ICCJ. Decizia nr. 1969/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1969/200.
Dosar nr. 3890/2/2008
Şedinţa publică din 26 mai 2009
Asupra recursurilor penale de faţă;
Prin sentinţa penală nr. 322 din 9 decembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, a fost admisă plângerea formulată de petenţii C.G. şi C.A. împotriva ordonanţei din 21 martie 2008 dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. 754/P/2007.
A fost desfiinţată în parte ordonanţa atacată şi trimisă cauza Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti în vederea începerii urmăririi penale faţă de intimaţii C.F. şi R.M.A. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), cu respectarea art. 23 C. pen.
S-a dispus redeschiderea urmăririi penale faţă de aceiaşi intimaţi pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.
S-a menţinut ordonanţa atacată numai cu privire la disjungerea cauzei faţă de N.M. şi declinarea competenţei în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria sector 3 Bucureşti.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
S-a reţinut că la data de 01 iulie 2008 petenţii C.G. şi C.A. au formulat plângere împotriva ordonanţei Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti dispusă la 21 martie 2008 în dosarul nr. 754/P/2007.
În motivare se susţine de către petenţi că pe o perioadă de 5 ani au sperat că organele de urmărire penală vor descoperi participanţii la infracţiunea de înşelăciune, care în argoul lumii interlope poartă denumirea de matic.
Că procurorii nu au avut un rol activ, susţin petenţii, o confirmă însuşi pierderea dreptului lor proprietate ca urmare activităţii infracţionale a numitului N.M., ajutat de un avocat şi un notar, respectiv intimaţii din proces.
Mai susţin petenţii că lipsa de preocupare a procurorului pentru aflarea adevărului în condiţiile în care N.M. a devenit proprietarul apartamentului din care ei au fost evacuaţi, constituie un precedente periculos.
Potrivit acestora este inadmisibil ca o procură să fie autentificată în condiţiile în care mandatarul era decedat şi totuşi nicio persoană să nu fie trasă la răspundere.
De asemenea, petenţii susţin că în mod greşit s-a apreciat de către procuror că faptele intimaţilor nu prezintă pericol pentru ordinea publică, în condiţiile în care aceştia aveau calităţi conferite prin lege.
Critica petenţilor vizează totodată şi rezoluţia procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti care nu s-a conformat dispoziţiilor art. 278 C. proc. pen., în ceea ce priveşte verificarea măsurilor luate sau actelor efectuate de către procuror.
După cum se poate observa motivarea procurorului general se rezumă doar la afirmaţia că: "din verificarea soluţiei nu rezultă motive de nelegalitate a ordonanţei, iar în ceea ce priveşte aspectele de netemeinicie, ele nu pot singure să constituie motiv de infirmare, aplicarea sancţiunii administrative a amenzii, fiind o chestiune de apreciere a procurorului".
Examinând rezoluţia atacată pe baza actelor şi lucrărilor dosarului conform art. 278/1 alin. (7) C. proc. pen., Curtea de apel a constatat următoarele:
La data de 06 octombrie 2003 petenţii au formulat plângere penală împotriva intimaţilor C.F., notar public şi R.M.A., avocat, pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) şi împotriva numitului N.M. precum şi a altor persoane pentru infracţiunile prev. de art. 288 C. pen., 289 C. pen.
Prin rezoluţia din 26 iulie 2005 s-a început urmărirea penală faţă de notarul public C.F., pentru infracţiunile de fals intelectual, prev. de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., precum şi faţă de numitul N.M., pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals, prev. de art. 291 C. pen.
În fapt s-a reţinut că, prin încheierea de autentificare nr. 1530 din 30 iunie 2003, notarul public C.F. a atestat, în fals, că numitul C.G. s-a prezentat la Biroul Notarial Public "N." din Bucureşti şi, după citire, a consimţit autentificarea şi a semnat, în calitate de declarant, toate exemplarele declaraţiei potrivit căreia trecerea pe rolul fiscal şi intabularea dreptului său de proprietate asupra imobilului susmenţionat sa efectuat în mod eronat, în baza unor contracte de vânzare-cumpărare anulate de către instanţele judecătoreşti competente.
De asemenea, prin încheierea de autentificare nr. 1429 din 19 iunie 2003, notarul public C.F. a atestat, în mod fals, că numitul D.F. (decedat la data de 15 iunie 2003) s-a prezentat la Biroul Notarial Public "N.", din Bucureşti şi, după citirea procurii speciale prin care învinuitul N.M. a fost împuternicit să soluţioneze toate problemele privind imobilul situat în Bucureşti, a consimţit la autentificare şi a semnat, în calitate de mandant, toate exemplarele înscrisului respectiv.
Procura specială autentificată sub nr. 1429 din 19 iunie 2003 la Biroul Notarial Public "N." din Bucureşti, a fost folosită ulterior de către învinuitul N.M. la Judecătoria sectorului 3 Bucureşti, în susţinerea cererii prin care a solicitat instanţei, în numele şi pentru D.F.S., să dispună, pe cale de ordonanţă preşedinţială evacuarea numiţilor C.G. şi C.A. din apartamentul nr. 24, situat în Bucureşti, sector 3.
Prin ordonanţa din 25 martie 2004 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de notarul public C.F. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), ca urmare a existenţei erorii de fapt prev. de art. 51 alin. (1) C. pen.
Prin ordonanţa din 02.08.2004 Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a admis plângerea formulată de petenţii C.G. şi C.A. şi a infirmat ordonanţa din 25 martie 2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
În ordonanţa ce a fost temeinic motivată la data respectivă de către Procurorul General, s-a apreciat că urmărirea penală este incompletă iar pentru a se desprinde concluzii certe cu privire la vinovăţia notarului public C.F. şi a numiţilor R.M.A. şi N.M. s-a dispus de către acesta efectuarea de acte de urmărire penală sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), art. 291 C. pen., art. 290 C. pen., art. 293 C. pen., cu respectarea dispoziţiilor art. 23 C. pen.
Prin ordonanţa din 21 martie 2008 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a dispus scoaterea de sub urmărire penală pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) cu aplic. art. 33 lit. a) C. proc. pen. a învinuiţilor C.F. şi R.M.A. făcând aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ în cuantum de 1000 lei.
Prin aceeaşi ordonanţă s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de numiţii R.M.A. şi C.F. pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., întrucât faptele acestora nu întrunesc sub aspectul laturii obiective, elementele constitutive ale infracţiunilor respective.
De asemenea, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de A.N., pentru săvârşirea infracţiunilor de fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 288 C. pen., fals intelectual prev. de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi neglijenţă în serviciu prev. de art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP) (în legătură cu modificarea datei încheierii de autentificare nr. 1429/iunie 2003), întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor respective.
S-a disjuns cauza în vederea continuării şi finalizării cercetărilor faţă de învinuitul N.M. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de uz de fals prev. de art. 291 C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., precum şi în vederea identificării şi cercetării sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 290 C. pen. a persoanelor necunoscute ce au semnat în fals, procura specială nr. 1429/iunie 2003, declaraţia nr. 1530 din 30 iunie 2003, respectiv declaraţia de impunere pentru clădire teren pe numele D.F.S., aflat în dosarul fiscal privind apartamentul nr. 24, situat în Bucureşti, sector 3.
Pentru a dispune astfel, Parchetul a susţinut că faptele descrise la pct. 1 şi 2 din ordonanţă întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prev. de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
Însă, faţă de împrejurările concrete în care au fost săvârşite faptele respective şi avându-se în vedere persoana şi conduita învinuitului R.M.A. (este căsătorit, are un copil minor, nu are antecedente penale) precum şi persoana şi conduita învinuitei C.F.(care îşi desfăşoară activitatea şi în prezent, în calitate de notar public, are vârsta de 67 de ani, este căsătorită, nu are antecedente penale) s-a apreciat că faptele prevăzute de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.
În ceea ce priveşte faptele săvârşite cu privire la procura specială nr. 1429 din 19 iunie 2003 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a apreciat că nu s-a cauzat nicio vătămare intereselor legale ale vreunei persoane, motiv pentru care s-a dispus neînceperea urmăririi penale.
Din examinarea înscrisurilor aflate la dosar, Curtea de apel constată că în mod greşit procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimaţii C.F. şi R.M.A., pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.
Referitor la procura specială nr. 1429 din 19 iunie 2003, Curtea constată că aceasta este falsă deoarece mandantul D.F.S., decedase cu 4 zile înainte de autentificare acesteia, respectiv la data de 15 iunie 2003.
Că urmărirea penală este incompletă o confirmă în primul rând susţinerile procurorului "Examinându-se cu atenţie, exemplarul ordinal al procurii special autentificare sub nr. 1429/2003, astfel cum a fost identificat în arhiva Biroului Notarului Public "N." din Bucureşti, s-a constatat că data iniţială, imprimată de pe încheierea de autentificare nr. 1429 era anul 2003, luna iunie, ziua 12", în condiţiile în care mandantul D.F.S. decedase la data de 15 iunie 2003.
Deşi procurorul constată că "ulterior imprimării data respectivă a fost modificată, încercându-se prin scriere de mână transformarea cifrei 2 din grupul de cifre ce constituie ziua autentificării procurii, în cifra 9, nu s-au administrat probe pentru a stabili care sunt persoanele vinovate de săvârşirea acestei infracţiuni.
Ceea ce este mai mult decât îngrijorător este afirmaţia procurorului care susţine că "modificarea efectuată în cuprinsul încheierii de autentificare nr. 1429/iunie 2003 nu constituie o alterare a adevărului, ci dimpotrivă, reprezintă rezultatul încercării de a se corecta data nereală înscrisă iniţial în actul respectiv".
O alterare a datei ar fi fost evidentă în condiţiile în care mandantul D.F.S. ar fi fost în viaţă şi prezent la autentificarea procurii de către notarul C.F.
În atare situaţie, prin începerea urmăririi penale cu privire la fapta mai sus arătată, procurorul este obligat să audieze întregul personal al Biroului Notarului Public "N.", de la acea dată pentru a stabili care este adevărul în cauză cu privire la această modificare.
În declaraţia sa notarul public a arătat că nu cunoaşte în ce condiţii a fost modificată data din încheierea de autentificare nr. 1429 din 19 iunie 2003, în cauză neexistând alte probe cu privire la acest aspect.
În raport de cele arătate se deprinde concluzia că persoane interesate au încercat să falsifice adevărul în sensul prezentării la notarial a mandantului D.F.S. în data de 12 iunie 2003.
De asemenea, în cauză urmează a fi audiate şi martorele T.R. şi B.C., secretarele avocatului R., care potrivit declaraţiei acestuia aveau acces atât la ştampilă cât şi la parafă.
Că procurorul nu a avut rol activ, deşi dosarul s-a aflat pe rolul Parchetului o perioadă de aproximativ 5 ani o confirmă contradictorialitatea declaraţiilor intimatului R.M.A.
Mai mult, acesta a susţinut că în urma ameninţărilor întreprinse de o persoană interesată în cauză la aproximativ o lună "cabinetul a fost spart" şi i-au fost incendiate documentele.
Fără a face verificările obligatorii în cauză cu privire la acest aspect, procurorul în mod uşuratic a apreciat că nu sunt întrunite elementele constitutive a mai multor faptele aflat în concurs real, fără a defini în afară de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), care sunt acestea.
Efectuarea de cercetări se impune cu atât mai mult cu cât petenţii susţin că Z.D., funcţionar la Administraţia Financiară a Sectorului 3 şi consilier juridic D.L. s-au aflat în posesia încheierii de autentificare nr. 1530 din 30 iunie 2003.
Că soluţia de scoatere de sub urmărire penală pentru faptele prev. de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), este netemeinică, o confirmă însuşi statutul profesiilor de avocat şi notar al intimaţilor care aveau obligaţia să respecte legile în vigoare.
În ceea ce priveşte infracţiunea prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), în urma efectuării probatoriilor în faza de urmărire penală vor fi avute în vedere prevederile art. 334 C. proc. pen., în raport de dispoziţiile art. 147 C. pen.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi intimaţii N.M. şi R.M.A.
Parchetul a considerat greşită soluţia instanţei de admitere a plângerii, susţinând mai întâi că între minuta şi dispozitivul hotărârii există o contradicţie, deoarece în timp ce în dispozitiv se precizează că instanţa „dispune redeschiderea urmăririi penale faţă de intimaţii C.F. şi R.M.A. pentru infracţiunea prev. de art. 289 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.", în minută apare, între paranteze, adăugirea „(redeschid. 289)", care în mod evident diferă de prima menţiune, atât prin faptul că nu indică faţă de care dintre intimaţi se pronunţă această soluţie, dar şi prin aceea că se referă doar la o infracţiune de fals intelectual şi nu la un concurs de infracţiuni.
De altfel, nici pe fond soluţia nu este legală şi temeinică, întrucât în ceea ce priveşte avocaţii, aceştia nu pot fi subiecţi activi ai infracţiunii de abuz în serviciu, iar cu privire la intimata C.F., nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu, întrucât nu s-a produs nicio vătămare intereselor legale ale unei persoane. Mai mult, reţinerea infracţiunii prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) în concurs cu infracţiunea prev. de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) nu este posibilă, întrucât a existat o singură rezoluţie infracţională, în baza căreia notarul a întocmit actul ce conţine menţiunile nereale, iar infracţiunea prev. de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) absoarbe şi abuzul în serviciu.
De asemenea, soluţia de redeschidere a urmăririi penale este nelegală, având în vedere că nu s-au precizat probele ce urmează a fi administrate referitor la această infracţiune.
Intimatul R.M.A. a solicitat în principal să se constate că plângerea formulată de petenţi era tardivă,în condiţiile în care rezoluţia procurorului general a fost comunicată petenţilor la 5 iunie 2008,iar plângerea a fost adresată instanţei la data de 27 iunie 2008,cu depăşirea termenului de 20 de zile prevăzut în art. 278/1 C. proc. pen.
În subsidiar, s-a solicitat ca plângerea petenţilor să fie respinsă ca nefondată, întrucât infirmarea soluţiei de neîncepere a urmăririi penale pentru infracţiunea prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) nu este motivată nici în fapt şi nici în drept, omiţându-se împrejurarea că avocatul nu poate fi subiect activ nici al acestei infracţiuni şi nici a celei prev. de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
În plus, se mai arată că au fost încălcate dispoziţiile art.6 paragraful 1 din CEDO. În condiţiile în care împotriva intimatului s-a început urmărirea penală în august 2005, iar până în prezent nu s-a dispus vreo decizie definitivă cu privire la învinuirile ce i-au fost aduse.
În fine, pe fondul cauzei, s-a apreciat că organul de urmărire penală a administrat toate probele necesare pentru justa soluţionare a cauzei, din coroborarea şi interpretarea acestora rezultând faptul că pentru infracţiunea de abuz în serviciu nu sunt întrunite elementele laturii obiective, iar pentru infracţiunea de fals intelectual nu se justifică gradul de pericol social, neproducându-se nicio consecinţă juridică.
Oral, cu ocazia dezbaterilor, s-a mai susţinut că instanţa de fond a nesocotit incidenţa în cauză a unui caz de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale, respectiv acela al prescripţiei.
Intimatul N.M. a susţinut că în plângerea sa petiţionarul nu a arătat care sunt motivele de nelegalitate şi netemeinicie care ar afecta soluţia dată de procuror, iar prima instanţă nu a precizat pentru ce considerente urmărirea penală ar fi incompletă.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, dar şi sub toate aspectele conform art. 385/6 alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată că recursurile sunt fondate.
În urma verificării rezoluţiei sau ordonanţei atacate, pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei şi a oricăror înscrisuri noi judecătorul poate, potrivit art. 278/1 alin. (8) lit. b) C. proc. pen., să admită plângerea şi să trimită cauza procurorului în vederea începerii sau redeschiderii urmăririi penale, după caz, fiind obligat ca în considerentele hotărârii să arate motivele pentru care a trimis cauza procurorului, indicând totodată faptele şi împrejurările ce urmează a fi constatate şi prin care anume mijloace de probă.
Având în vedere categoriile de soluţii ce pot fi atacate pe calea plângerii reglementate de art. 278/1 C. proc. pen., rezultă că trimiterea cauzei la procuror se va face în vederea începerii urmăririi penale, atunci când soluţia atacată a fost una de neîncepere a urmăririi penale, respectiv în vederea redeschiderii urmăririi penale, atunci când procurorul a dispus prin actul atacat scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale.
În speţă, prin Ordonanţa Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti emisă la data de 21 martie 2008 în dosarul nr. 754/P/2007 s-a dispus faţă de intimaţii C.F. şi R.M.A. două categorii de soluţii: pe de o parte scoaterea de sub urmărire penală pentru săvârşirea infracţiunilor de fals intelectual prev. de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. jar pe de altă parte neînceperea urmăririi penale pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.
Din conţinutul ordonanţei atacate, rezultă că fiecare dintre cei doi intimaţi a fost cercetat pentru săvârşirea a 4 infracţiuni, respectiv: fals intelectual prev. de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) şi abuz în serviciu prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) (comise la data de 19 iunie 2003) şi fals intelectual prev. de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) şi abuz în serviciu prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) (comise la data de 30 iunie 2003), aşa explicându-se de altfel şi referirea la art. 33 lit. a) C. pen. din partea dispozitivă a ordonanţei.
Având în vedere soluţiile dispuse de procuror cu privire la fiecare dintre aceste infracţiuni, rezultă că instanţa investită cu plângerea formulată de petenţi putea la rândul său să dispună trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale faţă de intimaţi doar cu privire la infracţiunile prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) iar în vederea redeschiderii urmăririi penale doar pentru infracţiunile prev. de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
Or, dincolo de deosebirile evidente dintre minuta şi dispozitivul sentinţei(atât în ce priveşte forma, cât şi conţinutul), rezultă că instanţa de fond a trimis cauza la procuror cu privire la infracţiunea prev. de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), atât în vederea începerii, cât şi a redeschiderii urmăririi penale, situaţie inadmisibilă faţă de cele expuse anterior.
Mai mult, din dispozitiv ar rezulta ca este vorba despre mai multe infracţiuni de fals intelectual decât cele care au format obiectul cercetării: una pentru care ar urma să se înceapă urmărirea penală şi cele două pentru care s-a dispus redeschiderea urmăririi penale [prin referirea la art. 33 lit. a) C. pen., preluată probabil din ordonanţa atacată].
În privinţa infracţiunii de abuz în serviciu, trimiterea cauzei la procuror pentru a se începe urmărirea penală are în vedere, potrivit dispoziţiei instanţei de fond, o singură infracţiune, deşi potrivit celor arătate anterior, fiecare dintre cei doi intimaţi au fost cercetaţi pentru săvârşirea a două asemenea infracţiuni, la două date diferite, fapt ce este confirmat şi de menţionarea art. 33 lit. a) C. pen. Aceasta ar echivala cu menţinerea de către instanţă a soluţiei dispusă cu privire la una dintre aceste infracţiuni, fapt care nu rezultă nici din considerentele şi nici din dispozitivul sentinţei atacate.
În plus, atât în minuta, cât şi dispozitivul hotărârii se face referire la art. 23 C. pen., care reglementează participaţia penală, fără însă ca în considerentele hotărârii instanţa să precizeze ce a avut în vedere prin această referire.
În fine, în ce priveşte motivarea soluţiei, ca parte care precede, explicitează şi susţine dispozitivul, Curtea constată că aceasta nu cuprinde o analiză riguros juridică a ordonanţei atacate, cu atât mai mult cu cât instanţa a desfiinţat-o, fără a se respecta cu stricteţe dispoziţiile art. 278/1 alin. (8) lit. b) C. proc. pen. care reglementează practic conţinutul considerentelor hotărârii judecătoreşti în ipoteza adoptării acestei soluţii.
Prin urmare, Curtea apreciază că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluţia adoptată jar dispozitivul ei este confuz şi contradictoriu, neputându-se astfel vorbi despre o cenzurare în limitele prevăzute de lege a ordonanţei emise de procuror, astfel încât va admite toate recursurile declarate în cauză, va casa sentinţa şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă conform art. 385/15 pct. 2 lit. c) C. proc. pen.
Cu ocazia rejudecării, vor fi avute în vedere şi celelalte susţineri formulate cu ocazia dezbaterilor în recurs, privitoare la introducerea în termen a plângerii de către petenţi, la incidenţa prescripţiei răspunderii penale şi la elementele constitutive ale infracţiunilor ce au făcut obiectul cercetărilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi intimaţii N.M. şi R.M.A. împotriva sentinţei penale nr. 322 din 9 decembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, respectiv Curtea de Apel Bucureşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică. azi 26 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1960/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1976/2009. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
