ICCJ. Decizia nr. 2085/2009. Penal. Lipsirea de libertate în mod ilegal (art. 189 C.p.). Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2085/2009
Dosar nr. 2352/223/2007
Şedinţa publică din 03 iunie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 635 din 29 septembrie 2006 pronunţată de Judecătoria Drăgăşani, în dosarul nr. 2205/2006, inculpatul H.T. a fost condamnat, la pedeapsa de 3 ani închisoare, în baza art. 189 alin. (l) C. pen. şi la 800 lei amendă, în baza art. 180 alin. (2) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. d) C. pen., cele două pedepse au fost contopite, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.
Sentinţa penală nr. 635 din 29 septembrie 2006 a Judecătoriei Drăgăşani rămas definitivă prin Decizia penală nr. l99/ R din 30 aprilie 2007 pronunţata de Curtea de Apel Piteşti, prin care s-a casat Decizia penală nr. 20/ A din 24 ianuarie 2007 a Tribunalului Vâlcea şi s-a menţinut hotărârea primei instanţe.
La data de 11 aprilie 2007, partea vătămată B.C. a formulat cerere de revizuire a hotărârii judecătoreşti mai sus-menţionate, în favoarea condamnatului H.T.
În motivarea cererii de revizuire, partea vătămată a arătat că pedeapsa aplicată inculpatului H.T. este nemeritată, în raport cu circumstanţele reale ale cauzei.
S-a invocat, în drept, cazul de revizuire prevăzută de dispoziţiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., întemeiat pe intervenirea unei împrejurări noi ce conduce la concluzia nevinovăţiei condamnatului şi anume declaraţia dată de partea vătămată B.C. în faţa notarului public, la data de 10 aprilie 2007.
La o dată anterioară, formulase cerere de revizuire şi condamnatul H.T., cerere care a format obiectul dosarului nr. 2352/223/2007.
Prin încheierea din 4 iulie 2007 a Judecătoriei Drăgăşani, instanţa, constatând îndeplinite condiţiile prevăzută de art. 34 lit. d) C. proc. pen., în sensul că între cele două cauze există legătură şi reunirea lor se impune pentru o bună înfăptuire a justiţiei, a conexat cele două cauze ce făceau obiectul dosarelor nr. 2353/223/2007 şi nr. 2352/223/2207 ale Judecătoriei Drăgăşani.
Tot prin aceeaşi încheiere, în baza art. 403 alin. (l) C. proc. pen., Judecătoria Drăgăşani a admis în principiu cererea de revizuire a sentinţei penale nr. 635 din 29 septembrie 2006 pronunţată de Judecătoria Drăgăşani, cu motivarea că noua situaţie de fapt prezentată de intimatul - revizuient B.C. prin declaraţia sa autentică, cât şi cererile de revizuire formulate, sunt de natură să conducă la pronunţarea unei soluţii diametral opusă soluţiei din hotărârea atacată.
Prin sentinţa penală nr. 57 din 28 februarie 2008, Judecătoria Drăgăşani, în baza art. 394 alin. (l) lit. a) C. proc. pen., a admis cererile de revizuire a sentinţei penale nr. 635 din 29 septembrie 2006 pronunţată de Judecătoria Drăgăşani, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. l99/ R din 03 aprilie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, formulate de revizuienţii B.C. şi H.T. şi în baza art. 406 alin. (1) C. proc. pen., a anulat în parte sentinţa penală nr. 635 din 29 septembrie2006 pronunţată de Judecătoria Drăgăşani, a descontopit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului, de 3 ani închisoare şi a repus în individualitatea lor pedepsele de 3 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzutăde art. 189 alin. (l) C. pen. şi de 800 lei amendă penală, aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul H.T. pentru infracţiunea prevăzută de art. 189 alin. (l) C. pen. şi pe cale de consecinţă, a înlăturat interdicţia prevăzutăde art. 71 C. pen. şi a anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 924/2006 din data de 12 aprilie 2007 emis de Judecătoria Drăgăşani. Totodată, au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate.
Împotriva încheierii din 04 iulie 2007 şi a sentinţei penale nr. 57 din 28 februarie 2008 pronunţate de Judecătoria Drăgăşani, a formulat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Drăgăşani, criticându-le pentru nelegalitate şi netemeinicie, cu motivarea că nu s-a dovedit existenţa vreunei fapte sau împrejurări noi, în sensul cerut de art. 394 lit. a) C. proc. pen., care să conducă la concluzia netemeiniciei hotărârii de condamnare, declaraţia notarială invocată drept temei al cererilor de revizuire aflată pendinte fiind retractată ulterior de către partea vătămată B.C.
Prin Decizia penală nr. l35/ A din 01 octombrie 2008, Tribunalul Vâlcea a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Drăgăşani, a desfiinţat în totalitate încheierea din 04 iulie 2007 şi sentinţa penală nr. 57 din 28 februarie2008 pronunţate de Judecătoria Drăgăşani şi, pe fond, a respins cererile de revizuire.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs revizuienţii H.T. şi B.C., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, astfel:
Revizuientul B.C. a susţinut în motivele sale faptul că acuzaţiile făcute împotriva revizuientului H.T. nu sunt reale, întrucât el a fost doar victima presiunilor organelor de cercetare penală care l-au determinat a afirma că a fost lipsit de libertate de către inculpatul H.T. în data de 3 decembrie 2005.
Inculpatul H.T. a solicitat, la rândul său, ca instanţa de recurs să dea eficienţă declaraţiei notariale din 10 aprilie 2007 dată de partea vătămată B.C. în favoarea sa, şi, în raport de această nouă împrejurare, în sensul art. 394 lit. a) C. proc. pen., să se procedeze la admiterea recursurilor declarate, respingerea apelului formulat de parchet şi pe fond, la menţinerea sentinţei pronunţate de prima instanţă, în sensul achitării sale.
Curtea de Apel Piteşti, prin Decizia penală nr. 84/ R din 05 februarie 2009, a respins, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul H.T. şi a luat act de retragerea recursului declarat de revizuientul B.C.
A obligat pe recurentul B.C. la 100 lei cheltuieli judiciare statului, iar pe recurentul H.T. la 300 lei cheltuieli judiciare statului din care 100 lei reprezentând onorariul parţial al avocatului din oficiu ce se avansa din fondurile Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti. În adoptarea acestei soluţii, instanţa de recurs a reţinut, în esenţă, că cererea de revizuire trebuie să privească fapte sau împrejurări noi, iar împrejurările invocate şi înserate în declaraţia autentificată la 10 aprilie 2007 nu sunt de natură a conduce la concluzia că revizuientul-condamnat H.T. ar fi nevinovat, declaraţia fiind în contradicţie totală cu probele administrate, fapt pentru care curtea, a respins, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul H.T.Ca urmare a manifestării de voinţă a recurentului B.C. în sensul retragerii recursului declarat, curtea a luat act de acest act de dispoziţie în raport de dispoziţiile art. 3854 raportat la art. 366 şi art. 367 C. proc. pen.
La o dată ulterioară, respectiv la 13 martie 2009, s-a înregistrat pe rolul Curţii de Apel Piteşti contestaţia în anulare formulată de revizuientul-contestator H.T., împotriva deciziei penale nr. 84/ R din 05 februarie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, pe care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Examinând contestaţia în anulare de faţă, Curtea a constatat următoarele:
Potrivit art. 386 lit. a) şi b) C. proc. pen., respectiv textele invocate de contestator în contestaţia aflată pendinte, se poate face contestaţie în anulare împotriva hotărârilor penale definitive când procedura de citare a părţii pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs nu a fost îndeplinită potrivit legii sau când partea dovedeşte că a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a încunoştinţa instanţa despre această împiedicare.
Deşi contestatorul a susţinut că la data de 5 februarie 2009, când s-a judecat recursul se afla internat în „Spitalul de boli psihiatrice Sopoca", Curtea a reţinut că această afirmaţie nu corespunde realităţii. Aceasta, pe de o parte deoarece înscrisul de la fila X nu a dovedit internarea (neavând menţionat un număr al foii de observaţie clinică şi nici perioada internării). Pe de altă parte, medicul nici nu ar fi putut atesta internarea, deoarece din procesul verbal existent la fila x din dosarul de recurs, a rezultat că a doua zi după eliberarea aşa-zisului bilet de internare, respectiv la data de 3 februarie 2009, când lucrătorul de poliţie s-a prezentat în vederea executării mandatului de aducere, contestatorul era la domiciliul său din localitatea Drăgăşani, judeţul Vâlcea, semnând personal procesul-verbal.
Din acest înscris a rezultat, că revizuientul H.T. a cunoscut termenul de judecată şi nu era internat în spital la data soluţionării recursului.
În plus, la termenul la care s-a judecat cauza în recurs, contestatorul a fost reprezentat de un apărător ales, care a şi pus concluzii, aşa încât condiţiile de admisibilitate ale contestaţiei în anulare (absenţa la judecarea recursului şi imposibilitatea înştiinţării instanţei) nu au fost îndeplinite.
Având în vedere că art. 386 lit. a) şi b) C. proc. pen., presupune neîndeplinirea unor condiţii în mod cumulativ şi ţinând cont de faptul că lipsa de la judecarea recursului se regăseşte în ambele situaţii, cererea de contestaţie în anulare a fost respinsă, cu motivarea că partea reprezentată la termenul la care are loc judecarea recursului de către apărător ales nu mai este în drept să invoce prevederile art. 386 lit. a) şi b) C. proc. pen., astfel că s-a respins, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de revizuientul H.T., împotriva deciziei penale nr. 84/ R din 05 februarie 2009 pronunţată de Curtea de Ape] Piteşti, în dosarul nr. 2352/223/2007 şi a fost obligat contestatorul la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs revizuientul H.T.
La termenul de astăzi 03 iunie 2009, acesta a fost reprezentat de apărător ales avocat T.I., care a lăsat la aprecierea instanţei soluţia ce se pronunţa.
În cauză, recursul declarat de titularul căii de atac împotriva unei decizii penale prin care s-a soluţionat definitiv cauza prin care s-a respins, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de revizuientul H.T., împotriva deciziei penale nr. 84/ R din 05 februarie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, apare ca inadmisibil.
Pe calea recursului, cale ordinară de atac, pot fi atacate numai hotărârile nedefinitive, după cum rezultă din dispoziţiile art. 3851 C. proc. pen., care prevăd strict şi limitativ hotărârile supuse recursului după cum urmează, astfel:
„Pot fi atacate cu recurs:
a) sentinţele pronunţate de judecătorii în cazurile prevăzute de lege;
b) sentinţele pronunţate de tribunalele militare în cazul infracţiunilor contra ordinii şi disciplinei militare, sancţionate de lege cu pedeapsa închisorii de cel mult 2 ani;
c) sentinţele pronunţate de curţile de apel şi Curtea Militară de Apel;
d) sentinţele pronunţate de secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie;
d1) sentinţele privind infracţiunile pentru care punerea în mişcare a acţiunii penale se face la plângerea prealabilă a persoanei vătămate;
e) deciziile pronunţate, ca instanţe de apel, de tribunale, tribunale militare teritoriale, curţi de apel şi Curtea Militară de Apel;
f) sentinţele pronunţate în materia executării hotărârilor penale, afară de cazul când legea prevede altfel, precum şi cele privind reabilitarea.
Încheierile pot fi atacate cu recurs numai o dată cu sentinţa sau Decizia recurată, cu excepţia cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu recurs.
Recursul declarat împotriva sentinţei sau deciziei se socoteşte făcut şi împotriva încheierilor, chiar dacă acestea au fost date după pronunţarea hotărârii.
Nu pot fi atacate cu recurs sentinţele în privinţa cărora persoanele prevăzute în art. 362 nu au folosit calea apelului ori când apelul a fost retras, dacă legea prevede această cale de atac. Persoanele prevăzute în art. 362 pot declara recurs împotriva deciziei pronunţate în apel, chiar dacă nu au folosit apelul, dacă prin Decizia pronunţată în apel a fost modificată soluţia din sentinţă şi numai cu privire la această modificare."
per a contrario, rezultă că hotărârile pronunţate de către instanţa de recurs, având caracter definitiv, nu pot fi atacate cu recurs.
Ori, în cauză, se constată că, contestatorul a formulat recurs împotriva unei decizii pronunţate de către o instanţă de recurs.
În consecinţă, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestator, întrucât, după cum s-a menţionat, deciziile pronunţate de instanţa de recurs, fiind definitive, nu mai pot fi atacate pe calea unei căi ordinare de atac.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul H.T., împotriva deciziei penale nr. 226/ R din 02 aprilie 2009 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul contestator la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 03 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2568/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2090/2009. Penal. Infracţiuni la alte legi... → |
|---|
