ICCJ. Decizia nr. 2003/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2003/200.
Dosar nr. 637/122/200.
Şedinţa publică din 28 mai 2009
Asupra recursului de faţă ;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele :
Prin sentinţa penală nr. 181 din 3 aprilie 2008, pronunţată de Tribunalul Giurgiu, în baza art. 254 alin. (2) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 74 lit. a) şi c) C. pen. - art. 76 lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul G.N. la o pedeapsă de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită şi 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 256 alin. (1) C. pen., rap.la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi aplic art. 74 lit. a) şi c) C. pen. - art. 76 lit. e) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 5 (cinci) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de primire de foloase necuvenite.
În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., s-a stabilit că inculpatul are de executat pedeapsa cea mai grea de 2 (doi) ani închisoare cu aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive de la 17 martie 2007 la 06 iunie 2007.
S-a dispus încetarea liberării provizorii sub control judiciar a inculpatului G.N., măsură dispusă prin încheierea din data de 06 iunie 2007 a Tribunalului Giurgiu.
S-a dispus ridicarea sechestrului asigurător instituit prin ordonanţa din 27 martie 2007 a Direcţiei Naţionale Anticoruptie asupra sumei de 400 Euro şi a sumei de 577,50 Ron.
S-a dispus confiscarea de la inculpatul G.N. a sumei de 400 Euro şi a sumei de 577,50 Ron, sume ce au fost consemnate în subconturile Direcţiei Naţionale Anticoruptie şi la dispoziţia acesteia pe numele inculpatului, conform extraselor de cont din 30 martie 2007 (pentru suma de 400 Euro) şi nr. 7 din 30 martie 2007 (pentru suma de 577,50 Ron).
S-a dispus ridicarea sechestrului asigurător instituit prin ordonanţa din 27 martie 2007 al Direcţiei Naţionale Anticoruptie asupra unui aparat de aer condiţionat marca TOYO având seria TA-09CHSC403611 01 FC, ce se află instalat la locuinţa inculpatului G.N. din municipiul Giurgiu, judeţul Giurgiu, bun lăsat în custodia numitei G.N., conform procesului verbal de aplicare a sechestrului din 29 martie 2007 încheiat de Direcţia Naţională Anticoruptie.
S-a dispus confiscarea de la inculpatul G.N. a 1(un) aparat de aer condiţionat marca TOYO având seria TA-09CHSC403611 01 FC, instalat la locuinţa inculpatului G.N. din municipiul Giurgiu, judeţul Giurgiu.
A fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 10300 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Inculpatul G.N. a avut calitatea de ofiţer de poliţie şi a fost şeful Biroului pentru Străini Giurgiu.
În această calitate, inculpatul a primit de la martora denunţătoare P.M. suma de 200 Euro, la data de 15 decembrie 2007, pentru derularea cu uşurinţă a procedurilor privind eliberarea unui permis de şedere temporară în România pentru numita B.D.
La data de 20 decembrie 2006, inculpatul a primit tot de la martora denunţătoare P.M. suma de 200 Euro pentru efectuarea formalităţilor privind prelungirea vizei de şedinţă temporară în România a numitului B.M.
La data de 16 martie 2007, inculpatul a primit suma de 1.000 Euro tot de la martora denunţătoare P.M. pentru ca cetăţenii turci O.H. şi B.M. să primească viză de şedere temporară în România, ocazie cu care s-a procedat la constatarea infracţiunii flagrante.
Cu privire la aceste fapte, prima instanţă a reţinut că vinovăţia inculpatului a fost dovedită cu declaraţia martorei P.M. şi înregistrarea audio - video a dialogului purtat în mediul ambiental între martoră şi inculpat.
De asemenea, instanţa de fond a mai reţinut că la sfârşitul lunii noiembrie 2006 - începutul lunii decembrie 2006, inculpatul G.N. a primit foloase necuvenite de la martorul B.E.M.A. constând în achitarea consumaţiei făcută de inculpat şi numitul U.M.A. la restaurantul „P." din municipiul Giurgiu, primirea unui aparat de aer condiţionat marca „Toyo" şi a unor pachete de produse alimentare (conţinând carne de porc şi produse lactate) în valoare de 210 Euro, pachete primite de inculpat prin intermediul martorului M.T.
În cursul anului 2007, inculpatul G.N. a primit de la cetăţeanul străin J.N., prin intermediul martorului M.G. un miel, iar în primăvara anului 2006 a primit de la acelaşi cetăţean un miel prin intermediul martorului B.S.C.
Aceste bunuri au fost oferite inculpatului ca o consecinţă a îndeplinirii îndatoririlor de serviciu referitoare la derularea formalităţilor privind acordarea dreptului de şedere în România pentru cetăţeanul străin.
Instanţa de fond a reţinut că , în drept, faptele inculpatului, aşa cum au fost expuse, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prev. de art. 254 alin. (1) C. pen., respectiv luare de mită şi art. 256 alin. (1) C. pen., respectiv primire de foloase necuvenite, ambele texte fiind raportate la dispoziţiile Legii nr. 78/2000.
Fiind săvârşite mai multe acte materiale, în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), iar faţă de împrejurarea că inculpatul a săvârşit două infracţiuni înainte de a fi condamnat pentru vreuna din ele, s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen.
Individualizarea pedepselor s-a făcut în raport de criteriile generale prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), reţinându-se circumstanţele atenuante în favoarea inculpatului cu consecinţa reducerii pedepselor sub limita minimului special.
Împotriva sentinţei au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu şi inculpatul G.N..
Parchetul a criticat hotărârea primei instanţe sub următoarele aspecte:
- greşita individualizare a pedepselor aplicate, în sensul să acestea sunt prea blânde în raport de faptele comise;
- omisiunea de a se aplica dispoziţiile art. 35 C. pen.;
- omisiunea de a se aplica dispoziţiile art. 64 lit. c) C. pen.;
- greşita ridicare a sechestrului asigurător.
Inculpatul a criticat sentinţa cu privire la individualizarea pedepsei, în sensul că pedepsele aplicate sunt greşit individualizate sub aspectul modalităţii de executare, solicitând suspendarea condiţionată a executării pedepsei, întrucât nu are antecedente penale, a avut o conduită ireproşabilă în societate, a recunoscut şi regretat faptele pe tot parcursul procesului penal.
Prin Decizia penală nr. 5 din 14 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi de inculpatul G.N. împotriva sentinţei penale nr. 181 din 03 aprilie 2008, pronunţată de Tribunalul Giurgiu.
S-a desfiinţat în parte sentinţa şi rejudecând în fond s-a dispus ca inculpatul să execute alături de pedeapsa de 2 ani închisoare şi pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 teza a ll-a lit. b) şi c) C. pen. pe o durată de 2 ani.
În baza art. 81 C. pen. şi art. 82 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 4 ani.
S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii.
S-a mai dispus înlăturarea dispoziţiei referitoare la ridicarea sechestrului asigurător instituit prin ordonanţa din 27 martie 2007 a Direcţiei Naţionale Anticorupţie asupra unui aparat de aer condiţionat marca „Toyo", seria TA-09CHSC403611 01 FC, asupra sumei de 400 Euro şi a sumei de 577,50 Ron,
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel, examinând cauza în limitele şi în conformitate cu dispoziţiile art. 371, art. 372 şi art. 378 C. proc. pen., a constatat că ambele apeluri sunt fondate.
S-a reţinut că prima instanţă a stabilit în mod corect, pe baza probelor administrate, situaţia de fapt, făcând şi o încadrare juridică corespunzătoare a faptelor săvârşite de inculpat.
S-a constatat că, fapta inculpatului care, în calitatea sa de ofiţer de poliţie, şef al Biroului pentru Străini Giurgiu a primit în mod repetat bani de la martora denunţătoare P.M. în scopul de a facilita derularea unor proceduri privind prelungirea vizei de şedere temporară în România pentru cetăţeni străini, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 254 alin. (1) rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Fapta aceluiaşi inculpat care a primit bani sau alte foloase materiale, în mod repetat, după ce a îndeplinit un act în virtutea funcţiei sale şi la care era obligat în temeiul acesteia, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 356 alin. (1) rap. la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpatului, instanţa de control judiciar a reţinut că nu s-au avut în vedere toate criteriile generale prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), referitoare la limitele sancţiunii, gradul de pericol social al faptelor, împrejurările în care au fost săvârşite faptele şi datele personale ale inculpatului.
S-a constatat că prima instanţă a reţinut în favoarea inculpatului circumstanţe atenuante prev. de art. 74 lit. a) şi c) C. pen., întrucât inculpatul a avut o bună conduită înainte de săvârşirea faptelor, neavând antecedente penale, iar după săvârşirea infracţiunilor a avut o atitudine corectă, prezentându-se în faţa autorităţilor după punerea sa în libertate, ori de câte ori a fost necesar, recunoscând şi regretând faptele, însă a apreciat că se impune o analiză mai atentă asupra modalităţii de executare a pedepsei.
S-a reţinut că, o pedeapsă poate fi corectivă numai dacă ţine seama de persoana căreia i se aplică, de capacitatea sa de a-şi analiza faptele şi de a se hotărî pentru o conduită compatibilă cu interesele societăţii, fiind necesar să existe o proporţie între pedeapsă, infracţiunea comisă şi persoana inculpatului.
S-a constatat că inculpatul este în vârstă de 52 ani, este absolvent al facultăţii de Tehnologie Chimică din cadrul Institutului Politehnic Bucureşti, din anul 1990 lucrează în poliţie, are în întreţinere un copil în vârstă de 20 ani, care este student şi are probleme de sănătate, fiind diagnosticat cu tulburare depresiv anxioasă şi hemangion hepatic, aşa cum rezultă din certificatul medical eliberat de Spitalul de Urgenţă „Profesor Doctor D. Gerota" Bucureşti.
În completarea profilului inculpatului, s-au analizat concluziile referatului de evaluare întocmit de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Giurgiu, din care rezultă că perspectivele de reintegrare în societate ale inculpatului sunt mari.
Instanţa de apel a concluzionat că este în afară de orice dubiu că inculpatul a săvârşit faptele pentru care a fost trimis în judecată, dar în raport de cele arătate, scopul educativ şi preventiv al pedepsei poate fi atins chiar şi fără executarea acesteia, pronunţarea condamnării constituind un avertisment pentru inculpat.
Pentru aceste considerente, în baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei inculpatului, apreciindu-se că nu este fondată susţinerea parchetului, referitoare la greşita individualizare a pedepselor aplicate inculpatului, în sensul că sunt prea blânde.
S-a constatat, însă, că prima instanţă a omis să aplice dispoziţiile art. 35 C. pen., acest text de lege fiind incident, deoarece instanţa de fond a aplicat inculpatului şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani, alături de pedeapsa principală aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită. în această situaţie, făcând aplicarea dispoziţiilor referitoare la concursul de infracţiuni, instanţa de fond ar fi trebuit să dispună ca inculpatul să execute alături de pedeapsa principală cea mai grea şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani.
S-a mai reţinut că este întemeiat şi motivul de apel, referitor la omisiunea de a se aplica dispoziţiile art. 35 C. pen., întrucât, în cauză, se impunea să se interzică inculpatului şi exercitarea dreptului prevăzut de art. 64 lit. c) C. pen., având în vedere că acesta avea la momentul săvârşirii faptelor calitatea de funcţionar public.
Totodată, s-a apreciat că este întemeiată şi critica referitoare la greşita ridicare a sechestrului asigurător instituit în cauză, întrucât această măsură a fost dispusă în faza urmăririi penale, în vederea confiscării speciale a bunurilor primite de inculpat prin săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina sa şi trebuie să dureze până la momentul în care se confiscă în mod efectiv bunurile primite de inculpat.
Împotriva deciziei instanţei de apel, în termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei atacate, în baza art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. şi pe fond reidividualizarea pedepsei inculpatului, în sensul majorării cuantumului şi dispunerii executării acesteia în regim de detenţie, întrucât nu au fost respectate criteriile de individualizare prevăzute de dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Înalta Curte, examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate şi din oficiu, potrivit dispoziţiilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat.
Conform art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.
Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), care reglementează criteriile generale de individualizare, la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate de partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Atingerea dublului scop, preventiv şi educativ al pedepsei, este condiţionată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului, pe de o parte, şi durata sancţiunii şi natura sa, pe de altă parte.
Înalta Curte constată că, la stabilirea pedepsei aplicate inculpatului G.N., instanţa de apel a realizat o justă apreciere a tuturor criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), prin luarea în considerare atât a circumstanţelor reale de comitere a infracţiunilor, cât şi a datelor favorabile ce caracterizează persoana inculpatului, care evidenţiază posibilitatea reală a reeducării acestuia, chiar şi fără executarea pedepsei, pronunţarea hotărârii de condamnare constituind un avertisment suficient pentru acest inculpat.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, împotriva deciziei penale nr. 5 din 14 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, privind pe inculpatul G.N.
În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticoruptie, împotriva deciziei penale nr. 5 din 14 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, privind pe inculpatul G.N.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1995/2009. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 3867/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
