ICCJ. Decizia nr. 2527/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2527/2009
Dosar nr. 303/39/2009
Şedinţa publică din 01 iulie 2009
Asupra recursului penal de faţă
În baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 58 din 18 mai 2009 a Curţii de Apel Suceava pronunţată în Dosar nr. 303/39/2009 a fost respinsă ca nefondată plângerea formulată de petentul M.L., fiul lui D. şi N., în prezent deţinut în Penitenciarul Botoşani, împotriva rezoluţiei din 09 decembrie 2008 dată de Parchetul de pe Lângă Curtea de Apel Suceava în Dosarul nr. 250/P/2008 şi a rezoluţiei nr. 39/II/2009 din 20 februarie 2009 emisă de Procurorul General al aceleiaşi instituţii.
S-au menţinut rezoluţiile.
Petentul a fost obligat să plătească statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 150 lei onorariu avocat oficiu a fost avansat din fondurile M.J.L.C. către BCAJ Suceava.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut că la 30 septembrie 2008, petentul M.L. a formulat plângere penală împotriva lui H.M., comisar, director al Penitenciarului Botoşani, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de împiedicare a participării la proces prev. de art. 2611 C. pen., constând în aceea că deşi avea citaţie pentru ziua de 03 septembrie 2008, în Dosarul nr. 2746/40/2008 al Tribunalului Botoşani, nu a fost adus în instanţă, ba mai mult, când personal a insistat la directorul penitenciarului ca să fie dus la proces, acesta a fost refuzat. Prin rezoluţia din 9 decembrie 2008 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava în Dosar nr. 250/P/2008, procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de Hl.M., în temeiul art. 10 lit. d), C. proc. pen., cu motivarea că fapta nu întruneşte elementele constitutive ale unei infracţiuni, întrucât între Penitenciarul Botoşani şi CA Suceava există un Protocol prin care s-a stabilit în ce zile ale săptămânii vor fi transportaţi deţinuţii la fiecare dintre instanţe, iar la Tribunalul Botoşani, transportul se efectua în zilele de marţi şi joi ale fiecărei săptămâni. Cum petiţionarul M.L. a fost citat la acest tribunal într-o zi de miercuri, când nu erau transportaţi deţinuţii, s-a constatat lipsa intenţiei în a-l împiedica pe petiţionar să participe la proces.
Soluţia a fost confirmată de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava care prin rezoluţia nr. 39/II/2/2009 din 20 februarie 2009 a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petent pe aceleaşi considerente.
Împotriva celor 2 rezoluţii, în temeiul art. 2781 C. proc. pen. petentul a formulat plângere la instanţă, reiterând motivele iniţiale.
Instanţa care a soluţionat plângerea petentului a apreciat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 2611 C. pen., întrucât acesta nu avea calitatea specială a subiectului pasiv (martor, expert, interpret sau apărător) şi totodată, nu s-a realizat nici una din modalităţile prevăzute în textul de lege (ameninţare, violenţă, constrângere).
De asemenea, s-a reţinut că existenţa protocolului încheiat între Penitenciar şi Curtea de Apel Suceava, reliefează lipsa intenţiei intimatului în a-l împiedica pe petent să participe la proces.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs petentul M.L., solicitând casarea sentinţei penale, desfiinţarea rezoluţiei şi trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale faţă de intimat, învederând faptul că a fost privat de dreptul de a fi prezent la procese, ceea ce a condus la pierderea acestora întrucât acestea au fost soluţionate în lipsa sa.
Examinând recursul declarat prin prisma motivelor de recurs, cât şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, îl constată nefondat pentru următoarele considerente:
Începerea urmăririi penale este condiţionată de existenţa unor temeiuri suficiente care să confirme că o anumită persoană se face culpabilă de săvârşirea unei infracţiuni. Totodată trebuie să se constate că nu există vreunul din cazurile prevăzute în art. 10 C. proc. pen. în care punerea în mişcare sau exercitarea acţiunii penale este împiedicată.
Înalta Curte constată că în cauză soluţiile dispuse de către procuror, cât şi de către instanţa de fond sunt legale şi temeinice, în cauză neexistând date care să justifice începerea urmăririi penale împotriva comisarului H.M.P.
Judecând plângerea, instanţa de fond a verificat rezoluţia dată de procuror pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei, analizând amănunţit toate împrejurările şi aspectele sesizate de petent, modul în care ele se regăsesc în dovezile efectuate şi în concluziile stabilite de organele de urmărire penală.
Existenţa unui Protocol între Penitenciarul Botoşani şi Curtea de Apel Suceava, prin care se stabileau zilele în care deţinuţii erau prezentaţi instanţelor deservite de Penitenciarul Botoşani, instanţele având cunoştinţă despre acest fapt şi în cazul în care citau persoane lipsite de libertate în alte zile decât cele în care aceştia puteau fi prezentaţi instanţei de către Penitenciar erau informate despre imposibilitatea prezentării deţinutului şi li se puneau în vedere zilele în care aceştia urmau a fi prezentaţi, astfel încât să li se acorde termene de judecată la acele date, exclude existenţa intenţiei intimatului în a-l împiedica pe petent să participe la proces. Intimatul H.M. a acţionat în acest mod, fiind condiţionat de mijloacele de transport şi necesarul de escorte pentru deţinut care au fost repartizate pe zile la diferite instanţe în funcţie de numărul acestora, în acest sens fiind încheiat şi Protocolul dintre Penitenciarul Botoşani şi Curtea de Apel Suceava, tocmai în vederea asigurării prezenţei persoanelor lipsite de libertate în cauzele în care sunt cercetaţi, drepturile procesuale ale acestora încercând că le fie respectate, în primul rând prin prezenţa la proces.
Astfel, s-a stabilit că la Tribunalul Botoşani, conform Protocolului, deţinuţii erau transportaţi în zilele de marţi, joi şi vineri, iar petentul a fost citat pentru ziua de miercuri, o zi în care mijloacele de transport nu erau disponibile pentru acea instanţă, fiind la alte instanţe, existând practic o imposibilitate de transport a acestuia şi nu o rea credinţă sau intenţie din partea intimatului în a nu asigura prezenţa petentului la proces. Nimic nu-l împiedica pe acesta să ceară soluţionarea cauzei într-o zi în care se putea asigura prezenţa sa la proces. De altfel, instanţele de judecată, cunoscând existenţa acestui Protocol aveau obligaţia respectării lui şi trebuiau să acţioneze în consecinţă (citarea petiţionarului într-o zi în care prezenţa acestuia era asigurată de personalul Penitenciarului Botoşani).
Încheierea Protocolului între Penitenciarul Botoşani, reprezentat de intimat şi Curtea de Apel Suceava, prin preşedintele acesteia, reprezintă o dovadă a bunei credinţe a directorului Penitenciarului în vederea respectării drepturilor deţinuţilor, încercând să asigure prezenţa acestora la instanţele unde aceştia aveau afaceri judiciare, în funcţie de mijloacele de transport şi personalul ce deservesc această unitate. Atâta timp cât petentul avea posibilitatea prezentării sale la proces într-o altă zi, în care prezenţa sa putea fi asigurată de către Penitenciar, nu se poate vorbi de o îngrădire a drepturilor sale şi nici săvârşirea vreunei infracţiuni din partea intimatului.
Deşi C. pen. sau C. proc. pen. nu reglementează posibilitatea încheierii unor astfel de protocoale între cele două unităţi, acest lucru nu contravine dispoziţiilor legale, atâta timp cât finalitatea urmărită de către părţi este asigurarea respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, în sensul dispoziţiilor C.E.D.O. şi a celor constituţionale.
Dreptul la un proces echitabil, în sensul art. 6 din C.E.D.O. presupune în primul rând posibilitatea persoanei private de libertate de a avea cunoştinţă despre proces, de a propune probe, de a-şi face apărarea aşa cum crede de cuviinţă, fapt ce se poate realiza prin prezenţa sa efectivă în faţa instanţei. Tocmai în vederea respectării acestor drepturi, Penitenciarul Botoşani a încercat asigurarea prezenţei tuturor persoanelor lipsite de libertate la procesele în care sunt citate, încheind cu instanţele pe care le deserveşte un Protocol, astfel încât persoanele supuse privării de libertate să beneficieze de un proces echitabil.
Pentru aceste considerente, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge recursul petentului apreciind hotărârea instanţei de fond ca fiind legală şi temeinică vizând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul M.L., împotriva sentinţei penale nr. 58 din 18 mai 2009 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală.
Obligă recurentul petent la plata sumei de 100 lei ca titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 01 iulie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2163/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2567/2009. Penal → |
|---|
