ICCJ. Decizia nr. 2180/2009. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTITIE
SECTIA PENALĂ
Decizia nr. 2180/2009
Dosar nr. 4903/1/2009
Şedinţa publică din 9 iunie 2009
Asupra recursurilor penale de faţă:
Prin încheierea din 8 aprilie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, s-a menţinut starea de arest a inculpaţilor B.D.R., P.G., P.C. şi B.P., conform art. 3002 raportat la art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen.
Pentru a se pronunţa astfel, Curtea a reţinut că din materialul probator administrat în cauză, respectiv procesul-verbal de sesizare din oficiu, declaraţiile de recunoaştere ale inculpaţilor, declaraţiile investigatorilor şi colaboratorilor sub acoperire, înregistrările audio-video, există probe şi indicii temeinice că inculpaţii prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Pericolul concret pentru ordinea publică rezultă atât din natura şi gravitatea faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor, cât şi din modalitatea concretă de comitere, împrejurarea în care s-a acţionat şi gradul de pericol social crescut ce caracterizează faptele de trafic de droguri de mare risc, pericolul pentru sănătatea publică pe care îl prezintă punerea în circulaţie a unor asemenea substanţe, urmările produse, precum şi circumstanţele personale ale inculpaţilor.
S-a apreciat că infracţiunea reţinută în sarcina inculpaţilor prin gravitatea deosebită şi prin reacţia publicului, tulbură nu numai ordinea publică dar şi normele mediului social ocrotit de valorile sale fundamentale, datorită faptului că generează o stare de primejdie pentru raporturile sociale, pentru normala lor desfăşurare şi dezvoltare în interesul societăţii însăşi, creând o stare de nelinişte capabilă să justifice menţinerea arestării preventive, fiind îndeplinite astfel prevederile art. 5 paragraful 1 lit. c) şi paragraful 3 din C.E.D.O.
De asemenea, s-a apreciat că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 143 C. proc. pen. şi art. 148 lit. f) C. proc. pen., în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru această infracţiune este mai mare de 4 ani, existând probe certe că lăsarea în libertate a inculpaţilor prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere modalitatea concretă de săvârşire a faptei, din care rezultă periculozitatea iar în prezent subzistă temeiurile care au stat la baza luării arestării preventive, neexistând împrejurări noi care să schimbe aceste temeiuri.
Împotriva acestei hotărâri în termen legal au declarat recurs inculpatele P.C. şi B.P., solicitând revocarea măsurii arestării preventive şi punerea în libertate întrucât nu se mai menţin temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
Recursurile sunt nefondate.
Recurentele inculpate au fost arestate preventiv, în baza art. 143 raportat la art. 148 lit. f) C. proc. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), pentru inculpata P.C.
Prin sentinţa penală nr. 195 din 19 februarie 2009 a Tribunalului Bucureşti, secţia II-a penală, inculpatele P.C. şi B.P. au fost condamnate la 10 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. şi respectiv 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În fapt s-a reţinut că inculpata B.P., la data de 16 octombrie 2008, a vândut colaboratorului V.A., nume de cod, o doză de heroină contra sumei de 40 lei, prin intermediul inculpatului B.D.R., iar inculpata P.C., în zilele de 10 octombrie 2008, 13 octombrie 2008 şi 15 octombrie 2008, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a vândut aceluiaşi colaborator 6 doze de heroină prin intermediul inculpatului B.D.R.
Prin aceeaşi sentinţă s-a menţinut starea de arest a inculpaţilor.
Conform art. 3002 C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanţa legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecăţii, legalitatea şi temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. 160b.
Dispoziţiile art. 160b alin. (3) C. proc. pen., prevăd că în ipoteza în care instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanţa dispune, prin încheiere motivată, menţinerea arestării preventive.
În speţă, s-a făcut aplicarea art. 3002 raportat la art. 160b alin. (3) C. proc. pen., constatându-se că se menţin dispoziţiile art. 148 lit. f) C. proc. pen., ce impun privarea în continuare de libertate a recurentelor.
Astfel, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea ce se reţine în sarcina inculpatelor este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a acestora prezintă pericol concret pentru ordinea publică, aspect ce rezultă din natura şi gravitatea faptelor comise, modalitatea de săvârşire, riscul repetării unor astfel de fapte.
De asemenea, în cauză a fost deja pronunţată o hotărâre de condamnare, inculpatele fiind legal deţinute în baza acesteia, chiar dacă împotriva hotărârii a fost exercitată calea de atac.
Aspectele învederate de inculpat, buna conduită, cooperarea cu organele de urmărire penală, necesitatea continuării studiilor, pot fi avute în vedere la individualizarea pedepsei.
Faţă de cele expuse, în raport de dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile inculpatelor.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatele P.C. şi B.P. împotriva încheierii din 8 aprilie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în dosarul nr. 49307/3/2008 (773/2009).
Obligă recurentele inculpate la plata sumelor de câte 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2116/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 230/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
