ICCJ. Decizia nr. 2014/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2014/2009
Dosar nr. 1077/45/2008
Şedinţa publică din 28 mai 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin rezoluţia din data de 25 noiembrie 2008, emisă în dosarul penal nr. 349/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi s-a dispus, în temeiul dispoziţiilor art. 228 alin. (4) şi art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de numiţii: Ţ.G., P.C., C.E., L.O., C.A., P.A., C.S., I.G., C.A.M., judecători la Tribunalul Iaşi, P.C.I., prim procuror adjunct la Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi, P.C.N., procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi, B.A., procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Iaşi, S.F., P.I., I.G., grefieri la aceeaşi instanţă, M.A., Ţ.D., P.R., I.D. (toţi locatari ai blocului în care se află apartamentul numitului B.E.), M.E.L., subcomisar de poliţie, şeful Poliţiei Municipiului Iaşi, N.V., inspector de poliţie, D.G., agent şef adjunct de poliţie, V.D., subofiţer de jandarmi, V.L., avocat, N.G., U.L.P., C.C., B.D., C.P., C.A., C.L., A.C., R.L., T.D., din cadrul Primăriei Municipiului Iaşi, S.I., M.N., experţi tehnici, Ş.G., fost prim-procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Iaşi, pentru infracţiunile prevăzute de art. 246, 2481, 259, 242, 271, 195, 289, 291, 196, 293, 205, 206, şi art. 207 C. pen.
Faţă de persoanele menţionate au fost efectuate acte premergătoare de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi în urma plângerii penale formulată de numiţii B.E. şi R.C., care au susţinut că acestea, în calitate de magistraţi, grefieri, poliţişti şi funcţionari, şi-au exercitat în mod abuziv atribuţiile conferite funcţiei în dosare în care au avut calitatea de parte.
Soluţia de neîncepere a urmăririi penale a fost dispusă în urma efectuării actelor premergătoare care au relevat că persoanele reclamate şi-au îndeplinit în mod legal atribuţiile specifice funcţiei cu ocazia soluţionării cauzelor în care numiţii B.E. şi R.C. au avut calitatea de parte, iar plângerea penală formulată de aceştia nu îndeplinea condiţiile prevăzute de art. 222 alin. (2) C. proc. pen., cu privire la descrierea faptei şi indicarea mijloacelor de probă.
Împotriva soluţiei au formulat plângere numiţii R.C. şi B.E. care au susţinut că rezoluţia emisă în dosarul penal nr. 349/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi este nelegală şi netemeinică întrucât a fost emisă pe baza unui material probator incomplet.
Analizând actele şi lucrările dosarului penal nr. 349/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi a constatat că rezoluţia prin care s-a dispus a nu se începe urmărirea penală este legală şi temeinică.
Astfel, s-a reţinut din actele premergătoare efectuate că faptele reclamate de numiţii B.E. şi R.C. au mai constituit obiectul dosarelor penale înregistrate la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi sub nr. 21 l/P/2008 şi 238/P/2008, ce au fost soluţionate prin rezoluţia din data de 3 septembrie 2008, dispunându-se neînceperea urmăririi penale. Se mai reţine că împotriva actului procedural menţionat, numiţii B.E. şi R.C. au formulat plângere la Curtea de Apel Iaşi, fiind constituit dosarul nr. 755/45/2008.
Totodată, s-a apreciat că, în mod legal, procurorul investit în soluţionarea dosarului penal nr. 349/P/2008 a constatat că plângerile penale formulate de numiţii B.E. şi R.C. nu îndeplinesc cerinţele de fond prevăzute de art. 222 alin. (2) C. proc. pen. Nu în ultimul rând, soluţiile dispuse de magistraţii judecători ori procurori, pot fi reanalizate şi confirmate (dacă sunt legale şi temeinice) ori infirmate, la cererea părţii nemulţumite, numai prin exercitarea căilor de atac prevăzute de lege şi nu prin formularea de plângeri penale cu privire la îndeplinirea abuzivă a atribuţiilor de serviciu care să tindă la modificarea unei soluţii.
În consecinţă, prin rezoluţia nr. 1211/II/2/2008 din 24 decembrie 2008, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi a respins, ca neîntemeiată, plângerea petiţionarilor.
În temeiul art. 2781 C. proc. pen., petiţionarii s-au adresat instanţei competente.
În primă instanţă, judecarea plângerilor formulate de petiţionari a parcurs 3 termene, aceştia neprezentându-se la niciunul dintre termene.
Prin sentinţa penală nr. 14 din 24 februarie 2009, Curtea de Apel Iaşi, secţia penală, a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea unor excepţii de neconstituţionalitate [(art. 51, 52 alin. (2) şi (3) C. proc. pen., art. 19 alin. (4) din Legea nr. 51/1995, art. 29, fost art. 23, din Legea nr. 47/1992, art. 183 C. proc. civ., art. 183 C. proc. pen., art. 244 C. proc. civ. şi art. 224 C. proc. pen.)] şi, respectiv, a respins, ca nefondate, plângerile petiţionarilor.
Pentru a dispune în acest sens, prima instanţă a reţinut, pe de o parte, că textele invocate ca fiind neconstituţionale nu au legătură cu soluţionarea cauzei, iar pe de altă parte, că actele premergătoare nu au relevat minime indici ale săvârşirii unor fapte penale de către persoanele reclamate. De asemenea, s-a menţionat că nemulţumirile petiţionarilor vizează soluţionarea unor cauze în care au, sau au avut, calitatea de părţi, plângerea formulată are un caracter general, neîndeplinind cerinţele art. 221 sau 222 C. proc. pen., şi că valorificarea drepturilor lor se poate face numai prin intermediul căilor de atac prevăzute de lege pentru actele emise (rezoluţii, ordonanţe, încheieri, sentinţe etc.), iar nu prin formularea unor plângeri penale faţă de organele judiciare emitente.
Împotriva sentinţei, petiţionarul B.E. a declarat prezentul recurs.
Citat fiind, recurentul nu s-a prezentat la Înalta Curte pentru a expune motivele de recurs.
În cererea de recurs, petiţionarul critică sentinţa pentru respingerea cererii sale de trimitere a cauzei la Curtea Constituţională. De asemenea, în finalul exprimării unor nemulţumiri cu caracter general faţă de justiţie, petiţionarul a susţinut că nu s-au făcut cercetări „reale" nici de către procuror, şi nici de către instanţa de fond.
Recursul nu este fondat, urmând a fi respins, pentru motivele ce se vor arăta.
Pentru soluţionarea plângerii penale formulată de petiţionari, procurorul a efectuat, potrivit art. 224 C. proc. pen., acte premergătoare.
Actele premergătoare efectuate, regăsite în cele 3 volume ale dosarului Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, precum şi celelalte acte şi lucrări, însumează 110 file, 187 file şi, respectiv, 17 file.
De asemenea, actele şi lucrările dosarului instanţei de fond totalizează 244 file.
În consecinţă, Înalta Curte constată că este neîntemeiată critica recurentului că organele judiciare (procuror şi instanţă) nu au efectuat acte de cercetare pentru soluţionarea plângerii penale.
Din conţinutul actelor premergătoare nu au rezultat minime indicii ale săvârşirii unor fapte prevăzute de legea penală de către persoanele reclamate, soluţia de neîncepere a urmării penale fiind legală, ca o consecinţă a aplicării dispoziţiilor art. 228 alin. (l) C. proc. pen.
Înalta Curte mai constată, în raport cu obiectul cauzei, că şi dispoziţia primei instanţe de respingere ca inadmisibilă a cererii de trimitere a dosarului la Curtea Constituţională este legală, textele menţionate de petiţionari neavând legătură cu soluţionarea plângerii astfel cum a fost formulată.
Faţă de cele reţinute, Înalta Curte, în temeiul 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul petiţionarului.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata către stat a cheltuielilor judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul B.E. împotriva sentinţei penale nr. 14 din 24 februarie 2009 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 1000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2010/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2018/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
