ICCJ. Decizia nr. 2567/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2567/2009
Dosar nr. 3997/120/2008
Şedinţa publică din 6 iulie 2009
Asupra cauzei penale de faţă,
În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 146 din 16 martie 2009, pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa în Dosarul nr. 3997/120/2008, în baza disp. art. 174 C. pen. cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a), b), c) şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul A.I., fiul lui S. şi M., la pedeapsa de 7 ani închisoare.
În baza disp. art. 174 C. pen. rap. la art. 65-66 C. pen. s-a aplica aceluiaşi inculpat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) teza a II-a şi b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani precum şi pedeapsa accesorie interzicerii aceloraşi drepturi pe durata executării pedepsei principale.
Conform disp. art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a computat din durata pedepsei timpul reţinerii şi arestării preventive de la 12 iunie 2008 la zi iar în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului.
În latură civilă, s-a luat act că părţile vătămate G.G. şi G.M. nu s-au constituit părţi civile.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut pe baza probatoriilor administrate în cauză, următoarele:
În noaptea de 9/10 iunie 2008, la domiciliul conjugal din comuna Ulieşti, jud. Dâmboviţa, inculpatul, pe fondul geloziei excesive, a aplicat concubinei sale mai multe lovituri cu briceagul, cu un cuţit şi o bucată de fier ce au generat decesul acesteia, aşa cum reiese din raportul de autopsie medico-legală nr. 122/A din 12 iunie 2008 întocmit de Serviciul de Medicină Legală Dâmboviţa.
Realizând fapta comisă, în jurul orelor 14,00 din data de 10 iunie 2008, inculpatul, folosind acelaşi cuţit, a încercat să se sinucidă, cu lovituri ce au interesat abdomenul, gâtul şi toracele, timp în care minorul A.D., văzând ceea ce se întâmplă, a alertat pe sora sa G.M. Aceasta a venit la domiciliul părinţilor împreună cu fratele mai mic A.I.F. şi martora G.A., au forţat uşa încuiată, după care au sesizat organul de poliţie şi serviciul de salvare, care deplasându-se în acel loc au constatat decesul victimei şi l-au transportat pe inculpat la Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti, asupra căruia s-a intervenit operatoriu.
Potrivit raportului de autopsie medico-legală nr. l22/A din 12 iunie 2008 întocmit de S.M.L. Dâmboviţa rezultă că moartea victimei a fost violentă şi s-a produs prin două lovituri repetate, datorându-se şocului hemoragie (hiovolemic), consecinţa unei plăgi tăiate cervicale stânga cu secţionarea pachetului vasculo-nervos cervical (artera carotidă comună stg., vena jugulară şi nerv vag stg.), precum şi a tiroidei, traheiei şi esofagului.
Cu privire la poziţia subiectivă a inculpatului, instanţa de fond a reţinut că în mod constant acesta a recunoscut comiterea faptei, împrejurările săvârşirii acesteia, pe fondul unei gelozii exacerbate, determinată de emoţiile şi tulburările proprii, zvonurile din sat legate de o presupusă infidelitate a concubinei şi poate, şi de recunoaşterea acesteia, aşa cum a susţinut inculpatul.
La individualizarea pedepsei, instanţa a avut în vedere circumstanţele reale ale comiterii faptei dar şi pe cele personale, inculpatul nefiind cunoscut cu antecedente penale, cu o comportare bună anterior săvârşirii faptei, non-violentă în societate, cooperant pe parcursul procesului penal şi totodată preocupat de îngrijirea şi creşterea minorilor. Pentru aceste considerente, tribunalul a reţinut în favoarea inculpatului circumstanţele atenuante judiciare prev. de art. 74 alin. (1) lit. a), b), c) C. pen. şi faţă de disp. art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. a aplicat acestuia o pedeapsă situată sub minimul special prevăzut de lege.
Împotriva sentinţei penale nr. 146 din 16 martie 2009 au declarat apel, termen, Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa şi inculpatul A.I., care criticat hotărârea de nelegalitate şi netemeinicie.
În apelul său, Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa a criticat sentinţa, susţinând că instanţa de fond nu a făcut aplicarea disp. art. 18 alin. (1) lit. C. pen., în sensul că deşi s-a reţinut că inculpatul A.I. a comis omorul folosind un briceag, un cuţit şi un drug de fier ce îi aparţineau, a omis aplicarea măsurii de siguranţă a confiscării speciale a acestor bunuri.
O altă critică invocată de parchet priveşte individualizarea pedepsei susţinându-se că prima instanţă nu a evaluat în mod corect toate împrejurării situaţiile şi stările în care inculpatul Anghel Ion a comis fapta de omor, gradul pericol social generic şi concret al faptei, atitudinea făptuitorului faţă de faptă, urmărire acesteia şi persoana inculpatului, aşa încât în mod greşit s-au reţinut în favoarea acestuia circumstanţele atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. a), b), c) C. pen. şi i s-a aplicat o pedeapsă sub minimul special prevăzut de textul de leg incriminator.
Apelantul inculpat A.I., prin apărător desemnat din oficiu, a criticat sentinţa numai sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei, susţinând că recunoaşte şi regretă fapta comisă, la momentul săvârşirii acesteia nu se afla sub influenţa băuturilor alcoolice şi că într-adevăr concubina sa a recunoscut că îl înşela, motive pentru care a solicitat admiterea apelului şi reducerea cuantumului pedepsei.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin sentinţa penală nr. 58 din 18 mai 2009 a decis următoarele:
A admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa împotriva sentinţei penale nr. 146 din 16 martie 2009 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa împotriva sentinţei penale nr. 146 din 16 martie 2009 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa şi în consecinţă:
A desfiinţat în parte, în latură penală, sentinţa penală nr. 146 din 16 martie 2009 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, în sensul că a înlăturat disp. art. 74 alin. (1) lit. a), b), c) şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. şi a majorat pedeapsa aplicată inculpatului A.I., fiul lui S. şi M., aflat în Penitenciarul Mărgineni pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 174 C. pen., faptă din 10 iunie 2008, victimă M.M., de la 7 ani închisoare la 12 (doisprezece) ani închisoare.
În baza art. 67 alin. (2) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a degradării militare.
În temeiul disp. art. 118 alin. (1) C. pen. a dispus confiscarea specială a bunurilor ce au fost folosite la săvârşirea infracţiunii, respectiv un cuţit, un briceag cu dispozitiv luminos şi un obiect metalic cu aspect de drug, sigilate cu sigiliul tip MI-50504 aflate în custodia Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa.
Conform disp. art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului şi a dedus din pedeapsa aplicată, durata reţinerii şi arestării preventive, începând cu data de 12 iunie 2008, la zi.
A menţinut în rest dispoziţiile sentinţei.
A respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A.I.
A obligat apelantul inculpat la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei reprezintă onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu ce se va avansa din fondurile M.J.L.C. în contul Baroului Prahova.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a formulat recurs inculpatul A.I. criticând-o ca netemeinică sub aspectul greşitei individualizări a pedepsei, susţinând că în mod greşit instanţa de fond a înlăturat circumstanţele atenuante reţinute în favoarea sa de către instanţa fondului.
Inculpatul a solicitat menţinerea dispoziţiilor sentinţei referitoare la cuantumul pedepsei.
În drept, inculpatul şi-a întemeiat recursul declarat pe dispoziţiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. referitor la greşita individualizare a pedepsei aplicate.
Examinând hotărârea atacată sub aspectele invocate de inculpat, cât şi prin prisma cazului de casare menţionat, Înalta Curte constată că Decizia instanţei de apel este legală şi temeinică.
Înalta Curte apreciază că instanţa de apel a făcut o evaluare corespunzătoare a criteriilor generale de individualizare a pedepsei, respectiv gradul de pericol social concret al infracţiunii săvârşite, împrejurările comiterii (pe fondul consumului de alcool şi al geloziei) şi modul de acţiune ale inculpatul a aplicat victimei mai multe lovituri cu un briceag, cuţit şi o bucată de fier), urmările socialmente periculoase ale faptei, care sunt ireversibile, respectiv decesul victimei.
De asemenea, instanţa de apel, în procesul de individualizare a pedepsei, a avut în vedere şi circumstanţele personale ale inculpatului care este infractor primar şi a avut o atitudine procesuală corespunzătoare, de recunoaştere şi regret a faptei a comise.
Corect a înlăturat instanţa de apel circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) şi b) C. pen., reţinute de prima instanţă în favoarea inculpatului.
Şi Înalta Curte apreciază că circumstanţa atenuantă prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen. nu poate fi reţinută având în vedere că prin gravitatea faptei săvârşite, prin riscul săvârşirii faptei inculpatul a dovedit un grad sporit de periculozitate, ceea ce determină o reacţie represivă mai severă.
Din probele administrate în cauză a rezultat că inculpatul A.I. a avut un comportament necorespunzător, prin manifestări violente şi imorale faţă de victima M.M., precum şi faţă de membrii familiei sale.
Din declaraţiile martorilor T.D., T.L. şi G.M. rezultă că inculpatul A.I. manifesta gelozie fără motive întemeiate, bănuind că victima întreţinea relaţii intime cu alţi bărbaţi, împrejurare care conducea la certuri şi lovirea repetată a concubinei.
Înalta Curte apreciază că în condiţiile în care bănuielile inculpatului ar fi fost fondate, gelozia acestuia nu justifică încălcarea celor mai importante relaţii sociale ocrotite de lege, respectiv cele care vizează viaţa persoanei.
Circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 lit. b) C. pen. constă în stăruinţa depusă de infractor pentru a înlătura rezultatul infracţiunii sau a repara paguba pricinuită.
Din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul A.I. a urmărit cu consecvenţă suprimarea vieţii victimei. Astfel, inculpatul, iniţial, a aplicat lovituri victimei cu un briceag, iar după o anumită perioadă de timp i-a aplicat lovituri cu un drug de fier şi un cuţit, lovituri care au produs leziuni care au condus la decesul concubinei sale.
De asemenea, Înalta Curte apreciază că în mod corect a fost înlăturată şi circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 lit. c) C. pen., atitudinea sinceră a inculpatului fiind şi o consecinţă a probării de către organele de urmărire penală a existenţei faptei şi vinovăţiei inculpatului.
Împrejurarea că inculpatul a încercat să se sinucidă reprezintă o recunoaştere a consecinţelor grave ale faptei sale.
În consecinţă, Înalta Curte apreciază că pedeapsa stabilită de către instanţa de apel corespunde atât prin cuantum (de altfel, a fost orientată spre minimul special prevăzut de lege) cât şi prin modalitatea de executare, dublului său scop, educativ şi coercitiv, astfel cum este prevăzut în art. 52 C. pen.
Neexistând motive pentru reducerea pedepsei, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat.
Se va deduce din durata pedepsei aplicate, durata prevenţiei la zi.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.I. împotriva Deciziei penale nr. 58 din 18 mai 2009 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 12 iunie 2008 la 6 iulie 2009.
Obligă recurentul inculpat la 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 lei, se va avansa din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 iulie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2527/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 3238/2009. Penal → |
|---|
