ICCJ. Decizia nr. 2058/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2058/2009
Dosar nr. 4511/1/200.
Şedinţa publică din 2 iunie 200.
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 22 mai 2009 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. 2652/101/2008, s-au respins cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpaţii D.Z. şi D.S.
Pentru a dispune astfel, instanţa investită cu judecarea apelurilor formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinţi şi inculpaţii D.Z. şi D.S., împotriva sentinţei penale nr. 368 din 7 octombrie 2008, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi în dosarul nr. 2652/101/2008, a reţinut următoarele:
Una din garanţiile privind libertatea persoanei este cea prevăzută în dispoziţiile art. 5 alin. (5) C. proc. pen., preluată în dispoziţiile art. 1601 C. proc. pen., potrivit cărora în tot cursul procesului penal, inculpatul arestat preventiv poate cere punerea sa în libertate provizorie sub control judiciar sau pe cauţiune, aceste dispoziţii ale dreptului naţional îndeplinind cerinţele art. 5 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Pe lângă verificarea îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 1606 C. proc. pen., instanţa este datoare să verifice dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege, respectiv cele prevăzute de art. 1602 C. proc. pen., precum şi dacă cererea este sau nu întemeiată, condiţii ce rezultă din dispoziţiile art. 1608a alin. (2) şi (6) C. proc. pen.
Deşi liberarea provizorie sub control judiciar reprezintă o posibilitate acordată inculpatului arestat de a fi judecat în stare de libertate, este neîntemeiată susţinerea inculpaţilor în sensul că, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege, punerea în libertate a inculpaţilor intervine în mod automat.
Pe lângă verificarea condiţiilor prevăzute de lege, instanţa este datoare să aprecieze şi asupra temeiniciei cererii, obligaţie ce rezultă în mod expres din dispoziţiile procedurale privind modul de soluţionare a cererii de liberare provizorie.
Instanţa de fond a constatat că, în speţă, deşi sunt îndeplinite condiţiile pozitive privind liberarea provizorie sub control judiciar, în sensul că regimul sancţionator prevăzut pentru infracţiunile din prezenta cauză îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 1602 alin. (1) C. proc. pen., în cauză că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 1602 alin. (2) C. proc. pen., întrucât există date din care rezultă necesitatea de a-i împiedica pe inculpaţi să săvârşească alte infracţiuni.
Infracţiunile pentru care au fost trimişi inculpaţii în judecată în prezenta cauză, se presupune, că au fost săvârşite după ce anterior inculpaţii au fost cercetaţi şi trimişi în judecată pentru infracţiuni de aceeaşi natură, pe rolul Tribunalului Covasna fiind înregistrat dosarul nr. 6495/101/2006.
Pe de altă parte, instanţa de fond a apreciat că cererea este şi neîntemeiată, întrucât temeiurile care au determinat arestarea preventivă impun în continuare privarea de libertate a inculpaţilor, probele administrate în cauză justificând presupunerea că inculpaţii au săvârşit infracţiunile pentru care au fost trimişi în judecată şi condamnaţi de către instanţa de fond.
De asemenea, s-a mai reţinut că nu este întemeiată nici susţinerea inculpatului D.S., în sensul că adresele trimise de Direcţia Regională Vamală Craiova ar constitui element temeinic ce justifică admiterea cererilor de liberare provizorie, întrucât informaţiile cuprinse în aceste adrese pot fi avute în vedere doar la verificarea modului de calcul a sumelor la plata cărora au fost obligaţi inculpaţii prin sentinţa apelată, în temeiul dispoziţiilor art. 277 din Legea nr. 86/2006.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul D.S., solicitând admiterea recursului, casarea încheierii şi pe fond admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, motivele de recurs fiind expuse în partea introductivă a prezentei hotărâri.
Examinând hotărârea atacată sub aspectul criticilor formulate şi din oficiu, în conformitate cu dispoziţiile art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele următoarele:
Într-adevăr, potrivit art. 136 alin. (2) C. proc. pen., scopul măsurilor preventive poate fi realizat şi prin liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cauţiune.
Aceste dispoziţii trebuie însă corelate cu prevederile art. 1602 alin. (2) C. proc. pen., conform cărora liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârşească alte infracţiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului, prin influenţarea unor părţi, martori sau experţi, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
În prezenta cauză, instanţa de fond a apreciat corect că nu sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 1602 alin. (2) C. proc. pen., existând date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpatul D.S. să săvârşească alte infracţiuni, având în vedere perseverenţa infracţională a inculpatului, care rezultă din faptul că infracţiunile pentru acesta care a fost trimis în judecată au fost săvârşite după ce anterior a fost cercetat şi trimis în judecată pentru infracţiuni de aceeaşi natură, pe rolul Tribunalului Covasna fiind în curs de soluţionare dosarul nr. 6495/101/2006.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în conformitate cu art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.S. împotriva încheierii din 22 mai 2009 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. 2652/101/2008.
Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.S. împotriva încheierii din 22 mai 2009 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. 2652/101/2008.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 250 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 2 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2053/2009. Penal. Ucidere din culpă (art.178... | ICCJ. Decizia nr. 2066/2009. Penal → |
|---|
