ICCJ. Decizia nr. 1937/2009. Penal. Omorul calificat (art. 175 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1937/2009
Dosar nr. 3322/84/2008
Şedinţa publică din 26 mai 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Sălaj, Secţia penală, prin sentinţa penală nr. 1 din 7 ianuarie 2009 l-a condamnat pe inculpatul OG (fiul lui G. şi A.) la 20 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 alin. (1), raportat la art. 175 alin. (1) lit. a) C. pen. şi la 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus din pedeapsă timpul reţinerii şi arestării preventive începând cu 08 iulie 2008 şi în baza art. 350 C. proc. pen. a menţinut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 118 lit. b) C. pen. a dispus confiscarea de la inculpat, a cuţitului corp delict.
Inculpatul a fost obligat să plătească părţilor civile T.C. şi C.V. 39000 lei (RON) despăgubiri civile, din care 9000 lei daune materiale şi 30.000 lei daune morale.
Pentru a hotărî astfel a reţinut următoarea situaţie de fapt:
La data de 7 iulie 2008 inculpatul OG l-a ajutat pe consăteanul său G.M. la efectuarea unor lucrări gospodăreşti şi a consumat băuturi alcoolice la barul din localitatea Stâna judeţul Sălaj şi la diverşi cetăţeni, după care s-a deplasat la locuinţa victimei C.R. în jurul orelor 17,30-18,00. Aici se aflau martorii M.I. şi M.L. care schimbau un zar la uşa locuinţei victimei.
Inculpatul a insistat să-i comunice ceva victimei dar aceasta i-a solicitat să părăsească curtea spunând că nu doreşte să vorbească cu el şi reproşându-i că în urmă cu câteva luni i-a dat foc la casă. La insistenţele martorului M.L. inculpatul OG a plecat.
După cum rezultă din declaraţiile martorilor audiaţi inculpatul a încercat în jurul orelor 22,00-22,30 să ajungă la locuinţa lui C.R. dar s-a răzgândit văzând grupul de tineri, între care se afla şi martorul audiat, în apropierea locuinţei victimei.
Inculpatul a revenit în jurul orelor 23,00-23,30 punându-şi în aplicare planul conform ameninţărilor anterioare şi a înjunghiat-o pe victima C.R. cu un cuţit în zona abdominală, fapt ce a condus la decesul victimei.
Deşi inculpatul nu recunoaşte săvârşirea faptei, aceasta este dovedită prin probele administrate.
Astfel, martora M.A.I. a declarat că în data de 7 iulie 2008 în jurul orei 18,00 inculpatul i-a spus acesteia să-i transmită victimei că o s-o omoare pentru că l-a făcut de râs în sat. Martora D.T. a auzit când în data de 7 iulie 2008 inculpatul i-a spus vecinei sale A.M. că în seara aceea va merge în locul numit D. şi va omorî două femei. Victima C.R. locuia pe strada numită D. iar martora credea că cele două femei despre care a vorbit inculpatul puteau fi C.R. şi R.A.
Martorul P.A. a declarat că în data de 7 iulie 2008 în jurul orelor 22,00-22,30 aflându-se cu nişte prieteni în localitatea Stâna în zona numită D. peste drum de casa victimei C.R. l-a văzut pe OG care venea dinspre V. în sus spre locuinţa victimei, însă când a ajuns la aproximativ 20 de metri de casa acesteia s-a oprit, a stat 10-15 minute, după care s-a întors din drum, posibil văzându-i pe martor şi prietenii săi, care după 5-10 minute au plecat la casele lor.
Martorul O.M.M. a declarat că în noaptea de 7 iulie 2008 în jurul orei 23,30 făcând rondul în calitate de paznic al localităţii l-a văzut pe inculpatul OG care cobora pe drum din direcţia locuinţei victimei C.R. şi se îndrepta spre locuinţa lui care se află în locul numit L.V.
De asemenea, martora T.E. l-a văzut pe inculpat în aceeaşi seară în jurul orelor 23,00-23,30 venind din locul D. unde se află casa victimei iar când a ajuns în dreptul locuinţei martorei, inculpatul a strigat-o cerându-i un pahar de ţuică. Cu ocazia percheziţiei domiciliare s-au ridicat de la inculpat un briceag, un cuţit cu vârful ascuţit, o lamă de cuţit şi obiecte de îmbrăcăminte ale inculpatului care au fost înaintate I.N.M.L. Mina Minovici - Bucureşti în vederea efectuării unei expertize genetice.
Conform raportului de constatare medico-legală nr. 1195/111/103 din 11 iulie 2008 întocmit de Serviciul de Medicină Legală Sălaj, moartea victimei C.R. este violentă, decesul victimei poate data din noaptea de 7 - 8 iulie 2008 posibil între orele 23,00-24,00 şi se datorează hemoragiei externe şi interne fudroaiante în cadrul unei plăgi tăiat-înţepate cu afectarea aortei abdominale.
La ora posibilă a decesului inculpatul a fost văzut de martori venind dinspre locuinţa victimei.
În cauză s-a dispus şi o expertiză genetică şi potrivit raportului întocmit de I.N.M.L Mina Minovici A15/8543 din 21 iulie 2008 din 14 noiembrie 2008 pct. 3.1 şi 3.2 „la nivelul microurmelor biologice de pe lama cuţitului a fost pus în evidenţă un profil genetic autozomal unic aparţinând unei persoane de sex feminin. între caracterele genetice autozomale din profilul de referinţă al victimei C.R. şi cele evidenţiate pe proba mai sus menţionată există o corespondenţă perfectă la nivelul tuturor markerilor investigaţi".
La nivelul microurmelor biologice de pe mânerul cuţitului .. a fost pus în evidenţă un profil genetic unic, incomplet aparţinând unei persoane de sex masculin. Caracterele genetice evidenţiate la nivelul probei sus-menţionate au un corespondent în profilul de referinţă al numitului OG la nivelul tuturor markerilor".
Inculpatul a fost supus şi testului cu aparatul poligraf iar în raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 746078 din 18 iulie 2008 s-a concluzionat că pentru răspunsurile la întrebările relevante cauzei (nr. 3,5,8,9) au fost evidenţiate reacţii specifice comportamentului simulat.
În cauză s-a efectuat şi o expertiză psihiatrică iar din raportul nr. A1/8698/2008 din 25 august 2008 întocmit de I.N.M.L. Mina Minovici Bucureşti rezultă că inculpatul OG prezintă diagnosticul tulburare de personalitate de tip disocial. Păstrează capacitatea psihică de apreciere critică a conţinutului şi consecinţelor faptelor sale şi are discernământul păstrat în raport cu fapta pentru care este cercetat.
În drept, prima instanţă a reţinut că fapta inculpatului OG care după ce un timp îndelungat a ameninţat-o în mod repetat pe victima C.R. cu moartea, iar în noaptea de 7 - 8 iulie 2008 s-a deplasat la locuinţa acesteia înarmat cu un cuţit cu care i-a aplicat o lovitură în zona abdominală, fapt ce a dus la decesul victimei, constituie infracţiunea de omor calificat prev. de art. 174 alin. (1) raportat la art. 175 alin. (1) lit. a) C. pen.
Inculpatul a săvârşit fapta în stare de recidivă prev. de art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) fiind condamnat prin sentinţa penală nr. 763 din 01 octombrie 1997 la 5 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 20 C. pen., art. 197 alin. (1) C. pen. şi art. 20 C. pen., art. 203 C. pen.
Inculpatul a aplicat lovitura cu cuţitul în zona abdominală a părţii vătămate zonă considerată vitală, a cărei lezare prin tăiere sau înţepare duce de regulă la moartea victimei, cu consecinţa secţionării „aortei abdominale cum este cazul în speţă".
Din declaraţiile martorilor rezultă că inculpatul în repetate rânduri într-o perioadă mai mare de timp a ameninţat-o cu moartea pe partea vătămată iar în martie 2008 inculpatul a dat foc la uşa locuinţei părţii vătămate C.R. fiind cercetat pentru săvârşirea infracţiunii de distrugere prev. de art. 217 C. pen. (f. 43-55).
Astfel, ameninţarea repetată a părţii vătămate cu moartea într-o perioadă mai mare de timp, incendierea locuinţei părţii vătămate urmată de deplasarea inculpatului noaptea la domiciliul victimei înarmat cu un cuţit reprezintă acţiuni de premeditare şi pregătire a omorului. Chiar şi în data de 5 iulie 2008 şi 7 iulie 2008 inculpatul a spus mai multor persoane că o va omorî pe C.R.
În cauză s-au constituit părţi civile fii victimei T.C. şi C.V. în faza de urmărire penală cu suma de 9.000 lei RON reprezentând daune materiale - cheltuieli de înmormântare (f. 105, 106) iar în faza de judecată au mai solicitat obligarea inculpatului şi la suma de 30.000 lei (RON) reprezentând daune morale (f. 30 inst).
Daunele materiale reprezentând cheltuieli efectuate de părţile civile cu înmormântarea victimei, parastasul de 6 săptămâni şi cheltuieli de transport pentru achiziţionarea produselor necesare înmormântării şi organizarea mesei au fost dovedite cu înscrisurile depuse la (filele 31-41 inst.) şi declaraţia martorei B.B. (f. 65 inst.).
În ceea ce privesc daunele morale solicitate de părţile civile se reţine că temeiul răspunderii civile pentru prejudiciile cauzate prin săvârşirea unei infracţiuni îl constituie art. 14 alin. (3) C. proc. pen. dispoziţiile de drept material care reglementează răspunderea civilă delictuală, respectiv art. 998-1003 C. civ. şi cele de drept procesual civil. Art. 998 şi art. 999 C. civ. prevăd că orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greşeală s-a cauzat a-l repara, omul fiind responsabil nu numai pentru prejudiciul cauzat pentru fapta sa dar şi pentru acela cauzat prin neglijenţa sau imprudenţa sa. Aceste texte de lege nu fac nici o distincţie între caracterul material sau moral al prejudiciului ceea ce consacră obligativitatea reparării atât a prejudiciului material cât şi a celui moral derivând din fapte ilicite
În speţă prin fapta sa, inculpatul a produs părţilor civile o pagubă concretizată atât sub forma pagubei materiale - cheltuieli cu înmormântarea victimei, cât şi sub forma prejudiciului moral reprezentând suferinţa psihică produsă prin fapta inculpatului. Pentru suferinţa psihică încercată de părţile civile datorită morţii mamei lor ca urmare a loviturii aplicate de inculpat cu cuţitul într-o zonă vitală după ce un timp îndelungat a ameninţat-o cu moartea sunt îndreptăţite a solicita daune morale iar suma de 30.000 lei RON s-a apreciat ca fiind îndestulătoare pentru acoperirea prejudiciului nepatrimonial.
Împotriva sentinţei menţionate, inculpatul OG a declarat apel în termen.
În memoriul scris, depus la dosar, a arătat că nu a comis fapta de omor deoarece este adevărat că a mai fost arestat pentru unele furturi, însă nu pentru asemenea fapte grave.
În susţinerea apelului inculpatul a arătat că nu există probe de vinovăţie deoarece expertizarea ADN a microurmelor biologice descoperite pe cuţitul găsit cu ocazia percheziţiei la domiciliul inculpatului a concluzionat că agresorul aparţine lanţului ascendent sau descendent al inculpatului, ca atare nu este cu certitudine inculpatul.
Faptul că pe lama cuţitului există urme de sânge provenind de la victimă, nu este suficient a dovedi vinovăţia acestuia; în lipsa existenţei unor urme papilare la locul faptei urme care să aparţină inculpatului, s-a arătat că este imposibil să se stabilească vinovăţia acestuia cu certitudine.
Inculpatul a contestat probele prelevate - salivă şi sânge - pe tampoane de vată, considerând că nu este indicată ridicarea şi transportarea acestora pe tampoane de vată; în acelaşi timp a criticat faptul că organul de urmărire penală a examinat articolele de îmbrăcăminte ale inculpatului şi a ridicat aceste probe, sigilându-le fără a indica numărul sigiliilor, iar sub aspect procedural a învederat că acest act procedural a fost efectuat fără delegarea expresă a procurorului la fel ca şi percheziţia domiciliară efectuată la inculpat.
Prin Decizia penală nr. 28/ A din 26 martie 2009 Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, a respins apelul ca nefondat.
Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul care prin apărător a criticat Decizia ca fiind nelegală şi netemeinică. A cerut admiterea recursului, casarea deciziei şi sentinţei şi în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., achitarea deoarece nu este autorul faptei.
Recursul este nefondat.
Din cuprinsul actelor şi lucrărilor aflate de dosarul cauzei rezultă că prima instanţă a reţinut o situaţie de fapt corectă, a dat faptei săvârşite de inculpat încadrarea legală şi a făcut o justă individualizare a pedepsei.
Inculpatul a reluat criticile din apel susţinând că probele sunt incomplete şi nu îl indică drept autor al faptei. A contestat modul în care au fost administrate probele.
Instanţa de apel a făcut la rândul ei o analiză completă a probelor administrate şi a respins motivat completarea expertizei medico-legale examen ADN şi audierea a altor martori apreciind că în condiţiile în care nu au existat martori oculari iar vinovăţia sa rezultă din coroborarea probelor testimoniale cu cele ştiinţifice şi mai ales a descoperii armei crimei în casa inculpatului, audierea şi a altor martori nu ar rezolva sau clarifica o situaţie lămurită.
Raportul de expertiză medico-legală - Examen ADN efectuat la I.N.M.L. Prof. Dr. Mina Minovici este categoric în ce priveşte interpretarea probabilistică şi statistică a rezultatelor în cel puţin 3 privinţe. Astfel la pct. 4.2 pentru lama cuţitului ridicat de la inculpatul OG proba B.R. 58 „microurmele biologice evidenţiate pe lama cuţitului conţin ADN care provine de la victima C.R. cu o probabilitate de 1,39 x 1021 faţă de probabilitatea ca urmele ADN să aparţină altei persoane de sex feminin.
Chiar dacă cantitatea mică de ADN izolată din microundele supuse analizei provenind de pe mânerul cuţitului nu a permis evidenţierea unui profil genetic complet – ele aparţin unei persoane de sex masculin. Caracterele genetice evidenţiate la nivelul B.R. 59 (mâner cuţit) au corespondent în profilul de referinţă al numitului OG (proba B.R. 93) la nivelul tuturor markerilor.
Şi lipsa altor urme în special amprente a fost şi este explicată prin aceea că inculpatul a plănuit uciderea victimei iar în momentul în care a surprins-o singură, fără alte acţiuni a lovit-o cu cuţitul în zona abdominală după care a părăsit locul faptei având asupra sa arma crimei. Cuţitul a fost găsit acasă la inculpat.
Aşa fiind Înalta Curte constată că hotărârile criticate sunt legal şi temeinice iar recursul nefondat şi urmează să fie respins ca atare, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. .
Văzând şi dispoziţiile art. 38517 alin. (4) cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen. se va deduce reţinerea şi arestul preventiv executat până la data deciziei.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul OG împotriva Deciziei penale nr. 28/ A din 26 martie 2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 8 iulie 2008 la 26 mai 2009.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 26 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1914/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3875/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
