ICCJ. Decizia nr. 202/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 202/2009
Dosar nr. 22071/63/2007
Şedinţa publică din 23 ianuarie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 176 din 24 aprilie 2008, Tribunalul Dolj a condamnat pe inculpatul C.I., la pedeapsa principală de 25 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 174, art. 175 lit. c) C. pen., cu 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pedeapsă complementară.
Pe perioada prevăzută de art. 71 C. pen., inculpatului i-au fost interzise drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive, începând cu 25 octombrie 2007, la zi, menţinându-se starea de arest faţă de acesta.
S-a luat act că în cauză nu a existat constituire de parte civilă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut în fapt, următoarele:
Inculpatul C.I., împreună cu mama sa, victima C.A., şi cu cei doi copii minori, rezultaţi din căsătoria cu numita C.M., locuiau în comuna Întorsura, judeţul Dolj.
În dimineaţa zilei de 23 octombrie 1997, cei doi copii minori ai inculpatului s-au deplasat la şcoala din comună, acesta rămânând în locuinţă împreună cu mama sa, victima C.A.
În jurul orelor 10,00, cei doi au început să facă ţuică la cazan, iar în jurul orelor 10,30, la locuinţa inculpatului a venit martorul C.G., cei doi purtând o discuţie de aproximativ 20 de minute.
În jurul orelor 13,00, cei doi copii ai inculpatului s-au întors de la şcoală, iar după ce au servit masa, aceştia au rămas în casă pentru a pregăti temele de a doua zi.
Inculpatul şi mama sa au continuat să facă ţuică la cazan, până în jurul orelor 18,00, timp în care, C.I. a consumat din ţuica fabricată.
În seara aceleiaşi zile, cei patru au servit masa în jurul orelor 20,00, iar pe timpul mesei, între inculpat şi mama sa, C.A., s-au iscat discuţii contradictorii, inculpatul reproşându-i acesteia faptul că îi scapă mâncarea din mână pe pardoseală.
Deranjată de reproşurile fiului său, victima C.A. s-a ridicat de la masă, a părăsit încăperea, apoi a revenit după un timp, însă nu a mai intrat în camera în care se servise masa, ea rămânând pe un pat dintr-o încăpere alăturată.
Inculpatul s-a deplasat în această încăpere în care se afla mama sa şi i-a cerut să meargă să doarmă în aceeaşi cameră în care urmau să doarmă el, cât şi cei doi copii, întrucât aceasta era încălzită.
Neputând să se deplaseze singură, inculpatul a ridicat-o de pe pat şi a ajutat-o să ajungă în camera în care urmau să doarmă, victima aşezându-se pe un pătuţ metalic situat lângă soba din încăpere.
La un moment dat, victima s-a ridicat cu intenţia de a merge la toaletă şi constatând că nu mai revine, fiul cel mare al inculpatului, C.C., a mers după aceasta, iar după ce au revenit împreună, minorul a relatat că o găsise pe victimă în curte, căzută pe sol.
Faptul că mama sa s-ar fi îmbătat, l-a iritat pe inculpat care, fiind la rându-i sub influenţa alcoolului, s-a deplasat la patul pe care se afla victima şi a început să o lovească cu pumnii şi picioarele, iar după ce a tras-o din pat, doborând-o pe pardoseală, a continuat să o lovească cu picioarele.
Când a constatat că victima nu mai poate vorbi, inculpatul a ridicat-o de pe podea, a spălat-o de sânge şi a pus-o din nou pe patul de lângă sobă.
Potrivit raportului medico-legal de autopsie nr. 3914/ A3 din 17 decembrie 2007, întocmit de I.M.L. Craiova, moartea victimei C.A. a fost violentă, datorându-se şocului hemoragic şi hemoragiei, consecinţă a unui politraumatism cu fracturi costale multiple şi rupturi de organe interne, cu hemotorax şi hemiperitoneu.
Leziunile constatate pe corpul victimei se puteau produce atât prin lovire cu corpuri dure, dar şi de corpuri dure, cât şi prin comprimare între două planuri dure, între aceste leziuni şi deces existând legătură de cauzalitate.
Situaţia de fapt reţinută de prima instanţă, existenţa faptei, cât şi vinovăţia inculpatului au fost demonstrate de un probatoriu constând în declaraţiile martorilor C.C.M., C.V., T.A., S.E. şi S.D., acestea coroborate cu concluziile actelor medico-legale, cât şi cu celelalte acte şi lucrări ale dosarului.
Inculpatul a negat învinuirile ce i s-au adus, susţinând că leziunile constatate în raportul medico-legal şi care au condus la moartea mamei sale, se explică prin aceea că, fiind în stare de ebrietate, aceasta ar fi căzut de mai multe ori, lovindu-se de scările de la intrare, cât şi de alte obiecte cu efect vătămător.
În drept, s-a stabilit că activitatea infracţională a inculpatului, consumată în împrejurările mai sus descrise, întruneşte conţinutul constitutiv al infracţiunii de omor calificat, faptă prevăzută de art. 174 şi 175 lit. c) C. pen.
La individualizarea judiciară a pedepsei principale, prima instanţă a avut în vedere criteriile înscrise în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul de pericol social concret al faptei săvârşite, împrejurările în care aceasta s-a consumat, pe de o parte, dar şi unele elemente ce privesc persoana inculpatului, acesta nemanifestând regret faţă de cele întâmplate şi, mai mult, încercând să ascundă urmele faptei, pe de altă parte.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie, sub aspectul că pedeapsa principală aplicată este prea severă, sens în care a fost invocată o soluţie de redozare a acesteia, ca urmare a reţinerii de circumstanţe personale prevăzute de art. 74 şi 76 C. pen.
Prin Decizia penală nr. 139 pronunţată în Şedinţa publică din 23 octombrie 2008, Curtea de Apel Craiova a admis apelul declarat de inculpatul C.I., a desfiinţat sentinţa sub aspectul greşitei individualizări a pedepsei principale şi a redus pedeapsa de la 25 ani închisoare la 18 ani închisoare, menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa a reţinut că gradul de pericol concret al faptei săvârşite de inculpat decurs din urmările produse şi din modul în care infracţiunea s-a consumat, a fost supraestimat în raport cu celelalte criterii de individualizare ale pedepsei.
Instanţa de apel a apreciat că o pedeapsă principală de 18 ani închisoare, stabilită cu luarea în seamă a gradului de pericol social concret al faptei săvârşite, dar şi a împrejurărilor în care aceasta s-a consumat, a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunea comisă cât şi a unor elemente ce privesc pe făptuitor, o atitudine de regret manifestată în faţa instanţei, este de natură să asigure scopurile instituite în art. 52 C. pen.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi inculpatul C.I.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a invocat cazul de casare a hotărârii prevăzută de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., solicitând casarea deciziei şi menţinerea sentinţei, deoarece instanţa de fond a aplicat o pedeapsă, cu respectarea tuturor criteriilor de individualizare a pedepsei prevăzută de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Inculpatul a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 17 şi pct. 14 C. proc. pen.
În dezvoltarea motivelor de apel, recurentul inculpat a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea de omor, prevăzută de art. 174 – art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen., în infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., susţinând că nu a avut niciodată intenţia de a suprima viaţa victimei, a cărei stare de sănătate era precară şi care în momentul incidentului se afla sub influenţa băuturilor alcoolice, iar în subsidiar a solicitat reducerea pedepsei, pe care o consideră aspră, avându-se în vedere că acesta nu are antecedente penale şi că are doi copii minori în întreţinere.
Recursurile nu sunt fondate.
Elementul subiectiv al infracţiunii de omor îl constituie vinovăţia sub forma intenţiei, indiferent de modalitatea acesteia. În general, intenţia de a ucide rezultă din modul cum a fost săvârşită fapta.
Aplicarea de lovituri la întâmplare cu corpuri contondente sunt considerate ca dovezi neîndoielnice ale intenţiei de a ucide.
Intenţia, ca element subiectiv caracteristic infracţiunii de omor, o deosebeşte pe aceasta de lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte, la care făptuitorul nu urmăreşte şi nu acceptă eventualitatea morţii victimei.
Potrivit raportului medico-legal de autopsie, moartea victimei C.A. a fost violentă, datorându-se socului hemoragic şi hemoragiei, consecinţă a unui politraumatism cu fracturi costale multiple şi rupturi de organe interne cu hemotorax şi hemiperitoneu.
Leziunile constatate pe corpul victimei se puteau produce atât prin lovire cu corpuri dure, dar şi de corpuri dure, cât şi prin comprimarea între două planuri dure, între aceste leziuni şi deces existând legătură de cauzalitate.
Fapta de lovire a victimei de către inculpat constituie cauza morţii victimei, chiar dacă la aceasta ar fi contribuit şi victima, datorită stării de ebrietate în care se afla şi a nesiguranţei în mişcări.
În cauză, încadrarea juridică reţinută de instanţă este corectă şi hotărârea nu este supusă casării, conform cazului prevăzut de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen., invocat de recurentul inculpat.
Individualizarea judiciară s-a făcut de către instanţa de apel, cu respectarea dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Instanţa de apel a avut în vedere atât gradul de pericol social concret al faptei săvârşite de către inculpat, cât şi împrejurările în care au avut loc faptele, dar şi persoana inculpatului, care nu are antecedente penale, are doi copii minori.
Prin urmare, hotărârea atacată cu recurs nu poate fi supusă casării, conform art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., aşa cum au solicitat recurenţii.
Faţă de aceste considerente, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., vor fi respinse recursurile ca nefondate.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat recurentul la cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi de inculpatul C.I. împotriva deciziei penale nr. 139 din 23 octombrie 2008 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală.
Deduce din pedeapsa aplicată, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 25 octombrie 2007, la 23 ianuarie 2009.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3901/2009. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 2021/2009. Penal → |
|---|
