ICCJ. Decizia nr. 2052/2009. Penal

Decizii penale ICCJ 2009

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2052/2009

Dosar nr. 7542/121/2007

Şedinţa publică din 2 iunie 2009

Asupra recursurilor de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 401 din 26 septembrie 2008, Tribunalul Galaţi a condamnat pe inculpaţii:

1. B.A. (fiul lui C. şi E.) la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 74 - art. 76 C. pen.

În baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74, art. 76 C. pen., l-a condamnat la 4 luni închisoare.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., inculpatul a fost achitat pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la introducerea de droguri în ţară, prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

Conform art. 33 - art. 34 C. pen., inculpatul va executa pedeapsa de 4 ani închisoare plus un spor de 2 luni, în final 4 ani şi 2 luni închisoare.

S-a dedus prevenţia de la 17 octombrie 2007.

2. I.C. (fiica lui I. şi M.), la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de introducere în ţară de droguri de risc, prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 - art. 76 C. pen.

În baza art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 - art. 76 C. pen., - introducerea în ţară de droguri de mare risc, a fost condamnată la 4 ani închisoare.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C.proc.pen, s-a dispus achitarea pentru infracţiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.

În baza art. 33 - art. 34 C. pen., inculpata va executa pedeapsa de 4 ani închisoare, cu un spor de 8 luni, în final 4 ani şi 8 luni închisoare.

S-a dedus prevenţia de la 18 octombrie 2007.

S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 71 - art. 64 lit. a), b) C. pen., pentru ambii inculpaţi.

3. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., inculpatul V.G. (fiul lui V. şi S.) a fost achitat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) – procurare de droguri de mare risc.

În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-au confiscat 4,80 g cocaină de la inculpatul B.A. şi 2,72 g cocaină cu cofeină şi fenocetină, precum şi 2,67 g cannabis de la inculpata I.C.

Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut următoarele:

La data de 16 august 2007, C.C.D., arestat preventiv în Dosarul nr. 92/D/P/2007 al D.I.I.C.O.T. – Biroul teritorial Galaţi – a formulat un denunţ împotriva inculpatului B.A., sesizând că acesta se ocupă cu traficul ilicit de droguri, comercializând ecstazy în municipiul Galaţi.

Urmare denunţului, s-a format Dosarul penal nr. 110/D/P/2007, la cererea procurorului, judecătorul autorizând interceptarea convorbirilor telefonice ale inculpatului B.A., conform dispoziţiilor art. 91¹ C. proc. pen.

De asemenea, cu ocazia soluţionării unei alte cauze privind pe inculpatul C.V., acesta a declarat că a cumpărat droguri tot de la inculpatul B.A., cauza s-a disjuns, apoi s-au conexat cele două cauze.

Din convorbirile telefonice înregistrate între B.A. şi inculpatul V.G. a rezultat că acesta din urmă a solicitat să i se procure droguri contra cost, care să-i fie aduse în Bucureşti.

Ca urmare, s-a organizat prinderea în flagrant a inculpatului B.A., acesta fiind oprit în seara zilei de 17 octombrie 2007 la ieşirea din Brăila.

Cu ocazia percheziţionării autoturismului marca V.G. aparţinând inculpatului, s-au găsit în torpedo 8 doze cu substanţa purverulentă din care, conform declaraţiei inculpatului, confirmat şi prin constatarea tehnico-ştiinţifică era cocaină în cantitate de 5,05 g.

Pereheziţia domiciliară efectuată la aceeaşi dată a avut ca rezultat găsirea, în încăperea în care locuia inculpatul B.A., a 0,35 g cannabis, acesta susţinând că este pentru consum propriu.

Din interceptările telefonice efectuate anterior datei de 17 octombrie 2007, a rezultat că inculpata I.C., prietena inculpatului, care se afla în Spania la acea dată, a fost rugată de acesta să-i aducă droguri.

La data de 17 octombrie 2007, inculpata I.C. s-a reîntors în ţară cu o cursă aeriană, iar la coborârea din avion pe Aeroportul Internaţional H.C. a fost identificată având asupra sa 29 grame de cocaină şi un plic „cu iarbă" pe care, de altfel, le-a declarat în momentul opririi de către organele de poliţie.

Analiza chimică efectuată a relevat că într-adevăr substanţa albă era cocaină, în cantitate de 2,82 g, iar iarba – cannabis, în cantitate de 3,35 grame.

Tot din convorbirile telefonice interceptate între inculpatul B.A. şi alte persoane, a rezultat că acesta le procura droguri, pe care apoi le vindea solicitanţilor, micşorând cantitatea existentă în doze, păstrând pentru sine diferenţa pe care o revalorifica sau consuma, recunoscând astfel parte din faptele ce i-au fost reţinute şi pentru care a fost condamnat.

Cu privire la infracţiunea de instigare la introducerea în ţară de droguri, pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, tribunalul a dispus achitarea, întrucât nu sunt probe suficiente că acesta i-a cerut coinculpatei I.C. să-i aducă din Spania, convorbirile telefonice existente la dosar între el şi aceasta nefiind edificatoare.

În lipsa acestei probe, s-a dispus şi achitarea inculpatei I.C. pentru infracţiunea de trafic ilicit de droguri.

Tribunalul reţine că cei doi inculpaţi nu au recunoscut faptele, iar discuţiile telefonice nu sunt relevante, cei doi vorbind de buchete de flori pe care inculpata I.C. le comercializează, aşa cum a confirmat şi martora A.A.M.

Cât priveşte pe inculpatul V.G., trimis în judecată pentru că în perioada august-octombrie 2007 a cumpărat sau încercat să cumpere droguri de mare risc – cocaină pentru consum propriu, tribunalul a dispus achitarea, întrucât declaraţiile inculpatului B.A. în cursul urmăririi penale şi aspectele relevate din interceptările telefonice nu se coroborează cu nicio probă.

De altfel, nu s-a făcut o expertiză medico-legală toxicologică pentru a se constata dacă inculpatul V.G. este sau nu consumator de droguri.

Împotriva sentinţei au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi şi inculpaţii B.A. şi I.C.

În apelul său, parchetul a criticat sentinţa sub aspectul greşitei achitări a inculpaţilor pentru o parte din infracţiunile deduse judecăţii şi a inculpatului V.G. pentru infracţiunea de procurare de droguri de mare risc, în vederea consumului.

S-a motivat că probele administrate, coroborate între ele, dovedesc vinovăţia inculpatului B.A. pentru infracţiunea de instigare la introducerea în ţară de droguri de mare risc, cât şi a inculpatei I.C. pentru infracţiunea de complicitate la trafic de droguri.

De asemenea, convorbirile telefonice între inculpatul B.A. şi inculpatul V.G. dovedesc că acesta din urmă şi-a procurat droguri în vederea consumului propriu.

În final, s-a solicitat înlăturarea circumstanţelor atenuante reţinute în favoarea ambilor inculpaţi.

Inculpatul B.A. a criticat sentinţa sub aspectul greşitei reţineri în sarcina sa a infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), iar inculpata I.C. a criticat aceeaşi sentinţă sub aspectul greşitei condamnări, pentru infracţiunea de introducere în ţară de droguri de mare risc, fapta sa constituind infracţiunea de deţinere de droguri de mare risc pentru consum propriu, prevăzută de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.

Curtea de Apel Galaţi a respins ca nefondate apelurile declarate de procuror şi inculpata I.C. şi a admis apelul declarat de inculpatul B.A.

În consecinţă, în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică din infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 74, art. 76 C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 - art. 76 C. pen., reducând pedeapsa aplicată la 3 ani şi 10 luni închisoare – sporită la 4 ani închisoare.

În motivare s-au reluat argumentele sentinţei, în sensul că nu sunt probe suficiente care să ateste că inculpata I.C. a traficat droguri pe care le-a adus în ţară la cererea coinculpatului B.A., iar cu privire la inculpatul V.G. nici o probă materială nu atestă că acesta a procurat droguri în vederea consumului propriu.

De asemenea, probele administrate nu sunt suficiente în a aprecia caracterul repetat al infracţiunii de trafic de droguri de mare risc de către inculpatul B.A.

Împotriva deciziei au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi şi inculpaţii B.A. şi I.C.

Recursul declarat de parchet este fondat.

Procurorul a invocat ca motiv de casare dispoziţiile art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen., cu privire la toţi inculpaţii (art. 385⁹ pct. 14 pentru inculpaţii B.A. şi I.C.), apreciind că în cauză s-a produs o gravă eroare de fapt ce a determinat achitarea parţială a acestora, ori totală în cazul inculpatului V.G.

Din analiza probelor cauzei, rezultă că inculpatul B.A. a comercializat repetat droguri de mare risc, aspect dovedit atât de declaraţiile sale, convorbirile telefonice cât şi de martorii audiaţi, astfel că se va reţine în sarcina acestuia săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

De asemenea, din convorbirile telefonice ale acestuia cu coinculpata I.C. – identificată după numerele celor două telefoane ce îi aparţineau, rezultă că aceasta a adus în ţară droguri la cererea inculpatului.

Ulterior convorbirilor telefonice, pe aeroportul din Madrid, cei doi au stabilit să se întâlnească la Aeroportul H.C., astfel că susţinerile din motivarea sentinţei şi a deciziei, în sensul că nu a fost identificată „doamna" cu care a vorbit, nu corespund probelor cauzei.

Acest aspect se coroborează cu împrejurarea că în acea zi, inculpata I.C. a sosit în ţară cu o cursă aeriană de la Madrid, având droguri de risc şi mare risc asupra sa.

De asemenea, convorbirea dintre cei doi, în care se referă la „flori", „buchete de flori" este relevantă, rezultâ că inculpatul a înţeles greu la ce flori se referă prietena sa, lucru uşor de explicat pentru că niciunul din ei nu avea astfel de preocupări.

Pe de altă parte, este nefiresc să se stabilească un preţ de 300 euro pentru florile pe care susţine inculpata că le comercializează.

La fila 206 din dosarul de urmărire penală vol. 1, se află o convorbire telefonică între cei doi, în care inculpatei I. i se solicitase „muguri de cannabis", iar aceasta, deşi iniţial a ezitat, la data de 17 octombrie 2007, la controlul efectuat pe aeroport, avea asupra sa 3,35 grame cannabis.

Din declaraţiile inculpatului B.A. mai rezultă că împreună cu coinculpata I.C. obişnuia să aranjeze dozele pe care le vindeau spre consum şi din care opreau mici cantităţi, din care făceau alte doze, pe care, fie le consumau împreună, fie le vindeau.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte va admite recursul parchetului, va schimba încadrarea juridică din infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74, art. 76 C. pen. şi art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), condamnând pe inculpatul B.A. la pedeapsa de 6 ani închisoare.

Se impune majorarea pedepsei în raport de natura repetabilităţii şi multitudinii faptelor comise, precum şi gravitatea acestora.

De asemenea, se va înlătura dispoziţia de achitare a inculpatului B.A. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 25 raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi dispoziţia de achitare a inculpatei I.C. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 26 raportat la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.

Se va casa în parte Decizia atacată şi sentinţa penală nr. 401 din 26 septembrie 2008 şi în consecinţă:

- cu privire la inculpatul B.A., se va descontopi pedeapsa aplicată de prima instanţă de 4 ani şi 2 luni închisoare, în pedepsele componente de 4 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. ; 4 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. şi înlătură sporul de 2 luni.

În baza art. 25 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. va condamna pe inculpatul B.A. la 3 ani închisoare.

Se va majora la 6 ani închisoare, pedeapsa pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 alin. (1) lit. a) şi 76 alin. (1) lit. b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. inculpatul B.A. va executa pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare sporită cu 8 luni, urmând ca inculpatul să execute 6 ani şi 8 luni închisoare.

Motivele invocate de procuror cu privire la greşita achitare a inculpatului V.G. sunt nefondate.

În cauză nu au fost administrate probe concrete, materiale care să ateste că acesta a cumpărat droguri pentru consum propriu,nu s-a făcut un test în vederea constatării dacă acesta este sau nu consumator de droguri şi nici o percheziţie domiciliară, probe care să se coroboreze cu interceptările telefonice existente în cauză.

Numai pe baza înregistrărilor convorbirilor nu se poate stabili vinovăţia unei persoane, iar în caz afirmativ, însemnând că se dă o valoare dinainte stabilită a acestei probe, ceea ce contravine dispoziţiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen.

Aprecierea fiecărei probe se face în raport de toate probele administrate în scopul aflării adevărului, iar dacă acestea sunt insuficiente sau nerelevante, dubiul profită inculpatului.

În consecinţă, soluţia de achitare pronunţată cu privire la inculpatul V.G. este temeinică şi legală.

Cu privire la recursurile inculpaţilor B.A. şi I.C., motivate pe temeiurile de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 14 (B.A.) şi art. 385⁹ pct. 17 şi pct. 14 C. proc. pen.(inculpata I.C.), Înalta Curte, urmare examinării probelor administrate în cauză, constată că acestea sunt nefondate.

Pedepsele aplicate celor doi inculpaţi corespund criteriilor de individualizare prevăzute de art. 52 C. pen., faptele comise prezintă un pericol social concret, iar scopul pedepsei nu poate fi atins decât prin executarea acestei pedepse prin privare de libertate, în cuantumul stabilit.

Critica inculpatei I.C. referitoare la greşita încadrare juridică dată faptelor, întrucât este numai consumatoare de droguri, iar drogurile le-a obţinut în vederea consumului, este de asemenea nefondată.

Conform dispoziţiilor art. 3 din Legea nr. 143/2000, constituie infracţiunea de introducerea sau scoaterea din ţară fără drept, de droguri de risc (alin. (1)) sau de droguri de mare risc (alin. (2)), constituie infracţiune, textul nefăcând distincţie dacă este introdus pentru consum propriu sau pentru a se efectua operaţiunea de vânzare de droguri.

Dacă este realizat în acest scop, fapta va fi săvârşită în concurs de infracţiuni, după caz conform prevederilor art. 2 alin. (1), (2) sau art. 4 din Legea nr. 143/2000.

Faţă de aceste considerente, întrucât nu se constată motive care, examinate din oficiu, să determine admiterea recursurilor inculpaţilor, acestea vor fi respinse ca nefondate, conform dispoziţiilor art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Se va deduce prevenţâia inculpaţilor de la 17 octombrie 2007 pentru B.A. şi de la 18 octombrie 2007 pentru I.C. până la 2 iunie 2009.

Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

I.Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi împotriva Deciziei nr. 19/ A din 25 februarie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală, privind pe inculpaţii B.A., I.C. şi V.G.

Casează în parte Decizia atacată şi sentinţa penală nr. 401 din 26 septembrie 2008 a Tribunalului Galaţi, secţia penală, numai cu privire la:

- dispoziţia de achitare a inculpatului B.A. pentru infracţiunea prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000;

- dispoziţia de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000

- dispoziţia de achitare a inculpatei I.C. pentru infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, dispoziţii pe care le înlătură, precum şi cu privire la individualizarea pedepselor aplicate acestor inculpaţi şi rejudecând:

1. Cu privire la inculpatul B.A.

Descontopeşte pedeapsa rezultantă aplicată de prima instanţă, de 4 ani şi 2 luni închisoare, în pedepsele componente de 4 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. ; 4 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. şi înlătură sporul de 2 luni.

În baza art. 25 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. condamnă pe inculpatul B.A. la 3 ani închisoare.

Majorează la 6 ani închisoare pedeapsa pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 alin. (1) lit. a) şi 76 alin. (1) lit. b) C. pen.

2. Cu privire la inculpata I.C.

Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 4 ani şi 8 luni închisoare în pedepsele componente de 3 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 142/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. şi de 4 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. şi înlătură sporul de 8 luni închisoare.

În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. condamnă pe inculpata I.C. la 4 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. inculpata I.C. va executa pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare sporită cu 8 luni, urmând să execute 4 ani şi 8 luni închisoare.

3. Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.

II. Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpaţii B.A. şi I.C. împotriva aceleiaşi decizii.

Deduce din pedeapsele aplicate durata reţinerii şi a arestării preventive pentru inculpatul B.A. de la 17 octombrie 2007 la 2 iunie 2009 şi pentru inculpata I.C. de la 18 octombrie 2007 la 2 iunie 2009.

Obligă pe recurenţii inculpaţi B.A. şi I.C. la câte 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care câte 50 lei reprezintă onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales.

Onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu desemnat inculpatului V.G., în sumă de 300 lei se va plăti din fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică azi 2 iunie 2009.

← ICCJ. Decizia nr. 964/2009. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.)....		ICCJ. Decizia nr. 2159/2009. Penal. Nerespectarea regimului... →

ICCJ. Decizia nr. 2052/2009. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2052/2009. Penal