ICCJ. Decizia nr. 2043/2009. Penal. Cerere de transfer de procedură în materie penală (Legea 302/2004). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2043/2009
Dosar nr. 4536/1/2009
Şedinţa publică din 1 iunie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea nr. 72 din 25 mai 2009, Curtea de Apel Constanţa, în temeiul art. 90 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, modificată şi completată prin Legea nr. 224/2006 şi nr. 222/2008, a dispus arestarea persoanei solicitate R.C.V. pe o perioadă de 15 zile, cu începere de la 25 mai 2009 până la 8 iunie 2009.
A fixat termen de judecată în cauză la 29 mai 2009.
Instanţa a reţinut că faţă de persoana solicitată R.C.V. a fost emis mandatul european de arestare nr. 6 Js 5032 b/02 din 16 martie 2007 de către Parchetul Coburg, Germania, pentru săvârşirea a două fapte de jaf grav.
Curtea de Apel Constanţa a fost sesizată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa la data de 25 mai 2009, în vederea executării mandatului european de arestare.
Persoana solicitată nu a consimţit la predare şi nu a renunţat la regula specialităţii, apărându-se, pe de o parte, prin susţinerea că în anii 1999 - 2001, când se pretinde că au fost săvârşite faptele, nu a fost în Germania, nedeţinând nici paşaport, iar, pe de altă parte, că pentru aceleaşi fapte este judecat de instanţele din România, cauza aflându-se în apel pe rolul Curţii de Apel Bacău.
Apreciind că se impun verificări în legătură cu aceste susţineri, instanţa a solicitat relaţii de la instituţiile competente şi a fixat termen pentru judecată la 29 mai 2009.
Cât priveşte propunerea la arestare, a considerat-o întemeiată, având în vedere că persoana solicitată a mai comis acest gen de fapte şi nu se află în vreuna din situaţiile prevăzute de Legea nr. 302/2004, modificată, care permite dispunerea unei alte măsuri restrictive de libertate.
Împotriva acestei hotărâri persoana solicitată a declarat recurs, cerând, prin apărător, punerea în libertate şi luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea.
Verificând hotărârea atacată pe baza actelor şi lucrărilor de la dosar, sub toate aspectele, în conformitate cu dispoziţiile art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată că recursul nu este fondat.
Faţă de persoana solicitată R.C.V., Parchetul din Coburg, Germania, a emis mandatul de arestare nr. 6 Js 5032 b/02 din 16 martie 2007 pentru săvârşirea a două fapte de jaf grav, care sunt prevăzute şi în legislaţia penală din România sub denumirea de tâlhărie.
Persoana solicitată nu a consimţit la predare.
În această situaţie, potrivit art. 90 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, modificată prin Legea nr. 302/2008, procedura de executare a mandatului european de arestare continuă cu audierea persoanei solicitate, care se limitează la consemnarea poziţiei acesteia faţă de existenţa unuia dintre motivele obligatorii sau opţionale de neexecutare, precum şi la eventuale obiecţii în ceea ce priveşte identitatea.
Persoana solicitată a invocat existenţa unei proceduri în curs în România împotriva sau pentru aceleaşi fapte care fac obiectul mandatului european de arestare, motiv pentru care se regăseşte între cazurile opţionale de refuz de executare a mandatului, prevăzut de art. 88 alin. (2) lit. h) din Legea nr. 302/2004, modificată.
Instanţa a dispus, astfel, justificat amânarea luării hotărârii de predare în vederea verificării obiecţiunii persoanei solicitate, însă aceasta nu împiedică arestarea persoanei arătate în mandatul european de arestare.
În consecinţă, Înalta Curte apreciază că în mod temeinic s-a dispus arestarea persoanei solicitate R.C.V. pe un termen, de 15 zile, rezonabil, în vederea verificării obiecţiunilor sale cu privire la existenţa procedurii în statul solicitat, declanşată pentru aceleaşi fapte.
Constatând că hotărârea atacată este legală şi temeinică, Curtea va respinge recursul persoanei solicitate R.C.V. ca nefondat.
În conformitate cu dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., sus-numitul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată R.C.V. împotriva încheierii penale nr. 72/ P din 25 mai 2009 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. 715/36/2009.
Obligă recurenta persoană solicitată la 260 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 1 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3903/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2051/2009. Penal → |
|---|
