ICCJ. Decizia nr. 2078/2009. Penal. Infracţiuni privind circulaţia pe drumurile publice (O.U.G nr. 195/2002). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2078/2009
Dosar nr. 1371/54/2008
Şedinţa publică din 3 iunie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
A. Prin sentinţa penală nr. nr. 43 din 17 martie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza art. 87 alin. (1) din OUG nr. 195/2002 republicată, cu aplicarea art. 74 şi 76 C. pen., a fost condamnat inculpatul A.G. la pedeapsa de jrjuni închisoare.
În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei, pe durata prevăzută de art. 82 C. pen.
În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., iar în baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 gr./l. alcool pur în sânge, prevăzută de art. 87 alin. (1) din OUG nr. 195/2002, republicată.
Pe parcursul urmăririi penale, s-a stabilit, în fapt că, în ziua de 04 octombrie 2007, în jurul orei 18,40, în timp ce conducea autoturismul marca SKODA FABIA proprietatea cumnatului său, numitul H.T., din oraşul Vânju Mare - judeţ Mehedinţi, inculpatul A.G. a fost oprit de un echipaj al I.P.J. Mehedinţi – S.P.R., pentru că nu purta centura de siguranţă.
Cu ocazia efectuării controlului, constatându-se că emană miros de băuturi alcoolice, inculpatul a fost testat cu aparatul D.A.P., stabilindu-se astfel o concentraţie de 0,82 mg./l. alcool pur în aerul expirat.
În vederea stabilirii îmbibaţiei de alcool în sânge, inculpatul a fost condus la Spitalul Vânju Mare, unde i-a fost prelevată la ora 19,00 prima probă biologică, prelevarea celei de-a doua probe biologice la interval de o oră neavând loc, urmare a refuzului acestuia.
Potrivit buletinului de analiză toxicologică alcoolemie cu nr. 613 din 23 octombrie 2007, inculpatul a prezentat în ziua de 04 octombrie 2007, la ora 19,00, o alcoolemie de 1,50 g./l. alcool pur în sânge.
În faţa instanţei, pe parcursul cercetării judecătoreşti, s-a procedat la audierea inculpatului, precum şi a martorilor M.O. şi N.T. Fiind audiat, inculpatul a arătat că-şi menţine declaraţiile date pe parcursul procesului penal şi mai are nimic de declarat în legătura cu fapta pentru care este cercetat iar martorii M.O. şi N.T. şi-au menţinut în totalitate declaraţiile date în faza urmăririi penale.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, atât în faza de urmărire penală, cât şi în faza cercetării judecătoreşti, instanţa de fond a constatat că situaţia de fapt menţionată în rechizitoriu este corect reţinută şi şi-a însuşit-o ca atare, iar, în drept, fapta inculpatului A.G., constând în aceea că, la 04 octombrie 2007, a condus pe drumurile publice un autovehicul având o îmbibaţie alcoolică de 1,50 gr./l. alcool pur în sânge, realizează sub aspect constitutiv elementele infracţiunii prevăzută de art. 87 alin. (1) din OUG nr. 195/2002, republicată, text de lege în baza căruia inculpatul a fost condamnat.
La individualizarea judiciară a pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, au fost avute în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv: gradul de pericol social concret al faptei comise, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, modalitatea şi mijloacele de săvârşire a faptei, dar şi persoana inculpatului - infractor primar, integrat socio-profesional, fiind avocat în cadrul B.A. Mehedinţi, având o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal şi regretând fapta comisă, elemente în raport de care au fost reţinute în favoarea inculpatului circumstanţele judiciare atenuante prevăzute de art. 74 C. pen., cu consecinţa reducerii pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.
Totodată, apreciind că scopul preventiv - educativ al pedepsei poate fi atins şi fără privarea de libertate a inculpatului, fiind îndeplinite condiţiile prevăzută de art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata prevăzută de art. 82 C. pen. şi s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.
C. Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, sub aspectul greşitei individualizări a sancţiunii ce i-a fost aplicată, solicitând aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ, prevăzută de art. 181 C. proc. pen., având în vedere împrejurările în care a comis fapta, respectiv că a fost nevoit să conducă autovehiculul cumnatului său care era într-o stare gravă a sănătăţii, nu a pus în pericol siguranţa circulaţiei pe drumurile publice şi nu a încălcat vreo normă privind circulaţia pe drumurile publice, astfel că, în accepţia sa, fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.
Examinând Decizia recurată prin prisma cazurilor de casare invocate, prevăzută de art. 3859 pct. 18 şi 14 C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Solicitarea inculpatului de a se constata că fapta pe care a comis-o nu prezintă, în concret, gradul de pericol social al unei infracţiuni, este nejustificată în raport de împrejurările comiterii faptei, avea o alcoolemie dublă decât valoarea minimă la care fapta este sancţionată penal (1,50 gr./l alcool pur în sânge) şi a refuzat prelevarea celei de a doua probe biologice, iar atitudinea sinceră invocată de inculpat ca manifestată pe parcursul procesului penal trebuie apreciată în contextul în care activitatea sa infracţională era evidentă. Mai mult, dacă împrejurarea că inculpatul a plecat la drum cu autovehiculul, după ce consumase băuturi alcoolice, ar putea fi justificată în parte de nevoia iminentă de medicamente a cumnatului său, nu se justifică în nici un fel atitudinea sa de a mai consuma încă două pahare de vin în locul de unde a luat medicamentele, astfel că, în concluzie, nu se poate susţine pertinent că fapta sa nu prezintă în concret gradul de pericol al unei infracţiuni.
Pentru aceste considerente, având în vedere şi faptul că nu există motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu, conform dispoziţiilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul formulat de inculpat, ca nefondat, constatând că pedeapsa aplicată este bine dozată, prin cuantumul şi modalitatea de executare fiind aptă să asigure reeducarea inculpatului, prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni dar şi o constrângere corespunzătoare încălcării legii penale.
Conform dispoziţiilor art. 192 alin. (2) din acelaşi cod, recurentul - inculpat va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.G. împotriva sentinţei penale nr. 43 din 17 martie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 03 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2037/2009. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 2082/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
