ICCJ. Decizia nr. 2104/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2104/2009
Dosar nr. 20/32/2009
Şedinţa publică din 4 iunie 2009
Asupra recursului de faţă
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 37 din 26 februarie 2009, Curtea de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul B.C. împotriva rezoluţiei din 30 octombrie 2008 dată în dosarul nr. 972/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău.
S-au reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin plângerea formulată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, petiţionarul a solicitat efectuarea de cercetări faţă de D.D., Ţ.L. şi B.E., pentru pretinsa săvârşire a infracţiunii prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), susţinând că este nemulţumit de modul cum au decurs activităţile de judecată în dosarul nr. 3405/260/2007 al Judecătoriei Moineşti, în care a invocat lipsa de calitate procesuală a avocatei Ţ.L. pentru reclamanta C.C., precum şi de modul de desfăşurare a judecării cauzei de către instanţa de judecată condusă de magistratul judecător D.D. A mai susţinut că este nemulţumit de faptul că avocatul Ţ.L. a reprezentat-o pe reclamantă în faţa executorului judecătoresc B.E., fără a avea mandat.
Prin rezoluţia din 30 octombrie 2008, dată în dosarul nr. 972/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de pretinşii făptuitori, pentru infracţiunea reclamată, reţinându-se că reclamanta C.C. a fost reprezentată de avocatul Ţ.L. în baza contractului de asistenţă juridică 029304, nr. de înregistrare 105 din 10 august 2007, încheiat conform art. 126 pct. 4 din Statutul avocatului. Acest contract, chiar dacă nu era complet la acea dată, a fost acceptat de instanţa de judecată, întrucât nu avea nici o relevanţă sau influenţă negativă în derularea procesului, hotărârea fiind dispusă de instanţă urmare interpretării şi aprecierii probatoriului administrat în cursul procedurii judiciare.
Prin rezoluţia din 12 decembrie 2008, dată în dosarul nr. 915/ll/2/2008 de către procurorul general, a fost menţinută rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale, ca fiind legală şi temeinică.
Prin plângerea depusă la instanţă, petiţionarul a criticat rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale.
Instanţa de fond, prin sentinţa penală sus-menţionată, a respins, ca nefondată, plângerea petiţionarului, reţinând, în esenţă, că nu se poate reţine niciun abuz din partea făptuitoarei Ţ.L. sau a celorlalţi pretinşi făptuitori, care au acţionat legal, în baza împuternicii avocaţiale, încheiate iniţial verbal, iar apoi confirmată în formă scrisă de către reclamanta C.C.
Împotriva sentinţei a declarat recurs petiţionarul, pe care l-a motivat în scris la dosar.
Recursul declarat de petiţionar împotriva sentinţei este nefondat.
Din examinarea lucrărilor dosarului, se constată că, în mod corect, instanţa de fond a dispus respingerea plângerii formulată de petiţionar, ca nefondată, reţinându-se că intimaţii şi-au îndeplinit, în mod corect, atribuţiile de serviciu, fără a cauza vreo vătămare intereselor legale ale petiţionarului.
Susţinerile petiţionarului nu reprezintă indicii ale săvârşirii unor infracţiuni, întrucât avocatul Ţ.L. a acţionat în faţa instanţei şi a executorului judecătoresc, în baza unui contract de asistenţă juridică valabil, încheiat potrivit prevederilor Legii nr. 51/1992, modificată prin Legea nr. 255/2004, care i-a acordat un mandat valabil de a exercita apărarea necesară susţinerii intereselor reclamantei, conform normelor deontologice profesionale.
De altfel, nemulţumirile oricărei persoane referitoare la prestaţia avocaţilor pot fi invocate în condiţiile Legii nr. 51/1995, la baroul din care aceştia fac parte, fiind prevăzute sancţiuni specifice în cazul în care aceste nemulţumiri constituie încălcări ale legii referitoare la exercitarea acestei profesii liberale.
În ce priveşte criticile referitoare la măsurile dispuse de instanţa civilă şi la lipsa calităţii procesuale a reclamantei C.M., Curtea constată că nu pot fi primite.
În procedura prevăzută de art. 2781 C. proc. pen., instanţa este investită doar cu verificarea legalităţii şi temeiniciei soluţiilor dispuse de procuror, însă ea nu se poate substitui magistratului judecător care judecă şi soluţionează cauza civilă pe baza probelor examinate nemijlocit în dosarul civil.
Sub acest aspect, soluţia pronunţată de instanţa civilă este dată pe baza întregului material probatoriu din dosar, eventualele susţineri nereale sau înscrisuri false ale avocatului fiind supuse cenzurii completului de judecată, care, motivat, le poate înlătura, întrucât ele nu pot constitui temei pentru pronunţarea unei hotărâri.
Criticile petiţionarului referitoare la soluţia pronunţată în cauza civilă şi la modul de desfăşurare a judecăţii în acea cauză pot fi invocate prin intermediul exercitării căilor de atac legale, iar asupra temeiniciei şi legalităţii acestora are a se pronunţa numai instanţa de control judiciar.
În raport de considerentele expuse, se constată că sentinţa instanţei de fond este temeinică şi legală, urmând a fi respins, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul B.C., cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul petiţionar B.C. împotriva sentinţei penale nr. 37 din 26 februarie 2009 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2100/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2108/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
