ICCJ. Decizia nr. 231/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 231/2009
Dosar nr. 5114/2/2008
Şedinţa publică din 26 ianuarie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin plângerea formulată la 17 iunie 2008 petiţionarul S.G. a solicitat tragerea la răspundere penală a avocatului R.M. din Baroul Bucureşti pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 307 alin. (2) C. pen., constând în aceea că o încurajează pe S.M. clienta sa să nu respecte sentinţa civilă nr. 3212/3/2003 a Judecătoriei sectorului 6 Bucureşti, privind măsurile de vizitare a minorei S.E.I. de către reclamant şi că, totodată, susţine formarea convingerii minorei de a nu respecta o hotărâre definitivă şi irevocabilă a instanţei".
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, prin rezoluţia nr. 1027/P/2008 din 19 iunie 2008, a dispus, în baza art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale a avocatului R.M. cu motivarea că nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 307 alin. (2) C. pen. şi că persoana reclamată a acordat asistenţă juridică în limitele legii, mamei minorei.
Prin rezoluţia nr. 1225/II/2/2008 din 22 iulie 2008 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a fost respinsă plângerea petiţionarului împotriva soluţiei de neîncepere a urmării penale, considerată legală şi temeinică.
În contra rezoluţiei de netrimitere în judecată a formulat plângere petiţionarul S.G. care a fost respinsă prin sentinţa penală nr. 280 din 29 octombrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a considerat că soluţia de neîncepere a urmăririi penale faţă de avocatul M.R. este corectă, că acesta şi-a exercitat atribuţiile în baza contractului de asistenţă juridică şi că faptul de a-şi ajuta clienta S.M. în timpul judecării cauzei privind pe fiica minoră a petiţionarului, nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 307 alin. (2) C. pen.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petiţionarul S.G., care nu a motivat în scris recursul şi nici nu s-a prezentat spre a-l susţine.
Examinând hotărârea atacată sub toate aspectele, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată neîntemeiat recursul declarat.
Din actele premergătoare efectuate rezultă că prin sentinţa civilă nr. 3213 din 25 aprilie 2003 a Judecătoriei sectorului 6 Bucureşti s-a încuviinţat ca petiţionarul să o ia cu sine pe minora E.I.S., timp de o lună, în vacanţa de vară, că minora conform propriei declaraţii din 3 iunie 2008 a refuzat să îşi petreacă vacanţa alături de tatăl ei, că între părinţii copilei există proces privind reîncredinţarea minorei şi că mama este asistată de avocatul M.R. în dosarul nr. 4226/303/2008 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti.
Aceste acte premergătoare nu au confirmat existenţa unor indicii în sensul că avocatul intimat ar fi împiedicat în mod repetat pe recurentul S.G. să aibă legături personale cu minora, şi că refuzul de a petrece vacanţa alături de tatăl său, a fost manifestat exclusiv de copilă, care, prin declaraţia olografă din dosar a considerat că are dreptul de a refuza acest lucru şi de a-şi alege singură modalitatea de a-şi petrece vacanţa.
Ca atare, folosirea acestei declaraţii de către avocat în cadrul procesului de reîncredinţare a minorei şi transmiterea poziţiei mamei copilului care a arătat că nu se opune la programul de vizitare şi de legături personale încuviinţat la cererea reclamantului prin hotărâre judecătorească, nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 307 alin. (2) C. pen.
În consecinţă, soluţia procurorului de neîncepere a urmăririi penale împotriva intimatului pentru lipsa elementelor constitutive ale infracţiunii arătate este legală şi temeinică, rezoluţia fiind corect menţinută de prima instanţă.
Faţă de considerentele ce preced, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) şi a art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul S.G. cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul S.G. împotriva sentinţei penale nr. 280 din 29 octombrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 208/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 251/2009. Penal → |
|---|
