ICCJ. Decizia nr. 1995/2009. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1995/2009
Dosar nr. 4486/1/2009
Şedinţa publică din 27 mai 2009
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 19 mai 2009, Curtea de Apel Timişoara, ca instanţă de fond, în baza art. 3002 raportat la art. 160b C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpatului R.V., urmând ca legalitatea şi temeinicia acestei măsuri preventive să fie examinată înainte de expirarea termenului de 60 zile.
Instanţa a reţinut, în esenţă, că inculpatul R.V. este trimis în judecată, în stare de arest, alături de alţi inculpaţi aflaţi în stare de libertate, pentru săvârşirea infracţiunilor de complicitate la trafic de influenţă, complicitate la cumpărare de influenţă şi favorizarea infractorului.
Prin încheierea din 18 martie 2009 a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului R.V. cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea Timişoara, cu motivarea că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării nu mai subzistă în condiţiile în care urmărirea penală a fost finalizată, iar inculpaţii au fost trimişi în judecată.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, însă, prin Decizia nr. 1074 din 24 martie 2009, a admis recursul procurorului, a casat încheierea sus-menţionată şi a dispusmenţinerea arestării preventive a inculpatului.
Cum de la această din urmă dată nu au apărut temeiuri noi care să justifice revocarea arestării, Curtea de Apel Timişoara, prin încheierea din 19 mai 2009, a menţinut măsura preventivă.
Împotriva acestei încheieri inculpatul R.V. a declarat recurs, susţinut oral prin apărător ales, judecata având loc în lipsa inculpatului, în conformitate cu prevederile art. 38511 alin. (3) C. proc. pen., care a solicitat revocarea arestării, întrucât inculpatul, ofiţer de poliţie judiciară, a fost arestat încă din luna decembrie 2008 şi, deşi sunt mai mulţi trimişi în judecată în cauză, este singurul privat de libertate.
Verificând hotărârea atacată pe baza actelor şi lucrărilor de la dosar, sub toate aspectele, în conformitate cu dispoziţiile art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată că recursul nu este fondat.
Inculpatul a fost trimis în judecată, în stare de arest, reţinându-se că, în calitatea sa de ofiţer de poliţie judiciară cu gradul profesional de comisar şef la Poliţia municipiului Timişoara, în luna iunie 2008, a acceptat propunerea inculpatului S.I. şi a soţiei acestuia de a interveni pe lângă magistraţii care îi soluţionau cauza în scopul punerii în libertate, prevalându-se de influenţă pe lângă aceştia, precum şi de a obţine, prin alte persoane, soluţie favorabilă cererii de strămutare de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Inculpatul R.V. a pus în legătură familia S. cu avocatul inculpat T.T.M., care, în prezenţa poliţistului, a pretins suma de 7000 euro pentru a-şi folosi influenţa pe lângă magistraţii Înaltei Curţi.
Distinct, inculpatul R.V. l-a determinat pe un ziarist de la Adevărul de Vest să scrie un articol favorabil lui S.I., prin care să „demaşte" abuzurile procurorului de anchetă şi de care să se folosească în memoriul adresat C.S.M. şi apoi instanţei supreme.
În raport de calitatea inculpatului şi atribuţiile sale profesionale în realizarea misiunii instituţiei de stat la care era încadrat, faptele de săvârşirea cărora este bănuit, recurentul şi acuzat de parchet prezintă neîndoielnic un ridicat grad de pericol social şi, corelativ, lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, inducând colectivităţii locale sentimentul de injustiţie şi de corupţie generalizată a celor investiţi tocmai cu măsuri de combatere a criminalităţii.
Împrejurarea că inculpatul R.V. este singurul arestat în această cauză nu este relevantă pentru analiza legalităţii şi temeiniciei măsurii privative de libertate, întrucât ceilalţi inculpaţi nu se regăsesc în aceeaşi situaţie din punct de vedere al calităţii şi funcţiei în sistemul organelor investite cu autoritatea de stat.
Curtea apreciază că şi durata arestării până în prezent este rezonabilă, în înţelesul art. 5 paragraful 3 din C.E.D.O., iar inculpatului i-a fostrespectat dreptul la un proces echitabil
Faţă de cele ce preced, recursul inculpatului R.V. urmează să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.V. împotriva încheierii din 19 mai 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 150/59/2009.
Obligă recurentul inculpat la 160 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1984/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2003/2009. Penal → |
|---|
