele întâmplate mamei sale.
La data de 26 octombrie 2008 inculpatul, partea vătămată şi mama acesteia s-au deplasat la via numitei A.F. Aflat sub influenţa băuturilor alcoolice, inculpatul i-a cerut minorei să-l însoţească la domiciliu şi ajunşi acasă i-a solicitat să se dezbrace, iar la refuzul acesteia a pălmuit-o, i-a dat jos pantalonii cu forţa şi a întreţinut un raport anal.
În momentul în care inculpatul a încercat să întreţină un raport sexual normal cu minora a apărut mama acesteia, care l-a văzut pe concubinul său cu pantalonii descheiaţi şi pe minoră agitată, ocazie cu care partea vătămată a relatat toate cele întâmplate.
Au fost chemate rudele mamei părţii vătămate, S.A. şi S.I., care i-au aplicat inculpatului o corecţie.
Potrivit raportului medico-legal întocmit la data de 27 octombrie 2008, minora L.C. a prezentat urmele unei deflorări mai vechi, a cărei dată nu a putut fi precizată.
Situaţia de fapt expusă a fost stabilită pe baza declaraţiilor părţii vătămate, depoziţiilor martorilor S.I., S.A. şi A.F., raportului de constatare medico-legal, raportului de evaluare psihologică, raportului de evaluare psiho-socială, probe coroborate cu declaraţiile inculpatului care a recunoscut că a întreţinut relaţii sexuale cu minora L.C.
Curtea de Apel Oradea, prin Decizia penală nr. 34A din 17 martie 2009, a respins ca nefondat apelul formulat de inculpat, apel ce a vizat nelegalitatea sentinţei atacate.
Împotriva acestei decizii inculpatul a declarat recurs, reiterând motivele de apel şi anume faptul că nu a constrâns partea vătămată să întreţină raporturi sexuale şi deci nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de viol, în cauză impunându-se schimbarea încadrării juridice în art. 198 C. pen.
În subsidiar, inculpatul a solicitat să se acorde o mai mare eficienţă circumstanţelor atenuante reţinute în favoarea sa şi reducerea cuantumului pedepsei.
Recursul nu este fondat.
Instanţa de fond a stabilit în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, încadrând corespunzător fapta comisă de inculpat în dispoziţiile art. 197 alin. (1) şi (3) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Într-adevăr, fapta inculpatului de-a avea raporturi sexuale normale şi anale cu partea vătămată minoră, în vârstă de numai 10 ani, după ce în prealabil a lovit-o şi a ameninţat-o, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de viol, prevăzută de textul mai sus menţionat.
Constrângerea victimei s-a realizat prin acţiuni violente şi prin ameninţare, minora fiind pălmuită de fiecare dată când refuza să se conformeze cerinţelor inculpatului şi ameninţată să nu spună mamei sale cele întâmplate, întrucât „o vor încurca amândoi", aşa cum rezultă din declaraţiile minorei şi din depoziţiile martorilor audiaţi.
Vârsta minorei la data săvârşirii faptei – 10 ani – exclude ideea unei manifestări libere a voinţei părţii vătămate de a avea relaţii sexuale cu inculpatul.
De altfel, raportul de evaluare psiho-socială a părţii vătămate, întocmit de D.G.A.S.P.C. Satu Mare evidenţiază existenţa unor agresiuni de natură sexuală şi abuzul sexual şi psihologic produs asupra victimei.
Pe de altă parte, raportul de evaluare întocmit de Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Satu Mare relevă că relaţiile familiale sunt dominate de conflictualitate intensă, inculpatul fiind consumator de alcool, agresiv fizic atât cu concubina sa, cât şi cu copii, aspecte menite să întărească dovada comportamentului agresiv al inculpatului şi să circumstanţieze fapta comisă de acesta.
În raport de aspectele menţionate nu se impune schimbarea încadrării juridice a faptei inculpatului în infracţiunea prevăzută de art. 198 C. pen. (act sexual cu un minor), întrucât toate probele administrate atestă că inculpatul a întreţinut relaţii sexuale cu minora prin constrângere psihică şi morală.
Referitor la individualizarea pedepsei, în cauză au fost avute în vedere dispoziţiile art. 52 şi art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), instanţele ţinând seama atât de pericolul social concret al faptei comise, cât şi de datele ce caracterizează persoana inculpatului.
Inculpatul a comis o infracţiune ce a vizat conceptul de libertate a vieţii sexuale, ca o componentă a dreptului fundamental de libertate al omului, agravată de faptul că victima agresiunii sexuale a fost o fetiţă de numai 10 ani şi a determinat o situaţie de risc iminent în care integritatea fizică şi psihică a minorei au fost periclitate.
Cu privire la persoana inculpatului se reţine că acesta a conştientizat comportamentul său negativ, apreciind că a fost o răzbunare pe infidelitatea concubinei sale, este un mare consumator de alcool, violent verbal şi atitudinal şi nu şi-a asumat responsabilitatea faptei comise.
Toate aceste elemente de circumstanţiere ale faptei şi făptuitorului conduc la concluzia că pedeapsa aplicată, de 7 ani închisoare, a fost bine dozată, nefiind necesară modificarea cuantumului sancţiunii, motiv pentru care recursul declarat de inculpat va fi respins ca nefondat, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se va computa perioada arestării preventive, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului din oficiu va fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.V. împotriva deciziei penale nr. 34/A din 17 martie 2009 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 27 octombrie 2008 la 25 mai 2009.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1906/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1937/2009. Penal. Omorul calificat (art. 175... → |
|---|
